PROBLEMA JURIDICĂ
În ce condiții putea păstra șederea o soție resortisantă terță, victimă a violenței domestice, dacă cetățeanul UE plecase înaintea divorțului? Pot copiii fostului lucrător migrant și părintele care îi îngrijește să aibă ședere pentru școlarizare începută după plecare și ce rol au art. 20 și 21 TFUE?
Faptele relevante
NA, resortisantă pakistaneză, s-a căsătorit cu un cetățean german, iar familia s-a mutat în Regatul Unit în 2004. Relația s-a deteriorat și NA a suferit acte de violență domestică. Soțul, care avusese statut de lucrător salariat și independent, a părăsit Regatul Unit în decembrie 2006. NA a început procedura britanică de divorț în 2008; divorțul a devenit definitiv în 2009 și cele două fiice germane i-au fost încredințate exclusiv. Copiii, născuți și crescuți în Regatul Unit, au început școlarizarea după plecarea tatălui. (Punctele 15–21)
Autoritatea a refuzat dreptul de ședere în cadrul unei cereri de ședere permanentă. Upper Tribunal a respins temeiul divorțului, dar a recunoscut temeiuri legate de copii și a admis distinct protecția art. 8 CEDO. Ministerul nu a atacat această ultimă parte.
Soluția
Soluție istorică ulterior depășită pe ramura violenței domestice: în 2016, Curtea a exclus păstrarea șederii în temeiul art. 13 alin. (2) primul paragraf lit. c) când divorțul fusese inițiat după plecarea soțului UE. Această concluzie din punctul 51 și din punctul 1 al dispozitivului a fost înlăturată expres prin hotărârea X (C-930/19), punctul 43, care admite inițierea într-un termen rezonabil după plecare. Punctul 51 din hotărârea NA nu poate fi folosit ca regulă actuală necalificată.
Curtea a recunoscut, în circumstanțele analizate, dreptul de ședere pentru școlarizare al copilului fostului lucrător migrant și dreptul aferent al părintelui căruia copilul i-a fost încredințat exclusiv, chiar dacă fostul lucrător plecase înainte de începutul școlarizării. (Punctul 68; Dispozitiv, punctul 2)
Art. 20 TFUE nu oferă un temei subsidiar suplimentar când persoanele au deja ședere prin dreptul derivat al UE.
Motivarea, pe scurt
Pe ramura divorțului, raționamentul istoric a extins regula din Singh privind păstrarea unui drept existent la violența domestică. El a legat menținerea dreptului de prezența cetățeanului UE până la inițierea divorțului. Această extindere, culminând cu punctul 51, este partea explicit depășită prin hotărârea X, punctul 43, pentru a evita presiunea pe care agresorul ar putea-o exercita prin plecare. (Punctele 34, 35, 37, 50 și 51; pentru hotărârea X, C-930/19: punctele 42 și 43)
Pe ramura educației, fostul art. 12 din Regulamentul nr. 1612/68 protejează și copiii foștilor lucrători migranți. Dreptul copilului nu depinde de menținerea statutului de lucrător al părintelui sau de prezența acestuia la începerea studiilor. Curtea a examinat domiciliul copiilor în statul gazdă, legătura cu munca tatălui și dreptul de a începe ori continua școlarizarea. Efectul util al acestui drept reclamă șederea părintelui care asigură îngrijirea efectivă. (Punctele 54–57, 59–65 și 67)
Deoarece această cale asigura deja șederea familiei, lipsea premisa subsidiară pentru art. 20 TFUE. Pentru art. 21, Curtea a separat condițiile resurselor suficiente și asigurării din Directiva 2004/38 și a precizat că resursele pot proveni de la mamă. Dacă minorul are astfel drept de ședere, refuzul șederii îngrijitorului său efectiv ar lipsi dreptul copilului de efect util. (Punctele 73, 74 și 76–80)
Ce putem învăța și ce limite are
Punctul 51 și punctul 1 al dispozitivului nu reprezintă regula actuală necalificată: hotărârea X (C-930/19), punctul 43, permite divorțul victimei inițiat într-un termen rezonabil după plecare.
Dreptul la ședere pentru educație nu rezultă din simpla înscriere a oricărui copil la școală; trebuie dovedite legătura cu fostul lucrător migrant și împrejurările locuirii relevante.
Condițiile resurselor și asigurării discutate pentru art. 21 nu se transferă automat asupra căii distincte a educației.
Constatarea subsidiarității art. 20 se întemeiază aici pe existența unui drept efectiv din dreptul derivat; nu autorizează respingerea fără analiza celorlalte temeiuri și a dependenței.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Punctul 57
57 Pe de altă parte, Curtea a decis că dreptul de care beneficiază copiii în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 nu este subordonat dreptului de ședere al părinților lor în statul membru gazdă, această dispoziție impunând doar ca respectivul copil să fi locuit împreună cu părinții săi sau cu unul dintre aceștia într‑un stat membru pe perioada în care cel puțin unul dintre părinți locuia în acest stat în calitate de lucrător (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 februarie 2010, Ibrahim și Secretary of State for the Home Department, C‑310/08, EU:C:2010:80, punctul 40).
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 68
68 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a patra întrebare că articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 trebuie interpretat în sensul că un copil și părintele resortisant al unui stat terț căruia acest copil i‑a fost încredințat în mod exclusiv beneficiază de un drept de ședere în statul membru gazdă, în temeiul acestei dispoziții, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care celălalt părinte este cetățean al Uniunii și a lucrat în acest stat membru, însă a încetat să aibă reședința acolo înainte de începerea de către copil a școlarizării în statul respectiv.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.