PROBLEMA JURIDICĂ
Poate fi refuzată recunoașterea unui nume dobândit legal în celălalt stat membru al cetățeniei numai pentru că dobândirea nu a avut loc în timpul reședinței obișnuite acolo, având în vedere existența unei proceduri naționale alternative?
Faptele relevante
Solicitantul avea cetățenie română și germană. Numele său se schimbase în urma adopției; ulterior a redobândit administrativ în România numele de la naștere, în timp ce avea reședința obișnuită în Germania. A cerut autorității germane recunoașterea schimbării și actualizarea registrului (punctele 16–24).
Soluția
Articolul 21 TFUE se opune refuzului descris în cauză, întemeiat pe lipsa reședinței obișnuite în statul dobândirii numelui, cu excepția existenței altor dispoziții naționale care permit efectiv recunoașterea acelui nume (punctul 47 și dispozitivul). Curtea nu rezolvă ea însăși cererea națională și nu stabilește o procedură de rectificare la emitent.
Motivarea, pe scurt
Competența statelor privind numele și registrele se exercită cu respectarea dreptului UE (punctele 33–34). Două nume diferite pot crea obstacole și îndoieli asupra identității ori autenticității documentelor (punctele 35–39). Procedura internă alternativă nu trebuie să facă exercitarea drepturilor imposibilă sau excesiv de dificilă (punctele 41–42). Autoritatea și instanța națională trebuie să asigure efectul deplin al art. 21 TFUE și să ia în calcul legături relevante, precum cetățenia, fără a reduce analiza la reședința obișnuită (punctele 43–46).
Ce putem învăța și ce limite are
Susține delimitarea dintre o neconcordanță cauzată de numele legal dobândit și o eroare materială dintr-un certificat.
Nu stabilește o competență a autorităților române de a modifica registre străine.
Nu indică formulare, taxe, termene ori probe universale pentru corectarea certificatelor.
Nu permite concluzia că orice nume dobândit în orice stat se recunoaște automat.
Nu stabilește soluția finală a procesului național ulterior.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
paragraful 36 · textul original, în limba engleză
36 It also follows from the case-law of the Court that a refusal by the authorities of a Member State to recognise the name of a national of that State who exercised his right of free movement in the territory of another Member State, as determined in that second Member State, is likely to hinder the exercise of the right, enshrined in Article 21 TFEU, to move and reside freely in the territories of the Member States. Confusion and inconvenience are liable to arise from the divergence between the two names used for the same person (see, to that effect, judgment of 2 June 2016, Bogendorff von Wolffersdorff, C‑438/14, EU:C:2016:401, paragraph 37).
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 47 · textul original, în limba engleză
47 Consequently, the answer to the question referred is that Article 21 TFEU must be interpreted as precluding the registry office of a Member State from refusing to recognise and enter in the civil register the name legally acquired by a national of that Member State in another Member State, of which he is also a national, and which is the same as his birth name, on the basis of a provision of national law which makes the possibility of having such an entry made, by declaration to the registry office, subject to the condition that that name must have been acquired during a period of habitual residence in that other Member State, unless there are other provisions of national law which effectively allow the recognition of that name.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.