PROBLEMA JURIDICĂ
Pentru aplicarea art. 1.292 din Codul civil, pot părțile să dovedească simulația cu orice mijloc de probă când pretind caracterul ilicit al acesteia, fără o constatare prealabilă a ilicitului?
Faptele relevante
Reclamanții contestau operațiuni din 2014 privind un împrumut, vânzarea unor părți sociale și o vânzare imobiliară pretins ascunsă. Au cerut constatarea simulației, nulitatea unor contracte și restituirea unor plăți. Invocau un scop fiscal ilicit. Cererea fusese respinsă în primă instanță, iar apelul fusese respins după limitarea criticilor examinate. Acestea sunt obiectul cererii și parcursul procesului, nu constatări definitive despre existența simulației.
Soluția
Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 362/2020 și încheierea din 8 iulie 2020 ale Curții de Apel Iași și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți. Nu a acordat prin această soluție sumele solicitate și nu a constatat definitiv existența simulației sau nulitatea contractelor.
Motivarea, pe scurt
În privința chestiunii relevante, instanța a distins regula probelor dintre părți de excepția prevăzută de art. 1.292 din Codul civil: atunci când se pretinde caracterul ilicit al simulației, părțile pot folosi orice mijloc de probă. Dat fiind că reclamanții invocaseră un scop fiscal ilicit, era greșită limitarea lor în modalitatea reținută de instanța de apel. La rejudecare trebuia evaluată posibilitatea administrării probelor. Aceasta nu echivalează cu dovedirea simulației prin simpla afirmație a ilicitului. Alte critici întemeiate pe art. 1.289 și art. 1.235–1.237 din Codul civil nu au mai fost examinate după casare.
Ce putem învăța și ce limite are
Clarifică diferența dintre condiția invocării caracterului ilicit pentru admisibilitatea oricărui mijloc de probă și stabilirea pe fond a simulației. Exemplul este util pentru norma de probă, deși litigiul nu privește partajul între soți.
Litigiul privește operațiuni comerciale și imobiliare, nu partajul; relevanța ține de interpretarea art. 1.292.
Soluția este de casare cu trimitere.
Afirmațiile de fraudă fiscală sunt susținerile părților; hotărârea nu stabilește aici existența unei infracțiuni sau a ilicitului fiscal.
Celelalte motive privind art. 1.289 și art. 1.235–1.237 au rămas neexaminate; hotărârea nu validează contractul secret.
Textul oficial al hotărârii nu are paragrafe numerotate.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 5 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
I. Circumstanțele cauzei, paragraful HTML 016 (numărare de extragere)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui – Secţia civilă, la data de 3.12.2018, reclamanții A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D. şi S.C. E. S.R.L., reprezentată legal prin C., să se dispună: constatarea simulaţiei contractului de împrumut pentru suma de 145.000 euro, autentificat sub nr. 1349 din 5.08.2014 la BNP F., actul fiind unul fictiv; constatarea simulaţiei contractului de vânzare-cumpărare de părţi sociale ale SC E. SRL, autentificat sub nr. 1766 din 30.06.2014 la SPN G., actul fiind unul deghizat; constatarea încheierii actului secret de vânzare - cumpărare a imobilului- construcţie, respectiv pensiunea X., situată în comuna Muntenii de Jos, în schimbul preţului de 145.000 Euro (respectiv suma din contractul de împrumut din căpătul 1 de cerere); constatarea nulității contractelor indicate la capetele 2 şi 3, în principal, pentru cauză ilicită şi fraudă la lege, şi, în subsidiar, doar în ceea ce privește contractul de vânzare -cumpărare părți sociale pentru preț neserios; constatarea nulității contractelor de garanție, respectiv contractul de garanție imobiliară care face corp comun cu contractul de împrumut şi contractul de fidejusiune autentificat sub nr. 1350 din 5.08.2014 la BNP F.; repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtului D. să restituie suma de 76.550 euro şi 500 lire, reprezentând totalul plăţilor făcute în temeiul contractului de împrumut fictiv.
Textul în documentul-sursă ↗Soluția și considerentele Înaltei Curți, paragraful HTML 072 (numărare de extragere)
Cu toate acestea însă, părţile vor putea dovedi simulaţia cu orice mijloc de probă în ipoteza în care se pretinde că simulaţia are caracter ilicit.
Textul în documentul-sursă ↗Soluția și considerentele Înaltei Curți, paragraful HTML 075 (numărare de extragere)
În contextul creat, instanţa de apel va fi ţinută să aprecieze asupra posibilităţilor reclamanţilor de a proba simulaţia prin orice mijloc de probă, având în vedere că se pretinde că aceasta are un caracter ilicit.
Textul în documentul-sursă ↗Soluția și considerentele Înaltei Curți, paragraful HTML 076 (numărare de extragere)
În aceste circumstanţe determinate de casarea deciziei, Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea criticilor de nelegalitate ale deciziei din apel, care s-au constituit în motive de apel rămase neexaminate ca efect al greşitei decăderi din dreptul de motivare a apelului, referitoare la aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 1289 şi a art. 1235-1237 C.civ., dar şi a criticilor referitoare la dezlegările instanţei de apel care a realizat examinarea cauzei în limitele celor invocate la prima instanţă.
Textul în documentul-sursă ↗Soluția și considerentele Înaltei Curți, paragraful HTML 077 (numărare de extragere)
În concluzie, în baza considerentelor anterior expuse, Înalta Curte a admis recursul declarat de reclamanţii B., A. şi C. împotriva deciziei civile nr. 362/2020 şi a încheierii din 8.07.2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – Secţia civilă, a casat încheierea şi decizia recurate şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.