PROBLEMA JURIDICĂ
Poate o parte a tranzacției aparente să ceară constatarea simulației și trebuie analizată imposibilitatea morală invocată pentru lipsa unui înscris al acordului simulatoriu?
Faptele relevante
Reclamantul a cerut constatarea simulației unei tranzacții dintre soți, încheiată la 24 februarie 2011 și consfințită prin hotărâre judecătorească, referitoare la un imobil. A susținut existența unei înțelegeri verbale diferite de tranzacția publică. În proces a intervenit și un terț care afirma dobândirea ulterioară a imobilului prin adjudecare. Aceste împrejurări descriu obiectul procesului și susținerile părților, fără a reprezenta constatarea definitivă a simulației.
Soluția
Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia nr. 1836 din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Nu a stabilit prin acest dispozitiv că simulația exista și nici că imobilul revenea reclamantului.
Motivarea, pe scurt
Instanța a reținut că și părțile interesate pot invoca una împotriva celeilalte voința reală exprimată prin actul secret; acțiunea nu este rezervată terților. În cazul actului fictiv invocat, trebuia dovedit acordul simulatoriu anterior sau concomitent actului public. Curtea de apel greșise când negase această posibilitate reclamantului. Separat, trebuia analizată critica privind imposibilitatea de preconstituire a probei scrise și argumentul de imposibilitate morală; instanța supremă nu a declarat că orice relație conjugală constituie automat o asemenea imposibilitate. Conduita terțului nu putea fi analizată în afara cadrului procesual în care fusese învestită instanța.
Ce putem învăța și ce limite are
Exemplu direct legat de o tranzacție patrimonială între soți: confirmă utilitatea separării actului aparent de acordul simulatoriu și a verificării admisibilității probelor în circumstanțele concrete.
Aplică dreptul material anterior datei de 1 octombrie 2011; considerentul privind condițiile de fond și de formă ale actului secret nu se transferă automat peste art. 1.289 alin. (2) din noul Cod civil.
Este o casare cu trimitere. Hotărârea nu arată rezultatul rejudecării și nici dacă simulația a fost dovedită în final.
Invocarea unei relații de încredere de lungă durată este un argument al reclamantului ce trebuia examinat; nu este o regulă automată de admisibilitate a martorilor în orice partaj între soți.
Textul oficial al hotărârii nu are paragrafe numerotate.
Nu sunt analizate termene de prescripție, taxe sau calea de atac adecvată unui alt litigiu.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 8 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
I. Circumstanțele cauzei, paragraful HTML 009 (numărare de extragere)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte, la 19 iunie 2014, precizată la 28 iulie 2014 şi la 8 iunie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate simulaţia tranzacţiei încheiate de părţi la 24 februarie 2011, consfinţită prin sentinţa civilă nr.799 din 24 februarie 2011, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, în dosarul nr. x/315/2011, având ca obiect imobilul situat în comuna Răzvad, compus din terenul în suprafaţă de 756 mp şi construcţia edificată pe acesta.
Textul în documentul-sursă ↗I. Circumstanțele cauzei, paragraful HTML 010 (numărare de extragere)
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1175 şi urm. Cod civil din 1864.
Textul în documentul-sursă ↗II. Soluția și considerentele Înaltei Curți, paragraful HTML 073 (numărare de extragere)
Ca atare, nu numai terţul pe care contractul aparent îl prejudiciază şi care are interesul să invoce actul secret, poate formula acţiune în constatarea simulaţie, aşa cum greşit consideră instanţa de apel, ci şi părţile, în calitate de persoane interesate, la rândul lor, pot să invoce în favoarea lor, una în contra celeilalte, actul secret.
Textul în documentul-sursă ↗II. Soluția și considerentele Înaltei Curți, paragraful HTML 074 (numărare de extragere)
Particularizând la speţă aceste principii teoretice, Înalta Curte constată că ceea ce se invocă de către reclamant este simulaţia sub forma actului fictiv, caz în care în structura simulaţiei nu există un act secret propriu-zis, ci doar actul public şi acordul simulatoriu, adică manifestarea de vointă a părţilor în sensul că actul public nu există. Ca atare, ceea ce se tinde a se dovedi în acest caz este tocmai acest acord simulatoriu, care trebuie să fie anterior sau concomitent cu actul public.
Textul în documentul-sursă ↗II. Soluția și considerentele Înaltei Curți, paragraful HTML 078 (numărare de extragere)
Pe lângă cazurile enumerate exemplificativ în art. 1198 pct. 1-4 Cod civil, jurisprudenţa a dat o interpretare extensivă acestui text, incluzând şi situaţiile care pot constitui o imposibilitate morală de preconstituire a unei dovezi.
Textul în documentul-sursă ↗II. Soluția și considerentele Înaltei Curți, paragraful HTML 079 (numărare de extragere)
În motivarea apelului, reclamantul a formulat această critică, arătând că, deşi a susţinut la instanţa de fond că nu a încheiat în formă scrisă actul secret (în realitate, aşa cum s-a arătat, este vorba de acordul simulatoriu), întrucât a fost căsătorit cu pârâta aproape 40 de ani, o cunoştea foarte bine, în sensul că era un om onest care totdeauna respecta cuvântul dat, instanţa de judecată nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 1198 Cod civil.
Textul în documentul-sursă ↗II. Soluția și considerentele Înaltei Curți, paragraful HTML 080 (numărare de extragere)
Pe acest motiv de apel, Curtea de apel nu se pronunţă, fiind încă un motiv de casare care se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗II. Soluția și considerentele Înaltei Curți, paragraful HTML 083 (numărare de extragere)
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 şi art. 497 raportate la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă, Înalta Curte a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1836 din 26 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.