PROBLEMA JURIDICĂ
Intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 4/2009 cererea debitorului de reducere ori încetare a întreținerii stabilite într-un stat terț care nu era parte la Convenția de la Haga din 2007 în situația analizată și cum se aplică cetățenia comună și forum necessitatis?
Faptele relevante
O hotărâre canadiană din 2017 stabilise, odată cu divorțul, întreținerea fostei soții și a celor doi copii. Debitorul s-a stabilit ulterior în Bulgaria și a cerut acolo reducerea obligației față de un copil și încetarea celorlalte obligații, invocând schimbări ale situației sale financiare. Creditorii locuiau în Canada; copiii aveau și cetățenie bulgară, iar fosta soție avea numai cetățenie canadiană. Aceste elemente sunt prezentate în par. 13–18 și 49–51; afirmațiile privind șomajul, falimentul și lipsa bunurilor sunt susținerile debitorului, nu constatări proprii ale CJUE privind fondul întreținerii.
Soluția
Cererea de modificare a obligațiilor stabilite de instanța unui stat terț din afara situației art. 8 intră în domeniul Regulamentului (CE) nr. 4/2009, inclusiv când solicitantul este debitorul și urmărește reducerea ori încetarea. Competența subsidiară bazată pe cetățenia comună poate exista chiar dacă pârâții au și cetățenia unui stat terț. Forum necessitatis poate fi folosit numai dacă sunt îndeplinite condițiile sale, inclusiv imposibilitatea ori caracterul nerezonabil al procedurii în statul terț (dispozitiv, pct. 1–3).
Motivarea, pe scurt
Normele capitolului II sunt exhaustive, iar legătura cu un stat terț nu justifică abandonarea lor în favoarea regulilor naționale (par. 32–43). Pentru modificarea cerută de debitor, criteriile generale trimit, în speță, spre reședința creditorului, care este și pârât (par. 44–46). Articolul 6 presupune lipsa competenței în temeiul art. 3–5 și al Convenției Lugano, dar nu impune identitatea tuturor cetățeniilor părților (par. 49–52). Articolul 7 cere cumulativ lipsa oricărui for competent dintr-un stat membru potrivit art. 3–6, legătură strânsă cu statul terț, imposibilitatea ori caracterul nerezonabil al procedurii acolo și legătură suficientă cu statul membru sesizat. Nu este obligatorie o încercare de proces deja eșuată în statul terț, dar obstacolele trebuie evaluate concret; Curtea nu a constatat că accesul la justiție în Canada ar fi imposibil în speță (par. 55–67).
Ce putem învăța și ce limite are
Împiedică alegerea automată a instanței române doar pentru că debitorul revine în România sau titlul provine dintr-un stat non-UE; clarifică excepțiile de competență relevante pentru modificare.
Nu constituie o aprobare a reducerii întreținerii și nu înlătură necesitatea probării împrejurărilor și a aplicării legii materiale competente.
Nu transferă automat soluția privind titlul canadian istoric tuturor hotărârilor canadiene ori tuturor unităților teritoriale ale Canadei.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 7 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
dispozitiv pct. 1
1) Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, citit în lumina considerentului (15) al acestui regulament, trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat o cerere de modificare a unei hotărâri privind obligații de întreținere pronunțate de o instanță dintr‑un stat terț, altul decât un stat parte la Convenția de la Haga din 23 noiembrie 2007, prin care se urmărește, în parte, reducerea cuantumului unei pensii alimentare și, în parte, suprimarea obligațiilor în cauză, formulată în fața unei instanțe a unui stat membru de debitorul acestor obligații, resortisant al acestui stat membru și care are reședința obișnuită pe teritoriul statului membru respectiv, împotriva creditorilor obligațiilor menționate, care au reședința obișnuită pe teritoriul acestui stat terț, dintre care unul este doar resortisant al statului terț amintit, iar ceilalți sunt resortisanți ai acestuia, precum și ai aceluiași stat membru.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv pct. 2
2) Articolul 6 din Regulamentul nr. 4/2009 trebuie interpretat în sensul că norma de competență subsidiară a instanțelor din statul membru al cetățeniei comune a părților se aplică atunci când, pe lângă cetățenia statului membru al instanței sesizate, pârâții au cetățenia unui stat terț.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv pct. 3
3) Articolul 7 din Regulamentul nr. 4/2009 trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii de „cazuri excepționale”, în sensul acestui articol, care permite instanței unui stat membru să soluționeze un litigiu în temeiul normei de competență a forum necessitatis prevăzute la articolul amintit, situația în care o cerere de modificare a unei hotărâri privind obligații de întreținere pronunțate de o instanță dintr‑un stat terț, altul decât un stat parte la Convenția de la Haga din 23 noiembrie 2007, prin care se urmărește suprimarea obligațiilor în cauză, este formulată în fața unei instanțe dintr‑un stat membru de debitorul acestor obligații, resortisant al acestui stat membru și care are reședința obișnuită pe teritoriul acestuia, împotriva creditorului obligațiilor menționate, resortisant al acestui stat terț și care are reședința obișnuită pe teritoriul acestuia din urmă, cu condiția ca o astfel de cerere să nu poată fi în mod rezonabil introdusă sau efectuată sau să se dovedească imposibil de realizat în fața instanțelor din statul terț respectiv.
Textul în documentul-sursă ↗par. 43
43 Prin urmare, în alte situații decât cea prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 4/2009, instanța judecătorească competentă la nivel internațional să soluționeze o astfel de cerere ar trebui să fie determinată în conformitate cu normele de competență prevăzute la articolele 3-7 din acest regulament.
Textul în documentul-sursă ↗par. 56
56 Articolul 7 din Regulamentul nr. 4/2009 prevede astfel patru condiții cumulative care trebuie îndeplinite pentru ca o instanță dintr‑un stat membru, sesizată cu o cerere în materie de obligații de întreținere, să poată constata în mod excepțional competența sa în temeiul forum necessitatis. În primul rând, această instanță trebuie să constate că nicio instanță dintr‑un stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3-6 din Regulamentul nr. 4/2009. În al doilea rând, litigiul cu care este sesizată trebuie să aibă o legătură strânsă cu un stat terț. În al treilea rând, procedura în cauză nu se poate iniția sau desfășura în mod rezonabil în acest stat terț sau este imposibil să se desfășoare în acest stat. În sfârșit, în al patrulea rând, litigiul trebuie să prezinte de asemenea o legătură suficientă cu statul membru al instanței sesizate [Hotărârea din 1 august 2022, MPA (Reședință obișnuită – Stat terț), C‑501/20, EU:C:2022:619, punctul 99].
Textul în documentul-sursă ↗par. 63
63 Astfel, pe de o parte, pentru a‑și întemeia competența pe articolul 7 din Regulamentul nr. 4/2009, instanța sesizată dintr‑un stat membru nu poate impune solicitantului de întreținere să demonstreze că a inițiat sau a încercat să inițieze fără succes procedura în discuție în fața instanțelor din statul terț în cauză. Prin urmare, este suficient ca instanța sesizată dintr‑un stat membru, având în vedere ansamblul elementelor de fapt și de drept ale speței, să fie în măsură să se asigure că obstacolele din statul terț în cauză sunt de așa natură încât ar fi nerezonabil să i se impună solicitantului să solicite îndeplinirea obligației de întreținere în fața instanțelor din acest stat terț [Hotărârea din 1 august 2022, MPA (Reședință obișnuită – Stat terț), C‑501/20, EU:C:2022:619, punctul 108].
Textul în documentul-sursă ↗par. 64
64 Pe de altă parte, în măsura în care, astfel cum precizează considerentul (16) al Regulamentului nr. 4/2009, obiectivul competenței întemeiate pe forum necessitatis este de a se remedia „în special” situațiile de denegare de dreptate, este în principiu justificat ca instanța sesizată dintr‑un stat membru să se poată prevala de acesta, în cazuri excepționale și sub rezerva unei analize detaliate a condițiilor procedurale din statul terț în cauză, atunci când accesul la justiție în acest stat terț este împiedicat, în drept sau în fapt, în special prin aplicarea unor condiții procedurale discriminatorii sau contrare garanțiilor fundamentale ale procesului echitabil [Hotărârea din 1 august 2022, MPA (Reședință obișnuită – Stat terț), C‑501/20, EU:C:2022:619, punctul 110].
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.