PROBLEMA JURIDICĂ
Când pierderea șederii prin reîntregire impune un permis autonom pentru situații deosebit de dificile și ce examinare individualizată și posibilitate de a fi ascultat trebuie asigurate înaintea refuzului reînnoirii?
Faptele relevante
Cauza privește o mamă și doi copii minori din Spania, titulari ai șederii pentru reîntregirea familiei. Susținătorului i-a fost refuzat permisul de lungă durată din cauza unui antecedent penal, iar cererile familiei au fost respinse fără examinarea individualizată descrisă de instanța de trimitere.
Soluția
Prezența copiilor minori sau pierderea permisului din motive independente de voința familiei nu obligă, singure, la emiterea automată a permisului autonom. Este însă incompatibilă cu directiva o procedură de refuz care nu asigură examinarea individualizată și posibilitatea efectivă a persoanelor vizate de a-și prezenta situația.
Motivarea, pe scurt
Art. 15 alin. (3) protejează membrii familiei aflați în situații familiale grave care necesită un statut independent; violența familială este un exemplu relevant. Noțiunea nu depinde exclusiv de existența divorțului. Examinarea prevăzută de art. 17, împreună cu drepturile fundamentale, exclude un refuz automat și impune luarea în considerare a interesului și situației minorilor.
Ce putem învăța și ce limite are
Completează interpretarea protecției familiei unui susținător străin în situații deosebit de dificile și a garanțiilor înaintea refuzului; nu modifică textual termenul român de șase luni și nu înlocuiește dosarul prevăzut de art. 64.
Directiva 2003/86 nu se aplică, potrivit art. 3 alin. (3), membrilor familiei unui cetățean al Uniunii.
Nu consacră ședere automată doar pentru că există copii sau pentru că pierderea permisului nu este imputabilă solicitantului.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 11 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 15
Cei trei reclamanți din litigiul principal, o mamă și cei doi copii minori ai săi, sunt titulari ai unui permis de ședere pentru reîntregirea familiei, susținătorul reîntregirii fiind soțul acesteia și tatăl acestor doi copii.
Textul în documentul-sursă ↗par. 16
La 22 aprilie 2021, cei patru membri ai familiei au depus o cerere de permis de ședere pe termen lung.
Textul în documentul-sursă ↗par. 17
Printr‑o decizie din 27 mai 2021, autoritatea națională competentă a respins cererea susținătorului reîntregirii ca urmare a existenței unui antecedent penal.
Textul în documentul-sursă ↗par. 18
Printr‑o decizie din 22 iunie 2021, această autoritate națională a respins de asemenea cererile introduse de reclamanții din litigiile principale în scopul reîntregirii familiei, pentru motivul că, prin nerespectarea condiției prevăzute la articolul 61 alineatul 3 litera b) punctul 1) din Decretul regal 557/2011, susținătorul reîntregirii nu era titularul unui permis de muncă și/sau de ședere.
Textul în documentul-sursă ↗par. 19
Sesizată de reclamanții din litigiul principal cu o acțiune având ca obiect anularea acestei decizii, Juzgado de lo Contencioso‑Administrativo n.o 5 de Barcelona (Tribunalul de Contencios Administrativ nr. 5 din Barcelona, Spania), care este instanța de trimitere, arată că decizia menționată a fost adoptată fără ca autoritatea națională competentă să efectueze, în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2003/86, o evaluare a naturii și a solidității legăturilor de familie ale persoanelor în cauză, a duratei rezidenței acestora, precum și a existenței unor legături familiale, culturale și sociale cu țara în care au reședința și cu țara lor de origine.
Textul în documentul-sursă ↗par. 21
Cu toate acestea, pe de o parte, instanța menționată arată că legislația spaniolă nu prevede o procedură care să permită persoanelor interesate să invoce circumstanțe individuale și nici organizarea unei audieri prealabile a minorilor, astfel încât autoritățile naționale competente se pronunță fără a ține seama de situația personală a membrilor familiei beneficiari ai reîntregirii familiei. Prin urmare, aceștia din urmă s‑ar regăsi imediat într‑o situație de neregularitate. Or, din jurisprudența Curții, astfel cum rezultă din Hotărârea din 27 iunie 2006, Parlamentul/Consiliul (C‑540/03, EU:C:2006:429, punctele 62-64), precum și din Hotărârea din14 martie 2019, Y. Z. și alții (Fraudă privind reîntregirea familiei) (C‑557/17, EU:C:2019:203, punctele 51-55), ar rezulta că aceste autorități naționale trebuie, înainte de a adopta o decizie în materie de reîntregire a familiei, să aprecieze toate împrejurările speciale ale speței, orice decizie automată fiind exclusă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 31
Cu toate acestea, contrar celor susținute de guvernul spaniol în ședință, nu rezultă de aici că domeniul de aplicare al acestei noțiuni ar putea fi determinat în mod unilateral de statele membre, astfel încât acestea să dispună de o marjă de manevră nelimitată pentru definirea ei în dreptul lor intern.
Textul în documentul-sursă ↗par. 46
Curtea a arătat astfel că articolul 15 alineatul (3) a doua teză din Directiva 2003/86 urmărește în special, prin acordarea unui permis de ședere autonom, să îl protejeze pe resortisantul unei țări terțe intrat pe teritoriul statului membru gazdă în scopul reîntregirii familiei care a fost victima unor acte de violență în familie săvârșite de susținătorul reîntregirii în timpul căsătoriei [a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, État belge (Dreptul de ședere în caz de violență în familie),C‑930/19, EU:C:2021:657, punctele 69, 70, 85 și 89].
Textul în documentul-sursă ↗par. 58
Din ansamblul acestor considerații rezultă că existența unei „situații deosebit de dificile”, în sensul articolului 15 alineatul (3) a doua teză din Directiva 2003/86, impune stabilirea faptului că resortisantul unei țări terțe, care are reședința pe teritoriul statului membru gazdă în scopul reîntregirii familiei, se confruntă cu împrejurări care decurg din situația familială care prezintă, prin natura lor, un grad ridicat de gravitate sau de dificultate ori care îl expun unui nivel ridicat de precaritate sau de vulnerabilitate, creând în privința sa o nevoie reală de protecție asigurată prin acordarea unui permis de ședere autonom, fără a fi relevant dacă legătura conjugală a fost sau nu ruptă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 59
Reiese că simpla prezență a unor copii minori printre membrii familiei susținătorului reîntregirii sau faptul că pierderea permisului de ședere al acestora din urmă este consecința unor circumstanțe proprii susținătorului reîntregirii, precum săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni, nu pot fi suficiente pentru a justifica acordarea unui permis de ședere autonom întemeindu‑se pe existența unei „situații deosebit de dificile”, în sensul articolului 15 alineatul (3) a doua teză din Directiva 2003/86.
Textul în documentul-sursă ↗par. 89
În consecință, trebuie să se răspundă la întrebările a patra‑a șasea că articolul 17 din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care permite autorității naționale competente să adopte o decizie prin care se refuză reînnoirea permisului de ședere care a fost eliberat membrilor familiei unui susținător al reîntregirii, fără să fi efectuat în prealabil o examinare individualizată a situației lor și fără să îi fi ascultat. Atunci când această decizie privește un copil minor, revine statelor membre obligația de a lua toate măsurile adecvate pentru a oferi acestui copil o posibilitate reală și efectivă de a fi ascultat, în funcție de vârsta sau de gradul său de maturitate.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.