PROBLEMA JURIDICĂ
Poate legea forului, care coincide cu noua reședință obișnuită a creditorului, să se aplice subsidiar pentru întreținerea aferentă perioadei anterioare mutării și ce înseamnă imposibilitatea de a obține întreținere?
Faptele relevante
Un copil și mama sa s-au mutat din Germania în Austria în mai 2015. Copilul solicitase întreținere în Austria și a extins ulterior cererea pentru perioada iunie 2013–mai 2015. Instanțele inferioare au respins componenta privind trecutul, considerând aplicabilă legea germană și neîndeplinite condițiile sale pentru creanțele restante (pct. 10–14).
Soluția
Coincidența dintre statul forului și noua reședință a creditorului nu exclude articolul 4 alineatul (2) dacă legea subsidiară diferă de legea desemnată cu titlu principal pentru perioada relevantă. Legea forului poate fi aplicată pentru o perioadă anterioară dacă instanțele sale erau competente pentru litigiile de întreținere dintre acele părți referitoare la acea perioadă. Imposibilitatea de a obține întreținere include și neîndeplinirea anumitor condiții impuse de legea reședinței anterioare (dispozitiv, pct. 1–2).
Motivarea, pe scurt
Curtea distinge schimbarea prospectivă a legii prin articolul 3 alineatul (2) de mecanismul subsidiar destinat categoriilor protejate din articolul 4 (pct. 28–36). Legătura dintre litigiu și for trebuie să fie suficientă și previzibilă pentru a permite folosirea legii forului pentru trecut; competența instanțelor forului pentru părți și perioada respectivă furnizează această legătură (pct. 40–51). Termenii articolului 4 alineatul (2) nu se limitează la cazul în care legea străină ignoră complet obligația; pot acoperi neîndeplinirea unei condiții pentru obținerea întreținerii în speță (pct. 55–59).
Ce putem învăța și ce limite are
Clarifică efectul mutării creditorului asupra legii aplicabile: mutarea schimbă legea din momentul schimbării, însă subsidiaritatea articolului 4 poate privi trecutul în condiții precise; evită o negare absolută a oricărei folosiri a legii noului for pentru perioade anterioare.
Nu permite aplicarea retroactivă automată a legii noii reședințe.
Nu stabilește direct cuantumul creanței sau rezultatul ulterior al procesului austriac.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
dispozitiv pct. 1
1) Articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere, aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2009/941/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că: – împrejurarea că statul forului corespunde statului în care creditorul are reședința obișnuită nu împiedică aplicarea acestei dispoziții în cazul în care legea desemnată de regula subsidiară de legătură prevăzută la această dispoziție nu coincide cu legea desemnată de regula principală de legătură prevăzută la articolul 3 din protocolul menționat; – într‑o situație în care creditorul obligației de întreținere, care și‑a schimbat reședința obișnuită, formulează în fața instanțelor din statul în care se află noua sa reședință obișnuită o cerere de întreținere împotriva debitorului pentru o perioadă din trecut în care acesta avea reședința în alt stat membru, legea forului, care este și legea statului în care se află noua sa reședință obișnuită, se poate aplica dacă instanțele din statul membru al forului erau competente să soluționeze litigii în materie de întreținere care priveau aceste părți și care se refereau la perioada menționată.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv pct. 2
2) Termenii „nu poate obține întreținere”, care figurează la articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007, trebuie interpretați în sensul că vizează de asemenea situația în care creditorul nu poate obține întreținere în temeiul legii statului în care avea în trecut reședința obișnuită, pentru motivul că nu îndeplinește anumite condiții impuse de această lege.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 55
55 Acest raport precizează că creditorul obligației de întreținere va putea beneficia de legea forului nu numai dacă legea statului în care are reședința obișnuită nu prevede niciun fel de obligații de întreținere care să decurgă din relația de familie vizată, de exemplu, pentru motivul că această lege nu prevede obligații în sarcina copiilor față de părinții lor, ci și dacă, recunoscând în același timp, în principiu, o astfel de obligație, legea menționată o subordonează unei condiții care nu este îndeplinită în speță. Raportul menționat citează, cu titlu de exemplu, cazul în care legea statului în care creditorul are reședința obișnuită prevede că obligația părinților față de copii încetează la vârsta de 18 de ani, atunci când creditorul a atins vârsta respectivă.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 56
56 Astfel, potrivit acestei interpretări, articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga se aplică de asemenea în cazul în care o condiție legală nu este îndeplinită.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.