PROBLEMA JURIDICĂ
Formularea cererii de recuzare împiedică efectuarea actelor de procedură și dezbaterea fondului până la soluționarea incidentului, în interpretarea art. 49 alin. (2) CPC?
Faptele relevante
Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați a sesizat ÎCCJ după constatarea unei practici neunitare privind efectele cererii de recuzare asupra continuării judecății. Hotărârile analizate proveneau de la mai multe curți de apel și de la instanțe din circumscripțiile lor; decizia nu soluționează un divorț individual (par. 10–14).
Soluția
ÎCCJ a admis recursul în interesul legii. Cererea de recuzare, formulată înainte ori după începerea dezbaterilor, nu împiedică efectuarea în continuare a actelor de procedură și nici dezbaterea fondului; este împiedicată numai pronunțarea hotărârii până la soluționarea cererii. Dispozitivul precizează caracterul obligatoriu potrivit art. 517 alin. (4) CPC.
Motivarea, pe scurt
Instanța distinge între suspiciunea părții și abținerea exprimată de judecător. Recuzarea nu înlătură singură prezumția de imparțialitate; partea trebuie să dovedească împrejurările invocate. Art. 49 alin. (2) permite continuarea cererilor în probațiune, administrarea probelor și rezolvarea incidentelor, dar oprește pronunțarea hotărârii prin care instanța se dezînvestește. Abținerea judecătorului recuzat atrage interdicția efectuării actelor de procedură până la soluționarea abținerii. Dacă recuzarea este admisă, încheierea arată actele păstrate; fără mențiuni exprese, actele trebuie refăcute (par. 90–105, 114 și 118).
Ce putem învăța și ce limite are
Clarifică direct că recuzarea nu suspendă judecata și nu oprește administrarea probelor ori dezbaterea fondului, spre deosebire de abținere.
Dezlegarea privește efectul cererii asupra cursului judecății și nu înlătură termenele, condițiile de admisibilitate, taxa sau regulile căilor de atac.
Nu privește regimul anulării cererii de recuzare ca netimbrată.
Concluzia rezultă din dispozitiv și din ansamblul motivării; formularea izolată din par. 110 nu instituie o excepție de sine stătătoare.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 6 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 90
90. Atât abținerea, cât și recuzarea sunt instrumente procesuale al căror rol este acela de a garanta stabilirea adevărului și asigurarea unei judecăți imparțiale și echitabile, în toate cazurile. Ambele conduc către o finalitate comună, determinată de scopul lor obiectiv, acela de a înlătura orice îndoială cu privire la imparțialitatea instanței.
Textul în documentul-sursă ↗par. 102
102. În schimb, formularea unei cereri de recuzare a judecătorului, de către una dintre părțile în proces, nu înlătură, prin ea însăși, prezumția de imparțialitate a judecătorului cauzei. Există, în această situație, doar temerea părții cu privire la interesul direct sau indirect al judecătorului, partea având obligația să facă dovada acelor împrejurări care îi justifică temerea privind atingerea adusă imparțialității instanței. Completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare va aprecia suveran cu privire la temeinicia îndoielilor părții, de cele mai multe ori fiind vorba despre o imparțialitate subiectivă, personală.
Textul în documentul-sursă ↗par. 103
103. Așa fiind, în cazul unei cereri de recuzare, legiuitorul a menționat explicit, în actuala reglementare a Codului de procedură civilă, că ea „nu determină suspendarea judecății“. Aceasta înseamnă că procedura de judecată nu este oprită, precum în ipoteza abținerii, iar judecătorul nu va putea refuza, exclusiv în considerarea cererii de recuzare, să se pronunțe cu privire la cereri în probațiune, să administreze probele încuviințate, să soluționeze incidente procedurale, să îngăduie săvârșirea oricăror acte procedurale prin care se asigură dinamica procesului civil.
Textul în documentul-sursă ↗par. 118
118. Legea de procedură civilă instituie și remediul pentru situația în care recuzarea este admisă. Astfel, art. 51 alin. (6) din Codul de procedură civilă dispune că judecătorul se retrage de la judecarea pricinii, fiind înlocuit cu un alt judecător, iar încheierea prin care s-a hotărât recuzarea sau abținerea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate. În absența unor mențiuni exprese referitoare la actele care au fost îndeplinite de judecător, acestea trebuie refăcute în integralitate.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv: dezlegare obligatorie
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, formularea unei cereri de recuzare, înainte sau după începerea oricăror dezbateri, nu împiedică efectuarea actelor de procedură în continuarea judecății, nici dezbaterea în fond a procesului, ci doar pronunțarea hotărârii, până la soluționarea cererii de recuzare.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv: obligativitate
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.