PROBLEMA JURIDICĂ
De când curge dobânda legală penalizatoare pentru despăgubiri materiale și/sau morale acordate pentru o faptă ilicită?
Faptele relevante
Sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel București privea inițial dobânda cerută de persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal. La paragrafele 60–64, ÎCCJ reformulează problema pentru răspunderea delictuală, indiferent dacă fapta constituie infracțiune și indiferent de instanța în care se exercită acțiunea civilă. Decizia nu soluționează o cerere individuală privind refuzul divorțului.
Soluția
Dispozitivul admite recursul și stabilește că, pentru despăgubirile materiale și/sau morale rezultate dintr-o faptă ilicită, prevăzută sau nu ca infracțiune, data de la care curge dobânda legală penalizatoare este data producerii prejudiciului.
Motivarea, pe scurt
Paragrafele 65–78 leagă dreptul la reparație de prejudiciu și caracterizează hotărârea ca declarativă. Paragrafele 79–86 explică întârzierea de drept și dobânda penalizatoare. Paragraful 87 lasă stabilirea datei concrete instanței cauzei, inclusiv pentru prejudicii viitoare certe; data poate să nu coincidă cu fapta. Paragrafele 88–89 nu transformă regulile speciale RCA în reguli generale pentru notari.
Ce putem învăța și ce limite are
Fundamentează capătul de dobândă în acțiunea delictuală analizată, fără a dovedi în locul reclamantului refuzul abuziv, paguba ori răspunderea pârâtului.
Nu stabilește pârâtul, competența ori suma într-un litigiu întemeiat pe art. 378 alin. (3).
Nu autorizează o dată automată a dobânzii egală cu refuzul, o rată BNR fixă ori penalități speciale RCA.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 24 DE EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
textul de lege reprodus: Cod civil art. 1.381 alin. (2)
(2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Textul în documentul-sursă ↗textul de lege reprodus: Cod civil art. 1.385 alin. (1)
(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Textul în documentul-sursă ↗textul de lege reprodus: Cod civil art. 1.385 alin. (2)
(2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
Textul în documentul-sursă ↗textul de lege reprodus: Cod civil art. 1.385 alin. (3)
(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Textul în documentul-sursă ↗textul de lege reprodus: Cod civil art. 1.523 alin. (2) lit. e)
e) obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.
Textul în documentul-sursă ↗textul de lege reprodus: Cod civil art. 1.523 alin. (2) teza introductivă
(2) De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când:
Textul în documentul-sursă ↗textul de lege reprodus: Cod civil art. 1.535 alin. (1)
(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Textul în documentul-sursă ↗textul de lege reprodus: OG nr. 13/2011 art. 1 alin. (3)
(3) Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 62
62. De asemenea, este necesar a se proceda la reformularea întrebării adresate, având în vedere că solicitarea vizează stabilirea momentului de început al cursului dobânzii legale penalizatoare aferente despăgubirilor acordate în temeiul răspunderii civile delictuale, însă este indicată doar ipoteza în care persoana vătămată s-a constituit în mod legal parte civilă în procesul penal. Or, modul de soluționare a acțiunii în răspundere civilă delictuală este același, indiferent dacă faptul juridic ilicit este prevăzut și ca infracțiune, iar în acest din urmă caz, fiind lipsit de relevanță dacă acțiunea civilă se exercită în procesul penal sau pe cale separată, în fața instanței civile, deoarece dispozițiile art. 19 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală prevăd cu claritate că „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale“, iar „repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile“.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 66
66. Repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale este guvernată de principiul reparației integrale, consacrat de art. 1.385 alin. (1) din Codul civil , conform căruia „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel“.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 68
68. Prejudiciile ce se pot produce printr-un delict civil pot fi atât de natură patrimonială, cât și morală, dispozițiile legale referitoare la reparația prejudiciului în cazul răspunderii delictuale nefăcând nicio distincție între aceste două categorii sub aspectul caracterului integral al reparării lor, astfel încât, acolo unde legiuitorul nu distinge, nici cel ce interpretează legea nu trebuie să o facă.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 69
69. În raport cu cele arătate, rezultă fără dubiu că, în materia răspunderii civile delictuale, orice prejudiciu, indiferent dacă este unul patrimonial sau unul nepatrimonial, conferă persoanei vătămate dreptul la repararea pagubei produse. De altfel, art. 1.381 alin. (1) din Codul civil prevede că „orice prejudiciu dă dreptul la reparație“.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 71
71. Astfel, în ceea ce privește data la care se naște dreptul la reparația prejudiciului, material sau moral, aceasta este în mod neechivoc prevăzută de art. 1.381 alin. (2) din Codul civil , care dispune în sensul că „dreptul la reparație se naște în ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat încă“.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 75
75. La aceeași concluzie se ajunge și dacă avem în vedere dispozițiile art. 2.528 alin. (1) din Codul civil , care reglementează momentul de început al cursului prescripției extinctive al dreptului la acțiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită, prevăzându-se explicit că prescripția începe să curgă „de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea“. Așadar, dreptul material la acțiunea privind acordarea despăgubirilor cuvenite pentru acoperirea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită se naște în raport cu momentul cunoașterii prejudiciului și al persoanei răspunzătoare.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 77
77. Hotărârea judecătorească pronunțată în această materie nu are, pentru dreptul de creanță în discuție, un efect constitutiv, această hotărâre, ca, de altfel, majoritatea hotărârilor judecătorești pronunțate în materie civilă, având efect declarativ. Instanța judecătorească este chemată a rezolva un litigiu între părți cu privire la existența și întinderea dreptului la repararea prejudiciului prin echivalent, pronunțându-se cu privire la un drept subiectiv preexistent și înlăturând starea de incertitudine, de contestare cu privire la existența și/sau întinderea sa prin confirmarea sau infirmarea conținută în soluția pronunțată. Față de dispozițiile neechivoce ale art. 1.381 alin. (2) din Codul civil nu se poate susține că dreptul de creanță al victimei, fie imediate, fie indirecte, are drept cauză, drept temei, hotărârea judecătorească definitivă.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 78
78. Așa fiind, din cele anterior expuse rezultă că dreptul persoanei prejudiciate la încasarea despăgubirilor materiale și/sau morale acordate pentru acoperirea prejudiciului cert suferit prin comiterea faptei ilicite se naște de la data producerii prejudiciului, iar hotărârea judecătorească pronunțată cu privire la repararea prin echivalent a pagubei are caracter declarativ, recunoscând un drept subiectiv civil preexistent.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 81
81. Totodată, conform art. 1.535 alin. (1) din Codul civil , „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu“.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 82
82. De asemenea, prezintă relevanță dispozițiile art. 1.523 alin. (2) lit. e) din Codul civil , care prevăd că, atunci când obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale, debitorul se află de drept în întârziere. Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 1.535 alin. (1) din Codul civil , dreptul de creanță al persoanei prejudiciate, constând în încasarea despăgubirilor materiale și/sau morale cuvenite pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, este exigibil, nefiind necesară îndeplinirea vreunei alte formalități pentru punerea în întârziere și pentru nașterea dreptului la acordarea daunelor moratorii, ca urmare a întârzierii executării obligației bănești datorate de către debitor, pe teren delictual.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 83
83. Evaluarea legală a daunelor moratorii în cazul obligațiilor bănești se realizează potrivit Ordonanței Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care prevede, la art. 1 alin. (3) , că „dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare“, art. 3 alin. (2) din același act normativ prevăzând cum se stabilește rata dobânzii legale penalizatoare (este egală cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, plus 4 puncte procentuale).
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 84
84. Față de cele de mai sus, concluzia este că, în cazul răspunderii civile delictuale, debitorul obligației de reparație fiind de drept în întârziere, obligația de reparație fiind scadentă la data cauzării prejudiciului, dobânda legală datorată începând cu acest moment nu poate fi dobânda remuneratorie, prevăzută de art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 , care, conform acestui text de lege, se datorează de debitorul obligației de a da o sumă de bani pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, ci doar dobânda penalizatoare sus-menționată, care se calculează de la scadență. Dobânda legală penalizatoare este cea prin calcularea căreia se determină daunele moratorii pe care le menționează articolul 1.535 alin. (1) din Codul civil .
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 85
85. Pentru datorarea acestei dobânzi legale penalizatoare nu prezintă importanță faptul că valoarea debitului principal nu este, deocamdată, stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă (se invocă, în acest sens, imposibilitatea calculării de daune moratorii, atât timp cât debitorul nu știe ce sumă are de plătit cu titlu de debit principal), aceasta fiind opțiunea legiuitorului, dincolo de culpa debitorului cu privire la întârzierea în acoperirea prejudiciului, pentru a asigura obiectivul pe care la avut în vedere ca fiind prioritar, cel al acoperirii integrale a prejudiciului.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 87
87. Stabilirea în concret a momentului producerii prejudiciului, în raport cu particularitățile fiecărei situații juridice deduse judecății, reprezintă un aspect de fapt ce excedează obiectului sesizării de față, instanța supremă putând oferi numai o dezlegare în drept, în scopul interpretării și aplicării unitare a legii. Așa fiind, revine fiecărei instanțe judecătorești misiunea de a determina în cauza concretă cu care a fost învestită care este data producerii prejudiciului, dată care poate să coincidă sau nu cu data comiterii faptei ilicite, putând fi chiar o dată ulterioară momentului soluționării definitive a litigiului, în condițiile în care, spre exemplu, art. 1.385 alin. (2) din Codul civil prevede posibilitatea acordării unor despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor, dacă producerea lui este neîndoielnică, iar art. 1.387 alin. (2) din Codul civil reglementează, pentru ipoteza vătămării integrității corporale sau a sănătății unei persoane, acordarea unor despăgubiri sub forma unor prestații bănești periodice în cazul pierderii sau nerealizării câștigului din muncă.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 par. 88
88. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 10 și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, despăgubirile întemeiate pe contractele de asigurare RCA se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului produs terților prin accidente de vehicule și de tramvaie, până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA (care este egală cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislația aplicabilă și cea prevăzută în contractul RCA), iar, potrivit dispozițiilor art. 41 din același act normativ , Legea nr. 132/2017 se completează, între altele, cu dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , republicată, cu modificările ulterioare, cele statuate prin prezenta în legătură cu data de la care curge dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilor materiale și/sau morale datorate pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei fapte ilicite sunt aplicabile și în ipoteza angajării răspunderii civile a asigurătorilor RCA.
Textul în documentul-sursă ↗Decizia nr. 3/2026 dispozitiv: dezlegarea problemei de drept
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală , coroborate cu cele ale art. 1.381 , art. 1.385 , art. 1.386 , art. 1.523 alin. (2) lit. e) și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, stabilește că:În cazul acordării unor despăgubiri materiale și/sau morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei fapte ilicite, indiferent dacă este prevăzută sau nu ca infracțiune, data de la care curge dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilor acordate este data producerii prejudiciului.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.