PROBLEMA JURIDICĂ
Un ordin bulgar de plată încă neexecutoriu constituie act autentic în sensul Regulamentului (UE) nr. 655/2014? Procedura de somație de plată în curs este procedură pe fond, iar vacanța judecătorească poate justifica abaterea de la termenele europene?
Faptele relevante
Un creditor urmărea restituirea unui avans dintr-un antecontract și dobânzi, printr-o procedură bulgară de somație de plată. Comunicările către debitori nu reușiseră, iar creditorul a cerut conservarea conturilor despre care susținea că erau deținute în Suedia. Titlul național nu devenise executoriu în împrejurările prezentate.
Soluția
Somația de plată neexecutorie de tipul celei analizate nu intră în noțiunea de act autentic. Procedura de somație de plată în curs poate constitui procedură pe fond. Vacanța judecătorească nu constituie circumstanță excepțională în sensul art. 45, care să justifice derogarea de la termenele regulamentului.
Motivarea, pe scurt
Curtea interpretează autonom noțiunile regulamentului și păstrează echilibrul dintre creditor și debitor: avantajele existenței unui titlu nu se acordă unui înscris care nu este executoriu în statul de origine. Distincția este confirmată și de mecanismul art. 14, care permite căutarea pe baza unui titlu neexecutoriu doar excepțional, cu condiții mai stricte. Procedura pe fond include procedurile care urmăresc obținerea unui titlu executoriu asupra creanței; termenele scurte asigură eficiența măsurii, iar vacanța nu este o împrejurare excepțională.
Ce putem învăța și ce limite are
Pentru întreținere, se verifică separat existența titlului și forța lui executorie; nu se confundă o hotărâre favorabilă neexecutorie cu ramura procedurală a titlului executoriu. Este relevantă și pentru calendarul instanței.
Cauza privește o somație bulgară și o creanță din antecontract, nu o pensie de întreținere.
Hotărârea nu suprimă excepția expresă a art. 14 pentru informații bazate pe un titlu neexecutoriu și nu dovedește existența conturilor ori a riscului în orice dosar.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 30 DE EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 14
Potrivit articolului 410 din GPK, intitulat „Cerere de emitere a unei somații de plată”, care face parte din capitolul 37 din acesta, care privește procedura somației de plată: „(1) Solicitantul poate solicita emiterea unei somații de plată: 1. pentru creanțe pecuniare sau creanțe referitoare la bunuri fungibile, atunci când instanța competentă să soluționeze pretenția este tribunalul de raion; 2. pentru predarea unui bun mobil, pe care debitorul l‑a primit cu obligația de a‑l returna, care face obiectul unui gaj sau care a fost predat debitorului cu obligația de transfer de posesie, atunci când instanța competentă să soluționeze pretenția este tribunalul de raion. (2) Cererea trebuie să conțină solicitarea emiterii unui titlu executoriu și să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 127 alineatele 1 și 3 și la articolul 128 punctele 1 și 2. În cerere trebuie să se menționeze contul bancar sau o altă metodă de plată.”
Textul în documentul-sursă ↗pct. 15
Articolul 414 din GPK are următorul cuprins: „(1) Debitorul poate formula opoziție scrisă la somația de plată sau împotriva unei părți din aceasta. Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 414 bis, nu este necesar să se motiveze opoziția. (2) Opoziția trebuie formulată în termen de două săptămâni de la comunicarea somației. Termenul nu poate fi prelungit.”
Textul în documentul-sursă ↗pct. 16
Potrivit articolului 415 alineatele (1) și (5) din GPK: „(1) Instanța atrage atenția solicitantului asupra posibilității de a introduce o acțiune în următoarele situații: 1. în cazul în care opoziția s‑a formulat în termen; 2. în cazul în care somația de plată a fost comunicată debitorului în conformitate cu articolul 47 alineatul (5); 3. în cazul în care instanța a respins cererea de somație de plată. […] (5) În cazul în care solicitantul nu prezintă dovezi în sensul că a formulat acțiunea în termenul stabilit, instanța anulează în tot sau în parte ordonanța privind somația de plată și titlul executoriu emis în conformitate cu articolul 418.”
Textul în documentul-sursă ↗pct. 17
Articolul 416 din GPK se referă la forța executorie a somației de plată și prevede că, „[î]n cazul în care opoziția nu este introdusă în termen sau este retrasă sau în cazul în care hotărârea de constatare a creanței dobândește autoritate de lucru judecat, somația de plată devine executorie. Pe baza somației de plată, instanța emite un titlu executoriu și menționează acest fapt în somația de plată”.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 18
Potrivit articolului 618a din GPK, referitor la ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare în temeiul Regulamentului nr. 655/2014: „(1) Cererea de emitere a unei ordonanțe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare poate fi depusă înainte de a formula o acțiune la instanța competentă pentru soluționarea litigiului pe fond. (2) Cererea de emitere a unei ordonanțe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare poate fi depusă la instanța de fond competentă după ce se întocmește un act autentic în sensul articolului 4 punctul 10 din Regulamentul nr. 655/2014. (3) Reclamantul poate solicita emiterea unei ordonanțe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare instanței la care este pendinte procedura în orice moment pe parcursul procedurii judiciare și până la finalizarea acesteia. În cazul în care cererea de emitere a ordonanței asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare se depune în cadrul unui recurs, instanța competentă este instanța de apel. (4) Emiterea unei ordonanțe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare poate fi solicitată după pronunțarea hotărârii instanței sesizate cu judecarea litigiului pe fond sau după obținerea unei tranzacții judiciare.”
Textul în documentul-sursă ↗pct. 19
Reclamantul din litigiul principal a sesizat instanța de trimitere, Camera a 155‑a, Secția a III‑a, a Sofiyski rayonen sad (Tribunalul de Raion din Sofia, Bulgaria), cu o cerere de somație de plată în temeiul articolului 410 din GPK împotriva debitorilor, obligați la plata în solidar a unei sume corespunzând avansului datorat pe baza unui antecontract de vânzare‑cumpărare din 20 octombrie 2017 și a unui act adițional la acesta, la care se adaugă dobânzile legale calculate începând cu 2 martie 2018 și până la data plății finale a sumei către creditor.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 20
La 5 aprilie 2018, instanța de trimitere a pronunțat o ordonanță privind o somație de plată în temeiul articolului 410 din GPK. La 18 aprilie 2018, debitorilor li s‑au transmis copii ale somației menționate, la adresele lor din Sofia (Bulgaria), astfel cum au fost menționate de reclamantul din litigiul principal, care corespundeau celor existente în registrul național de evidență a populației.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 21
Aceste notificări au fost returnate expeditorului, debitorii nefiind găsiți la adresele indicate. Pe de altă parte, aceștia nu au dat curs în termen util notificărilor efectuate, în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) din GPK, prin aplicarea acestora pe ușa sau pe cutia lor poștală. Din cererea de decizie preliminară reiese că instanța de trimitere nu a putut identifica o altă adresă a debitorilor.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 22
Prin ordonanța din 2 august 2018, notificată la 3 august 2018, această instanță l‑a informat pe reclamantul din litigiul principal că putea introduce o acțiune în constatarea creanței sale împotriva debitorilor în temeiul articolului 415 alineatul (1) punctul 2 din GPK.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 23
În ziua adoptării acestei ordonanțe, reclamantul din litigiul principal a solicitat instanței de trimitere, în temeiul articolului 618 bis din GPK și al articolului 8 din Regulamentul nr. 655/2014, să i se emită o ordonanță asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare deținute de debitori în Suedia, pentru motivul că aceștia părăsiseră Bulgaria și la acea dată aveau reședința în Suedia.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 24
Prin ordonanța din 2 august 2018, instanța de trimitere a comunicat această nouă cerere și anexele sale președintelui Secției a II‑a civile a Sofiyski rayonen sad (Tribunalul de Raion din Sofia) în scopul inițierii unei proceduri distincte și al desemnării unui judecător raportor. Acesta însă a trimis cauza spre rejudecare instanței de trimitere, solicitându‑i să se pronunțe, pentru motivul că ordonanța privind somația de plată din 5 aprilie 2018, adoptată în temeiul articolului 410 din GPK, constituia un „act autentic” în sensul articolului 4 punctul 10 din Regulamentul nr. 655/2014 și că nu era necesară inițierea unei proceduri distincte.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 25
Instanța de trimitere nu împărtășește această opinie. Ea consideră că o ordonanță adoptată în temeiul articolului 410 din GPK nu dobândește imediat forță executorie din moment ce este susceptibilă de opoziție în temeiul articolului 414 din GPK. O astfel de ordonanță nu poate, prin urmare, să constituie un „act autentic” în sensul articolului 4 punctul 10 din Regulamentul nr. 655/2014. Absența forței executorii imediate ar rezulta de asemenea din articolul 415 alineatul (5) din GPK, potrivit căruia creditorului îi revine sarcina de a dovedi că a introdus acțiunea în termenul stabilit, sub sancțiunea anulării ordonanței. În speță, nu ar exista, așadar, o ordonanță cu forță executorie care ar constitui un act autentic și pe baza căreia, în cadrul procedurii somației de plată, instanța de trimitere ar putea emite o ordonanță asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare în temeiul articolului 618 bis alineatul (2) din GPK. O astfel de ordonanță nu ar putea fi adoptată decât în cadrul unei proceduri separate privind fondul, în temeiul articolului 618 bis alineatul (3) din GPK.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 26
În plus, instanța de trimitere arată că, în cadrul procedurii somației de plată instituite la articolul 410 din GPK, instanța sesizată cu o astfel de procedură nu este obligată să respecte niciun alt termen decât cel stabilit de dreptul național pentru a emite o somație de plată, care este suspendat pe durata vacanței judecătorești. În schimb, articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 prevede un termen în care instanța este obligată să se pronunțe cu privire la cererea de emitere a unei ordonanțe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare. Instanța de trimitere se întreabă dacă termenul respectiv prevalează asupra dispozițiilor de drept național, astfel încât ar fi obligată să se pronunțe în termenul prevăzut la articolul 18 alineatul (1) din acest regulament chiar dacă această scadență se situează în timpul vacanței judecătorești.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 27
În aceste condiții, Sofiyski rayonen sad (Tribunalul de Raion din Sofia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) În conformitate cu articolul 410 din [GPK], o somație de plată referitoare la o creanță pecuniară care nu este încă executorie este un act autentic în sensul articolului 4 punctul 10 din Regulamentul [nr. 655/2014]? 2) În cazul în care, potrivit articolului 410 din [GPK], somația de plată nu este un act autentic, este necesar să se inițieze, la cererea creditorului, o procedură separată, diferită de procedura în temeiul articolului 410 din [GPK], în conformitate cu articolul 5 litera (a) din Regulamentul [nr. 655/2014]? 3) În cazul în care somația de plată în sensul articolului 410 din [GPK] este un act autentic, instanța are obligația să se pronunțe în termenul prevăzut la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 655/2014] atunci când o dispoziție de drept național prevede suspendarea termenelor pe perioada vacanței judecătorești?”
Textul în documentul-sursă ↗pct. 30
Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 punctul 10 din Regulamentul nr. 655/2014 trebuie să fie interpretat în sensul că o somație de plată precum cea în discuție în litigiul principal, care nu este executorie, intră în sfera noțiunii de „act autentic” în sensul acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 35
Potrivit articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, în cazul în care creditorul nu a obținut încă o hotărâre judecătorească, o tranzacție judiciară sau un act autentic, competența de a emite o ordonanță asigurătorie aparține instanțelor din statul membru care au competența de a se pronunța pe fond în conformitate cu normele aplicabile în materie de competență. Alineatele (3) și (4) ale acestui articol vizează cazul în care creditorul a obținut deja o hotărâre judecătorească, o tranzacție judiciară sau un act autentic. Rezultă, pe de o parte, din articolul 6 alineatul (3) din acest regulament că competența de a emite o astfel de ordonanță asigurătorie pentru creanța vizată în hotărârea judecătorească sau în tranzacția judiciară aparține instanțelor din statul membru în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească sau a fost aprobată sau încheiată tranzacția judiciară. Pe de altă parte, în temeiul articolului 6 alineatul (4) din regulamentul menționat, în cazul în care creditorul a obținut un act autentic, competența de a emite o ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare pentru creanța vizată în acest act aparține instanțelor desemnate în acest scop în statul membru în care s‑a întocmit actul respectiv. Această distincție este reluată în secțiunea 5, intitulată „Competența”, din formularul ce figurează în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare 2016/1823.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 36
Din dosarul prezentat Curții reiese că instanța de trimitere consideră în esență că ordonanța privind somația de plată pe care a pronunțat‑o în litigiul principal, în temeiul articolului 410 din GPK, nu dobândise forță executorie la data la care reclamantul din litigiul principal a introdus cererea sa prin care urmărea obținerea unei ordonanțe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare, în temeiul articolului 8 din Regulamentul nr. 655/2014. Acest lucru ar însemna că instanța de trimitere nu ar fi competentă să adopte o astfel de ordonanță.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 38
În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, rezultă atât din cerințele aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât și din cele ale principiului egalității că termenii unei dispoziții de drept al Uniunii care nu cuprinde nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie în mod normal să aibă, în întreaga Uniune, o interpretare autonomă și uniformă, care trebuie stabilită ținând seama nu numai de termenii acesteia, ci și de contextul dispoziției și de obiectivul urmărit de reglementarea în cauză (Hotărârea din 23 mai 2019, WB, C‑658/17, EU:C:2019:444, punctul 50 și jurisprudența citată).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 39
Articolul 4 punctele 8-10 din Regulamentul nr. 655/2014, care definește noțiunile de „hotărâre judecătorească”, de „tranzacție judiciară” și, respectiv, de „act autentic”, nu precizează în mod expres că actul în cauză trebuie să aibă un caracter executoriu. În consecință, trebuie să se constate că interpretarea literală a acestei dispoziții nu permite, în sine, să se stabilească dacă noțiunea de „act autentic”, în sensul regulamentului menționat, presupune că actul în cauză are forță executorie.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 40
În ceea ce privește analiza contextului în care se înscrie dispoziția menționată, articolul 7 din Regulamentul nr. 655/2014 coroborat cu considerentul (14) al acestuia urmărește să stabilească un echilibru just între interesele creditorului și cele ale debitorului, în măsura în care prevede condiții diferite pentru emiterea ordonanței asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare după cum creditorul a obținut deja sau nu un titlu care impune debitorului să plătească creanța sa în statul membru de origine. În special, în primul caz, creditorul nu trebuie să demonstreze decât caracterul urgent al măsurii datorat existenței unui pericol iminent, în timp ce în al doilea caz, acesta trebuie de asemenea să convingă instanța de fumus boni iuris.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 41
Astfel cum a subliniat domnul avocat general la punctele 68 și 69 din concluziile sale, o interpretare a articolului 4 punctele 8-10 din Regulamentul nr. 655/2014 potrivit căreia titlul obținut de creditor care nu este executoriu în statul membru de origine ar constitui o „hotărâre judecătorească”, un „act autentic” sau o „tranzacție judiciară” în sensul dispoziției menționate ar fi de natură să aducă atingere echilibrului vizat la punctul precedent din prezenta hotărâre.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 42
Pe de altă parte, această interpretare este susținută de modul de redactare a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 coroborat cu considerentul (20) al acestuia, care prevede că cererea pentru obținerea de informații privind conturile bancare ale debitorului poate fi introdusă în special în prezența unui titlu executoriu. O astfel de cerere poate fi întemeiată pe un titlu care nu este executoriu doar în mod excepțional și numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții, mai stricte.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 44
Or, această distincție între caracterul executoriu al titlurilor în statul membru de origine și în statul membru de executare a fost abandonată de legiuitorul Uniunii, iar condițiile de emitere a ordonanței asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare care fuseseră avute în vedere în ipoteza în care creditorul ar deține deja un titlu executoriu în statul membru de origine au fost transferate de la această ipoteză la cea în care creditorul deține un titlu care impune debitorului să plătească creanța. Astfel, reiese din analiza lucrărilor pregătitoare ale Regulamentului nr. 655/2014 că, pentru a fi considerat o „hotărâre judecătorească”, o „tranzacție judiciară” sau un „act autentic” în sensul regulamentului menționat, acest titlu trebuie să fie executoriu în statul membru de origine.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 45
Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 4 punctul 10 din Regulamentul nr. 655/2014 trebuie să fie interpretat în sensul că o somație de plată precum cea în discuție în litigiul principal, care nu este executorie, nu face parte din sfera noțiunii de „act autentic” în sensul acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 46
Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 litera (a) din Regulamentul nr. 655/2014 trebuie să fie interpretat în sensul că o procedură de somație de plată în curs precum cea în discuție în litigiul principal poate fi calificată drept „procedur[ă] pe fond” în sensul acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 47
Din considerentul (13) al acestui regulament reiese că noțiunea de procedură pe fond ar trebui să includă orice procedură care urmărește obținerea unui titlu executoriu privind creanța subiacentă, inclusiv, de exemplu, procedurile simplificate de somație de plată. Astfel, Regulamentul nr. 655/2014 conferă acestei noțiuni un sens larg.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 52
Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 5 litera (a) din Regulamentul nr. 655/2014 trebuie să fie interpretat în sensul că o procedură de somație de plată în curs precum cea în discuție în litigiul principal poate fi calificată drept „procedur[ă] pe fond” în sensul acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 53
Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 45 din Regulamentul nr. 655/2014 trebuie să fie interpretat în sensul că vacanța judecătorească intră în sfera noțiunii de „circumstanțe excepționale” în sensul acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 55
Or, din considerentul (37) al acestui regulament reiese că aceste termene sunt prevăzute pentru ca ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare să fie emisă și executată rapid. Articolul 45 din regulamentul menționat prevede totuși posibilitatea de a deroga de la termenele respective atunci când circumstanțe excepționale o justifică, de exemplu în cauze caracterizate printr‑o complexitate de drept sau de fapt, astfel cum se arată în considerentul (37) al aceluiași regulament. În această privință, perioadele de vacanță judecătorească nu pot fi calificate drept „împrejurări excepționale” în sensul acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 56
Din considerațiile de mai sus rezultă că articolul 45 din Regulamentul nr. 655/2014 trebuie să fie interpretat în sensul că vacanța judecătorească nu intră în sfera noțiunii de „circumstanțe excepționale” în sensul acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.