PROBLEMA JURIDICĂ
Ce garanții trebuie să aibă calea de atac împotriva returnării unei persoane grav bolnave și ce protecție materială se acordă cât timp îndepărtarea trebuie amânată?
Faptele relevante
O persoană dintr-un stat terț a solicitat în Belgia ședere pentru motive medicale. Deși cererea fusese declarată inițial admisibilă, aceasta a fost respinsă pe motivul existenței unei infrastructuri medicale în statul de origine, iar respingerea a fost comunicată împreună cu ordinul de părăsire a teritoriului. Retragerea ajutorului social a generat un litigiu separat; instanța de fond a dispus continuarea unui ajutor echivalent venitului de integrare, iar organismul social a declarat apel (par. 21–29).
Soluția
În această situație, art. 14 alin. (1) lit. b) din Directiva 2008/115 cere și acoperirea, în măsura posibilului, a nevoilor de bază necesare accesului efectiv la îngrijiri urgente și la tratamentul de bază (par. 53, 62–63 și dispozitiv).
Motivarea, pe scurt
Curtea a distins cererea medicală de cererile de protecție internațională și a identificat Directiva returnării ca normă relevantă deoarece actul declara ilegalitatea șederii și impunea plecarea (par. 33–40). Art. 13 alin. (2) nu impune în toate cazurile suspendarea automată a oricărei căi de atac; totuși, protecția jurisdicțională trebuie să fie efectivă înaintea producerii unui prejudiciu grav și ireversibil incompatibil cu principiul nereturnării (par. 44–53). Îngrijirile medicale riscă să fie lipsite de efect real dacă lipsesc mijloacele elementare care permit accesul la ele; statul păstrează competența de a stabili forma sprijinului (par. 55–62).
Ce putem învăța și ce limite are
Delimitează excepțiile naționale de la suspendarea prin contestație și protecția superioară impusă de principiul nereturnării atunci când există un risc medical grav dovedit; justifică tratarea distinctă a riscului și a cererii de protecție provizorie.
Nu afirmă că orice boală ori simpla preferință pentru tratament în România produce efect suspensiv.
Nu privește divorțul sau condițiile naționale ale șederii independente și nu poate fi folosită pentru a elimina acele condiții.
CJUE interpretează dreptul Uniunii; nu verifică toate faptele medicale ale persoanei și nu soluționează definitiv cererea națională de ședere.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 44
44 Articolul 13 alineatul (2) din această directivă prevede, la rândul său, că autoritatea sau organul competent să statueze cu privire la această cale de atac poate suspenda temporar executarea deciziei de returnare atacate, cu excepția cazului în care o suspendare temporară este deja aplicabilă în temeiul legislației naționale. Rezultă că directiva menționată nu impune ca respectiva cale de atac prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din aceasta să aibă în mod necesar un efect suspensiv.
Textul în documentul-sursă ↗par. 50
50 Aceste cazuri cu totul excepționale se caracterizează prin gravitatea și prin caracterul ireparabil al prejudiciului rezultat din îndepărtarea unui resortisant al unei țări terțe către o țară în care există un risc serios să fie supus unor tratamente inumane sau degradante. Efectivitatea căii de atac exercitate împotriva unei decizii de returnare a cărei executare îl poate expune pe resortisantul în cauză al unei țări terțe unui risc serios de deteriorare gravă și ireversibilă a stării sale de sănătate impune, în aceste condiții, ca resortisantul unei țări terțe în cauză să dispună de o cale de atac cu efect suspensiv, pentru a garanta că decizia de returnare nu este executată înainte ca un motiv referitor la o încălcare a articolului 5 din Directiva 2008/115, interpretat în lumina articolului 19 alineatul (2) din cartă, să poată fi examinat de o autoritate competentă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 53
53 Din cele ce precedă rezultă că articolele 5 și 13 din Directiva 2008/115 coroborate cu articolul 19 alineatul (2) și cu articolul 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care nu prevede o cale de atac cu efect suspensiv împotriva unei decizii de returnare a cărei executare îl poate expune pe resortisantul în cauză al unei țări terțe unui risc serios de deteriorare gravă și ireversibilă a stării sale de sănătate.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.