⌕Meniu

Membrul de familie al unui cetățean UE: dreptul de ședere după divorț

Poți păstra dreptul de ședere după divorț în regimul UE dacă intri într-una dintre situațiile legale — durata căsătoriei, îngrijirea copilului, circumstanțe deosebit de dificile ori vizite stabilite în statul gazdă — și îndeplinești condițiile personale aplicabile. Violența domestică are o regulă specială când soțul cetățean UE pleacă înaintea divorțului. Dacă ai dobândit deja ședere permanentă, nu reiei testul de păstrare a șederii temporare. [2] [3] [4] [5] [6] [22] [12]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
18 minute
CATEGORIE
Ședere și rezidență după divorț
Cuprins · 16 secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 02Mai întâi se identifică regimul juridic aplicabil
  3. 03Separarea în fapt nu produce, singură, efectele divorțului
  4. 04Cele patru situații alternative de păstrare a șederii
  5. 05Ce condiții trebuie să îndeplinesc după divorț?
  6. 06Violența domestică: păstrarea șederii și dovezile utile
  7. 07Plecarea soțului înaintea divorțului: regula și excepția
  8. 08Încredințarea copilului și vizitele în România
  9. 09Dreptul de ședere permanentă dobândit înaintea divorțului
  10. 10Cum dovedesc statutul de lucrător când fostul soț a avut perioade de șomaj?
  11. 11Accesul la dosar când fostul soț refuză să furnizeze actele
  12. 12Pregătirea cererii și actualizarea documentelor
  13. 13Termene și repere
  14. 14Lista de pași
  15. 15Întrebări frecvente
  16. 16Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Membru de familie fără cetățenia UE care a avut ședere derivată în România de la cetățeanul altui stat membru.

  • Separare, divorț, violență domestică, copil, șomaj și ședere permanentă.

✕ NU ACOPERĂ

Mai întâi se identifică regimul juridic aplicabil

Dacă ești cetățean al unui stat din afara UE și ai locuit în România ca membru de familie al unui cetățean al altui stat membru, păstrarea șederii după divorț se analizează în regimul liberei circulații: Directiva 2004/38/CE și OUG nr. 102/2005. Cartea de rezidență, cetățenia persoanei de la care provine dreptul și istoricul locuirii trebuie analizate împreună; simpla existență a unei căsătorii cu un cetățean al Uniunii nu stabilește singură regimul aplicabil. [1] [35]

Pentru soțul unui cetățean român care a locuit numai în România se verifică, în mod obișnuit, regimul național din OUG nr. 194/2002. Dacă românul s-a întors după o ședere reală cu familia în alt stat membru, trebuie analizată și protecția europeană derivată din articolul 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și categoria națională prevăzută de art. 62 alin. (3²) din OUG nr. 194/2002. Această diferență poate schimba atât condițiile după despărțire, cât și documentele necesare. Găsești analiza completă în Soțul străin al românului întors în țară: dreptul de ședere și, pentru ruta națională, în Permisul de ședere al soțului străin după divorț. [47] [49] [31]

Un permis întemeiat pe Acordul de retragere al Regatului Unit cere o verificare separată a beneficiarilor și a continuității șederii. Pentru resortisantul britanic, exercitarea dreptului înainte de încheierea tranziției și continuarea rezidenței sunt elemente ale domeniului personal al acordului; perioada de tranziție s-a încheiat la 31 decembrie 2020. Acordul preia anumite condiții din directivă, dar nu face identice toate formalitățile. Vezi Șederea în România a beneficiarilor Acordului de retragere după divorț. [33] [34] [32]

Dacă ești, la rândul tău, cetățean al Uniunii, divorțul nu te obligă să folosești testul rezervat soțului dintr-un stat terț: se verifică propriul drept de ședere și condițiile aplicabile lui. Vezi Cetățeanul român într-un alt stat UE: dreptul de ședere după divorț. [8]

Separarea în fapt nu produce, singură, efectele divorțului

În regimul Directivei 2004/38, mutarea soților în locuințe diferite nu desface căsătoria. Cât timp căsătoria există, lipsa conviețuirii sub același acoperiș nu înlătură, singură, calitatea de soț și dreptul derivat. Totuși, dreptul obișnuit presupune că ambii locuiesc în statul gazdă și că cetățeanul UE îndeplinește condițiile sale de ședere. O plecare efectivă pentru stabilirea în alt stat este un fapt juridic diferit de separarea în două locuințe din România. [21] [23] [26]

Nu transfera automat această regulă unui permis național de reîntregire a familiei. OUG nr. 194/2002 prevede refuzul prelungirii când cei doi soți nu mai au pe teritoriul României o relație conjugală sau o relație de familie efectivă. Pentru un român revenit după libera circulație, această normă națională trebuie analizată împreună cu protecția europeană aplicabilă situației sale. [48] [31]

Data tipărită pe card nu garantează că toate condițiile de fond continuă să existe până la expirare. Invers, documentul are rol probator, iar un drept existent poate fi demonstrat și prin alte mijloace. Separă, așadar, trei întrebări: dacă mai există căsătoria, dacă se mai îndeplinesc condițiile dreptului și dacă trebuie actualizat documentul. [17] [40] [67]

Cele patru situații alternative de păstrare a șederii

Pentru membrul de familie care nu are cetățenia unui stat UE, divorțul sau anularea căsătoriei poate permite păstrarea șederii într-una dintre următoarele situații. Ele sunt alternative: condiția celor trei ani de căsătorie nu se adaugă automat cazului de violență domestică ori celui legat de copil. Condițiile personale de ședere explicate în secțiunea următoare se verifică separat. [2] [3] [4] [5] [6]

Situația invocată Ce trebuie stabilit
Căsătorie de durată Până la inițierea procedurii de divorț, căsătoria a durat cel puțin trei ani, dintre care cel puțin un an în România. Contează începutul procedurii, nu simpla dată la care se pronunță divorțul. [35]
Îngrijirea copilului Prin acordul soților ori prin hotărâre judecătorească, copilul cetățeanului UE a fost încredințat spre creștere și educare soțului care nu este cetățean UE. [36]
Circumstanțe deosebit de dificile Sunt întrunite împrejurări precum violența domestică suferită în timpul căsătoriei. [37]
Drept de vizită Instanța a stabilit dreptul de a vizita copilul minor în România și a precizat în dispozitiv perioada pentru care este acordat. [38]

Aceste reguli păstrează un drept derivat anterior în condițiile stabilite de lege; nu creează, prin simpla depunere a cererii de divorț, un drept pe care persoana nu îl avea. Odată păstrat potrivit art. 13 din directivă, dreptul este exercitat exclusiv cu titlu personal. Pentru cronologia plecării soțului se aplică distincția din secțiunea dedicată. [27] [7]

Ce condiții trebuie să îndeplinesc după divorț?

Până la dobândirea șederii permanente, identificarea uneia dintre cele patru situații nu încheie analiza. Trebuie să poți demonstra că desfășori activitate salariată sau independentă; ori că ai resurse suficiente pentru tine și familia ta, astfel încât să nu devii o sarcină pentru asistența socială, împreună cu asigurare medicală completă; ori că faci parte din familia, deja constituită în statul gazdă, a unei persoane care îndeplinește aceste cerințe. Ruta de lucrător și ruta de resurse plus asigurare sunt alternative, nu o cerință universală de a avea simultan salariu, economii și poliță privată. [6] [25]

În dreptul român, art. 18 alin. (3) se citește împreună cu art. 23 alin. (2) din OUG nr. 102/2005 și cu directiva: condițiile materiale nu devin relevante abia când ceri rezidența permanentă. Pregătește dovezile pentru perioada în care pretinzi păstrarea șederii. [39] [40] [6]

În aprecierea resurselor se ia în considerare situația personală; directiva nu permite impunerea arbitrară a unui cuantum fix pentru toate familiile. Pentru perioada anterioară divorțului, resursele cetățeanului UE puteau proveni și din veniturile soțului dintr-un stat terț. Faptul că numai acesta din urmă aducea venituri nu exclude singur îndeplinirea condiției de resurse suficiente. [10] [29] [55]

Calitatea de student, singură, nu este una dintre alternativele prevăzute de art. 13 alin. (2) din directivă pentru fostul soț dintr-un stat terț. El poate însă demonstra o altă condiție aplicabilă, de exemplu resurse și asigurare. Membrii de familie care au un drept de ședere sau de ședere permanentă au și dreptul de a desfășura o activitate salariată ori independentă, în condițiile directivei. [6] [18]

Violența domestică: păstrarea șederii și dovezile utile

Violența domestică suferită în timpul căsătoriei poate justifica păstrarea rezidenței după divorț, în regimul UE. Nu trebuie adăugată automat cerința ca mariajul să fi durat trei ani. Sunt însă necesare dovada împrejurărilor invocate, analiza cronologiei și, până la șederea permanentă, îndeplinirea condițiilor personale de ședere. Protecția privește persoana victimă, indiferent dacă este femeie sau bărbat. [4] [6] [37]

Organizează înscrisurile care arată ce s-a întâmplat și când: ordine de protecție, acte ale poliției ori parchetului, hotărâri, documente medicale, înscrisuri ale serviciilor sociale, mesaje sau alte probe admisibile potrivite situației. Acestea sunt exemple de mijloace care pot susține circumstanța invocată, nu o listă de documente care ar trebui obținute obligatoriu în fiecare dosar. Textul art. 13 alin. (2) lit. (c) din directivă nu formulează o condiție distinctă de condamnare penală definitivă a soțului. Explică legătura dintre probe, perioada căsătoriei și motivul pentru care soliciți păstrarea șederii. [56] [57]

Dacă soțul a plecat din România, invocă expres regula specială din hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza X împotriva État belge. Pentru această ramură, divorțul poate fi inițiat și după plecare, dacă este introdus într-un termen rezonabil. Păstrează dovezile datelor relevante și ale împrejurărilor care explică intervalul, fără să presupui că există un termen fix de șase luni sau de un an. [22]

Plecarea soțului înaintea divorțului: regula și excepția

Pentru ramura căsătoriei de cel puțin trei ani, cu cel puțin un an în statul gazdă, hotărârea Singh distinge între plecarea anterioară și cea ulterioară inițierii divorțului. Dacă cetățeanul UE s-a stabilit în alt stat înainte de începerea procedurii, dreptul derivat obișnuit încetează, iar cererea ulterioară de divorț nu îl reînvie pe această ramură. Dacă dreptul exista la inițierea procedurii, el poate fi păstrat atât în cursul procedurii, cât și după divorț, cu respectarea condițiilor relevante. [27] [28]

Pentru victima violenței domestice se aplică excepția precizată în hotărârea din 2 septembrie 2021, X împotriva État belge: procedura poate începe într-un termen rezonabil după plecarea soțului. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a înlăturat expres în această privință interpretarea anterioară din hotărârea NA. Nu folosi concluzia veche potrivit căreia plecarea înainte de divorț ar exclude întotdeauna protecția victimei. [22]

„Rezonabil” cere evaluarea împrejurărilor concrete. În cauza X, un interval de aproape trei ani nu părea rezonabil; acest exemplu nu stabilește un termen universal de trei ani și nici nu garantează că orice interval mai scurt este acceptat. Sunt relevante data plecării, data introducerii divorțului și justificarea întârzierii. [24] [22]

Constatarea că o anumită ramură nu este îndeplinită nu înlocuiește analiza celorlalte temeiuri aplicabile: protecția copilului care studiază, dependența copilului cetățean UE, șederea permanentă deja dobândită ori un drept național mai favorabil pot cere examinări distincte. [11] [12] [20]

Încredințarea copilului și vizitele în România

Încredințarea copilului cetățeanului UE spre creștere și educare soțului străin constituie o ramură proprie de păstrare a șederii după divorț. Anexează acordul ori hotărârea și documentele care identifică părinții și copilul. Regula nu este limitată la situația unei căsătorii de trei ani, dar continuă să presupună condițiile personale de ședere până la dobândirea celei permanente. [3] [36] [6]

Pentru dreptul de vizită, nu este suficient să existe orice program de legături personale. Condiția europeană cere ca instanța să fi stabilit că vizitele trebuie să aibă loc în statul gazdă și pentru cât timp sunt necesare. OUG nr. 102/2005 cere ca dispozitivul hotărârii să precizeze teritoriul României și perioada exactă. Prezintă dispozitivul, nu numai o relatare a programului. Dacă formularea nu lămurește aceste elemente, problema trebuie rezolvată în procedura competentă, fără a atribui actului mențiuni pe care nu le conține. [5] [38]

Separat, plecarea ori decesul cetățeanului UE nu atrage pierderea șederii copiilor și a părintelui care îi are în îngrijire, în condițiile art. 12 alin. (3) din directivă: copiii locuiesc în statul gazdă și sunt înscriși la o instituție de învățământ, iar protecția durează până la terminarea studiilor. Art. 19 din OUG nr. 102/2005 trebuie aplicat pe această ramură, distinct de divorțul întemeiat pe art. 13 din directivă. [11] [41] [50] [51]

Copilul unui fost lucrător migrant poate avea și protecția proprie a accesului la educație, prevăzută în prezent de art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011. Hotărârea NA cere ca minorul să fi locuit în statul gazdă în perioada în care unul dintre părinți locuia acolo ca lucrător migrant. Dacă această condiție este îndeplinită, plecarea fostului lucrător înainte de începerea școlarizării nu exclude automat dreptul copilului și al părintelui care îl îngrijește. Nu toate situațiile cu copii trebuie forțate în aceeași regulă de divorț. Pentru copilul cetățean UE se verifică, dacă este relevantă, și dependența față de părintele străin. [53] [30] [52]

Dreptul de ședere permanentă dobândit înaintea divorțului

Divorțul nu te obligă să reîndeplinești condițiile de păstrare a șederii temporare prevăzute de art. 13 din directivă dacă dreptul de ședere permanentă fusese deja dobândit. Art. 16 exclude condițiile capitolului III pentru acest drept. Pentru membrul de familie care nu este cetățean UE, contează șederea legală și continuă necesară, nu doar faptul că un card temporar a avut valabilitate de cinci ani. [12] [13]

Dacă invoci dobândirea dreptului chiar înaintea divorțului, pregătește cronologia șederii, temeiul fiecărei perioade și absențele. Dovada continuității revine solicitantului și poate fi făcută prin orice mijloc de probă; anumite absențe temporare nu o întrerup. Perioadele de ședere păstrate după divorț pot conduce, la rândul lor, la dobândirea șederii permanente în condițiile art. 18 din directivă. [42] [14] [16]

Dreptul permanent și documentul care îl atestă nu sunt același lucru. În România, cartea de rezidență permanentă pentru membrul de familie dintr-un stat terț se eliberează în termenul de 90 de zile prevăzut de OUG nr. 102/2005, dacă sunt îndeplinite condițiile, iar pentru preschimbare titularul se prezintă cu cel puțin 30 de zile înainte de expirare. Divorțul nu înlătură obligația de declarare a schimbării relevante a stării civile. [43] [44] [80] [81]

Șederea permanentă în regimul directivei se poate pierde prin absența din statul gazdă pentru mai mult de doi ani consecutivi. Rămân distincte măsurile legale privind frauda sau abuzul. Pentru șederea permanentă dobândită în temeiul Acordului de retragere, pierderea prin absență cere o perioadă care depășește cinci ani consecutivi; identificarea regimului este deci decisivă. [15] [19] [54]

Cum dovedesc statutul de lucrător când fostul soț a avut perioade de șomaj?

În ramura întemeiată pe muncă, activitatea cetățeanului UE poate fi salariată ori independentă în statul gazdă. [9]

Faptul că fostul soț nu mai lucra la data relevantă nu înseamnă, singur, că își pierduse statutul de lucrător. Pentru șomajul de după o activitate de peste un an, trebuie verificate cumulativ perioada de activitate, caracterul involuntar al șomajului, constatarea lui corespunzătoare și înregistrarea ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă. Analiza se face pentru intervalul de care depinde dreptul derivat, inclusiv momentul introducerii procedurii de divorț atunci când acesta este relevant. [58] [84]

Hotărârea CJUE Deldwyn, pronunțată la 12 martie 2026, clarifică faptul că „peste un an” înseamnă o perioadă unică și continuă de activitate salariată sau independentă, mai mare de un an. Nu este suficient să aduni perioade scurte și întrerupte, răspândite pe mai mulți ani, pentru a obține acest prag. Hotărârea privește continuitatea activității, astfel că nu trebuie confundată cerința cu existența unui singur document salarial. [59] [60]

Dacă activitatea a durat cel mult 12 luni sau contractul pe durată determinată a fost mai scurt de un an, verifică ramura distinctă de păstrare temporară: în condițiile legii române, dreptul de rezidență și statutul de lucrător se păstrează șase luni de la data la care persoana devine șomer. Nu transforma această perioadă de șase luni într-un drept nelimitat și nu calcula termenul de la data divorțului. [61]

Pregătește o cronologie cu începutul și sfârșitul fiecărei activități, eventualele întreruperi, motivul încetării și data înregistrării pentru căutarea unui loc de muncă. Contractele și adeverințele de angajator sunt probe prevăzute de OUG nr. 102/2005; pentru activitatea independentă, folosește documentele eliberate potrivit legii. Dovada încetării pentru motive independente de voința persoanei și documentele serviciului de ocupare completează această cronologie. Lista este o modalitate practică de a demonstra condițiile, nu o cerință ca fostul soț să îți elibereze personal un anumit înscris. [66] [58]

Plata unei indemnizații sau alocații de șomaj nu dovedește automat îndeplinirea tuturor condițiilor de ședere. Deldwyn cere verificarea criteriilor după care prestația a fost acordată. Dacă instituția care a acordat-o verifică efectiv că pierderea activității s-a produs din motive independente de voința persoanei, decizia de acordare trebuie luată în considerare cel puțin ca element de probă. Așadar, nu este suficientă simpla dovadă a plății, dar nici nu poate fi ignorată o decizie motivată care probează caracterul involuntar. [63] [62]

O absență de la muncă poate avea și altă explicație juridică. Incapacitatea temporară cauzată de boală sau accident și pregătirea profesională în condițiile legii au reguli proprii de menținere a statutului. Identifică situația reală și înscrisurile corespunzătoare ei, fără să numești orice perioadă fără venit „șomaj”. [64] [65]

Refuzul fostului soț de a-ți da actele nu te scutește de dovada condițiilor, dar există dreptul de acces la elementele decisive deja deținute de autoritate, în condițiile explicate mai jos. În plus, exercitarea unui drept în regimul OUG nr. 102/2005 nu poate fi condiționată exclusiv de posesia documentului românesc care îl atestă, dacă dreptul este dovedit prin alte mijloace. [68] [67]

Accesul la dosar când fostul soț refuză să furnizeze actele

Cere în scris accesul la înscrisurile din dosarul tău de ședere pe care autoritatea le folosește pentru a aprecia situația fostului soț. În Deldwyn, CJUE a stabilit obligația autorității de a comunica dosarul solicitantului sau reprezentantului său, eventual cu anonimizări adecvate, înainte de decizia privind păstrarea șederii, atunci când înscrisurile solicitate conțin informații relevante, inclusiv despre perioadele de muncă ale fostului soț, iar acesta a refuzat să le furnizeze după ce i-au fost cerute. Obligația nu este amânată automat până la proces. [68]

În cerere, indică numărul dosarului, perioada relevantă, documentele sau categoriile de informații solicitate și condiția de ședere pe care trebuie să o demonstrezi. Explică de ce nu le deții și anexează, dacă o ai, dovada solicitării adresate fostului soț și a refuzului ori a lipsei de răspuns. Cererea poate fi făcută și prin reprezentant; explică orice împrejurare care împiedică obținerea directă a actelor. Cere concret informațiile despre durata activității, motivul încetării, înregistrarea șomajului și actele pe care s-ar întemeia o concluzie nefavorabilă. Acești pași pun în evidență situația pentru care Deldwyn impune accesul. [68]

Protecția datelor fostului soț poate justifica eliminarea informațiilor fără relevanță sau comunicarea documentelor într-o formă adaptată. Ea nu permite golirea de conținut a dreptului la apărare: trebuie comunicate cel puțin informațiile esențiale despre perioadele de activitate pe care se întemeiază decizia. Autoritatea, iar dacă este sesizată și instanța, trebuie să pună în balanță interesele concrete și să facă accesibile elementele decisive care nu pot fi obținute altfel. [69] [70]

Acest drept are un domeniu precis. Nu înseamnă acces general la toate informațiile financiare sau personale ale fostului soț și nici obligația autorității de a construi de la zero întregul dosar în locul solicitantului. Solicitantul continuă să prezinte probele necesare; Directiva 2004/38 nu instituie o obligație generală de cooperare identică celei din procedurile de protecție internațională. [71] [72]

Pentru datele personale care te privesc există, separat, dreptul de acces și de a primi o copie potrivit Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR). El nu este echivalent cu dreptul de acces la datele altuia, iar copiile nu trebuie să afecteze drepturile și libertățile altor persoane. Nu limita cererea referitoare la înscrisurile decisive despre fostul soț la o cerere generică de acces la propriile date: explică și dreptul la apărare în procedura de ședere, în condițiile Deldwyn. [75] [76] [77] [68]

Pentru cererea GDPR, răspunsul privind măsurile luate se dă fără întârziere nejustificată și în cel mult o lună de la primire. Prelungirea cu încă două luni este posibilă când complexitatea sau numărul cererilor o impune, cu informarea și motivarea prelungirii în prima lună. Refuzul de a lua măsuri trebuie, de asemenea, explicat în cel mult o lună, cu indicarea posibilității unei plângeri și a unei căi judiciare. Acest calendar nu trebuie confundat cu obligația de a permite apărarea înaintea deciziei de ședere. [78] [79] [68]

Dacă intervine un refuz al cărții de rezidență, solicită și păstrează comunicarea scrisă: ea trebuie să arate motivele, instanța competentă și termenul de atac. În proces, accesul la elementele pe care s-a întemeiat decizia este necesar pentru o apărare efectivă; Legea nr. 554/2004 obligă autoritatea emitentă să transmită instanței actul atacat și întreaga documentație care a stat la baza lui. Cererea de copii nu trebuie tratată ca înlocuitor al contestației în termenul aplicabil actului primit. [83] [73] [74]

Pregătirea cererii și actualizarea documentelor

Adresează-te formațiunii teritoriale a Inspectoratului General pentru Imigrări competente pentru reședința ta. În cerere, identifică dreptul de rezidență existent, situația concretă de păstrare invocată, data divorțului și istoricul relevant. Leagă documentele de fiecare condiție, în loc să depui numai certificatul de divorț. Procedura de eliberare a cărții și condițiile păstrării dreptului se verifică împreună. [46] [35] [36] [37] [38] [6]

Dosarul practic cuprinde, după caz: pașaportul și documentul de rezidență, actul care dovedește desfacerea ori anularea căsătoriei, dovada datei inițierii procedurii, dovezile șederii în România și ale statutului cetățeanului UE până la momentul relevant, actele privind copilul ori violența, precum și documentele pentru propriile condiții economice sau pentru șederea permanentă. Această organizare derivă din condițiile aplicabile fiecărei ramuri; nu toate înscrisurile sunt necesare tuturor solicitanților. [2] [3] [4] [5] [6] [42]

Membrul de familie fără cetățenie UE declară schimbarea relevantă a stării civile în 10 zile de la producerea evenimentului, potrivit art. 9 din OUG nr. 102/2005. Pentru divorț, raportează termenul la momentul în care schimbarea de stare civilă s-a produs juridic; simpla separare nu este, prin ea însăși, desfacerea căsătoriei. Nu folosi aici termenul general de 30 de zile al altui regim de ședere. [80] [81] [21]

Cu cel puțin 30 de zile înaintea expirării cărții de rezidență, trebuie să te prezinți pentru eliberarea uneia noi. Pentru solicitările ulterioare, cartea se eliberează în cel mult 30 de zile de la depunere, dacă sunt îndeplinite condițiile. Termenul de notificare a divorțului, termenul de reînnoire și durata soluționării sunt termene diferite. Nu aștepta expirarea cardului pentru a anunța divorțul. [82] [45] [80] [81]

Dacă primești o măsură nefavorabilă, identifică exact actul: refuzul unei cărți de rezidență, decizia de părăsire a teritoriului în regimul UE și decizia de returnare din regimul național au căi procedurale distincte. Refuzul cărții trebuie comunicat motivat, cu indicarea instanței și termenului de atac. Păstrează actul și dovada comunicării; cererea de copii sau o nouă solicitare administrativă nu trebuie folosită ca substitut al căii de atac. Vezi Contestarea refuzului cărții de rezidență după divorț. [83] [73]

Termene și repere procedurale

REGULĂDeclararea schimbării relevante a stării civile
Interval

10 zile. [81]

De când începe

Producerea evenimentului care schimbă relevant starea civilă a membrului de familie fără cetățenie UE. [80] [81]

Cum se aplică

Termenul pornește de la producerea schimbării juridice; nu se amână până la expirarea cărții. [81]

Consecințe

Există obligația de declarare la formațiunea teritorială competentă; îndeplinirea ei nu substituie dovada condițiilor de ședere. [81] [6]

[80][81][6]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Regula de aici privește OUG nr. 102/2005; temeiul unui alt permis se verifică separat. [81]

REGULĂSolicitarea noii cărți de rezidență
Interval

Cu cel puțin 30 de zile înainte de expirare. [82]

De când începe

Apropierea expirării cărții de rezidență. [82]

Cum se aplică

Se raportează la data expirării documentului, distinct de data divorțului. [82]

Consecințe

Titularul trebuie să se prezinte pentru eliberarea noii cărți în condițiile legii; o cerere nu garantează îndeplinirea condițiilor materiale. [82] [45]

[82][44][45]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Pentru cartea permanentă există obligația distinctă de preschimbare prevăzută de art. 22 alin. (6) din OUG nr. 102/2005. [44]

REGULĂDivorțul după plecarea soțului în cazul violenței domestice
Interval

Termen rezonabil; CJUE nu stabilește un număr universal de zile ori luni. [22]

De când începe

Plecarea din statul gazdă a soțului cetățean UE înainte de inițierea divorțului. [22]

Cum se aplică

Se evaluează intervalul dintre plecare și introducerea procedurii, în contextul concret. [22] [24]

Consecințe

Inițierea într-un termen rezonabil este necesară pentru păstrarea dreptului pe această ramură în situația descrisă de Curte. [22]

[22][24]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Excepția examinată privește art. 13 alin. (2) lit. (c) din Directiva 2004/38/CE, nu orice divorț. [22]

REGULĂRăspunsul la cererea de acces la propriile date
Interval

Cel mult o lună; posibilă prelungire cu încă două luni în condițiile GDPR. [78]

De când începe

Primirea cererii de acces la date de către operator. [78]

Cum se aplică

Informarea motivată despre prelungire se face în prima lună; refuzul de a lua măsuri se explică tot în cel mult o lună. [78] [79]

Consecințe

La refuz, se comunică motivele și posibilitatea unei plângeri și a unei căi de atac judiciare. [79]

[68][75][78][79]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Acest termen nu înlătură accesul la dosarul de ședere înaintea deciziei în condițiile Deldwyn. [68]

Lista de pași

  • Identifică cetățenia fostului soț, temeiul cardului și istoricul real al locuirii; pentru românul revenit verifică și protecția europeană. [1] [49] [31]

  • Notează data căsătoriei, perioadele în România, eventuala plecare și data inițierii divorțului. [2] [27] [22]

  • Alege ramura pe care o poți demonstra și anexează probele condițiilor personale ori ale șederii permanente. [3] [4] [5] [6] [42]

  • Pentru șomaj, verifică o perioadă continuă de activitate de peste un an, cauza pierderii muncii și înregistrarea; analizează conținutul deciziei de prestație, nu doar plata. [59] [62] [63]

  • Dacă fostul soț refuză actele, cere motivat ca dosarul relevant folosit de autoritate să îți fie comunicat înaintea deciziei, cu protejarea proporțională a datelor fără relevanță. [68] [70]

  • Declară schimbarea relevantă a stării civile în 10 zile și urmărește separat termenul de reînnoire a cărții. [80] [81] [82]

Întrebări frecvente

Trebuie să fi durat căsătoria trei ani dacă am fost victima violenței?

Nu. Durata de trei ani este o ramură distinctă. Violența domestică în timpul căsătoriei poate fundamenta ramura circumstanțelor deosebit de dificile; condițiile personale și cronologia rămân relevante. [2] [4] [6] [22]

Pot păstra șederea numai pentru că am un copil?

Nu orice legătură de filiație îndeplinește automat condițiile art. 13 din Directiva 2004/38/CE. Trebuie verificată încredințarea copilului ori vizitarea în condițiile legii; educația copilului și dependența unui copil cetățean UE sunt temeiuri distincte. [3] [5] [11]

Fostul soț poate bloca dosarul prin refuzul de a-mi da actele?

Refuzul său nu justifică ascunderea datelor relevante deja deținute de autoritate. În situația precizată în Deldwyn, accesul la dosar, eventual anonimizat proporțional, trebuie permis înaintea deciziei. Solicitantul continuă să prezinte probele pe care se sprijină cererea. [68] [70] [71]

Cinci ani înscriși pe card înseamnă ședere permanentă?

Nu. Trebuie îndeplinite condițiile de ședere legală și continuă. Documentul care atestă un drept și condițiile de dobândire a dreptului sunt lucruri distincte. [13] [42] [17]

De reținut

Arată ideea principală a ghidului

  • Pentru datele personale care te privesc există, separat, dreptul de acces și de a primi o copie potrivit GDPR. El nu este echivalent cu dreptul de acces la datele altuia, iar copiile nu trebuie să afecteze drepturile și libertățile altor persoane. Nu limita cererea referitoare la înscrisurile decisive despre fostul soț la o cerere generică de acces la propriile date: explică și dreptul la apărare în procedura de ședere, în condițiile Deldwyn. [75] [76] [77] [68]

Temeiul și actele relevante

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 31 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 3 alineatul (1) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 3 alineatul (1)
    Prezenta directivă se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum și membrilor familiei sale, conform definiției de la articolul 2 punctul 2, care îl însoțesc sau i se alătură.
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera a · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera a
    (a) înainte de inițierea procedurilor judiciare de divorț, de anulare a căsătoriei sau de încetare a parteneriatului înregistrat, căsătoria sau parteneriatul înregistrat a durat cel puțin trei ani, din care cel puțin un an în statul membru gazdă sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera b · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera b
    (b) prin acordul soților sau al partenerilor menționați la articolul 2 punctul 2 litera (b) ori prin hotărâre judecătorească, copiii cetățeanului Uniunii au fost încredințați soțului sau partenerului care nu are cetățenia unui stat membru sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera c · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera c
    (c) acest lucru este justificat de situații deosebit de dificile, precum faptul de a fi fost victima violenței în familie în perioada în care căsătoria sau parteneriatul înregistrat era încă în vigoare sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera d · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera d
    (d) prin acordul soților sau al partenerilor menționați la articolul 2 punctul 2 litera (b) sau prin hotărâre judecătorească, soțul ori partenerul care nu are cetățenia unui stat membru are dreptul de vizitare a copilului minor, cu condiția ca instanța judecătorească să fi hotărât că vizitele trebuie să aibă loc în statul membru gazdă și atât timp cât sunt necesare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 2 · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 2
    Înainte de a dobândi dreptul de ședere permanentă, dreptul de ședere al persoanelor interesate rămâne supus obligației ca aceștia să poată dovedi că desfășoară o activitate salariată sau independentă sau că au suficiente resurse pentru ei înșiși și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii lor, precum și că dețin o asigurare medicală completă, valabilă în statul membru gazdă, ori că sunt membri ai familiei constituite deja în statul membru gazdă de către o persoană care îndeplinește aceste cerințe. Resursele suficiente sunt definite la articolul 8 alineatul (4).
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 3 · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 3
    Membrii de familie menționați mai sus își mențin dreptul de ședere exclusiv cu titlu personal.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (1), paragraful 2 · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (1), paragraful 2
    Înainte de a dobândi dreptul de ședere permanentă, persoanele interesate trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b), (c) sau (d).
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 7 alineatul (1) litera a · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 7 alineatul (1) litera a
    (a) sunt lucrători care desfășoară activități salariate sau activități independente în statul membru gazdă sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 8 alineatul (4) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 8 alineatul (4)
    Statele membre nu pot stabili valoarea resurselor, pe care să le considere „resurse suficiente”, însă trebuie să ia în considerare situația personală a persoanei în cauză. În toate cazurile, această valoare nu poate fi mai mare decât pragul sub care resortisanții din statul membru gazdă pot beneficia de asistență socială sau, dacă acest criteriu nu este aplicabil, mai mare decât pensia minimă de asigurări sociale plătită de către statul membru gazdă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 12 alineatul (3) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 12 alineatul (3)
    Plecarea cetățeanului Uniunii din statul membru gazdă sau decesul acestuia nu atrage pierderea dreptului de ședere pentru copiii săi sau pentru părintele care are custodia acestor copii, indiferent de cetățenie, atât timp cât aceștia își au reședința în statul membru gazdă și sunt înscriși într-o instituție de învățământ pentru a studia acolo, până la terminarea studiilor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 16 alineatul (1) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 16 alineatul (1)
    Cetățenii Uniunii care și-au avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de ședere permanentă pe teritoriul acestuia. Acest drept nu face obiectul condițiilor prevăzute la capitolul III.
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 16 alineatul (2) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 16 alineatul (2)
    Alineatul (1) se aplică și în cazul membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru și care și-au avut reședința legală împreună cu cetățeanul Uniunii în statul membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani.
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 16 alineatul (3) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 16 alineatul (3)
    Continuitatea șederii nu este afectată de absențe temporare care nu depășesc un total de șase luni pe an sau de absențe de durată mai lungă în vederea îndeplinirii serviciului militar obligatoriu ori de o absență de maxim douăsprezece luni consecutive determinată de motive importante, precum sarcina și nașterea, boli grave, studiile sau formare profesională ori detașarea în alt stat membru sau într-o țară terță.
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 16 alineatul (4) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 16 alineatul (4)
    Odată dobândit, dreptul de ședere permanentă se pierde numai în cazul unei absențe din statul membru gazdă pe o perioadă care depășește doi ani consecutivi.
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 18 · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 18
    Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 17, membrii familiei unui cetățean al Uniunii menționați la articolul 12 alineatul (2) și la articolul 13 alineatul (2) care îndeplinesc condițiile prevăzute de acestea dobândesc dreptul de ședere permanentă după ce și-au avut reședința legală în statul membru gazdă pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani.
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 25 alineatul (1) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 25 alineatul (1)
    Deținerea certificatului de înregistrare menționat la articolul 8, a unui document care dovedește depunerea unei cereri pentru eliberarea permisului de ședere pentru un membru al familiei, a unui permis de ședere sau a unui permis de ședere permanentă nu poate în nici un caz să constituie o condiție prealabilă pentru exercițiul unui drept sau îndeplinirea unei formalități administrative, calitatea de beneficiar al drepturilor putând fi dovedită prin orice alt mijloc de probă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  18. Sursa 18: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 23 · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 23
    Indiferent de cetățenie, membrii familiei unui cetățean al Uniunii care au dreptul de ședere sau dreptul de ședere permanentă într-un stat membru au dreptul să desfășoare o activitate salariată sau independentă în statul respectiv.
    Textul în documentul-sursă ↗
  19. Sursa 19: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 35 · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 35
    Statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept conferit prin prezenta directivă, în caz de abuz de drept sau fraudă, precum căsătoriile de conveniență. Orice măsură de acest fel este proporțională și supusă garanțiilor procedurale prevăzute la articolele 30 și 31.
    Textul în documentul-sursă ↗
  20. Sursa 20: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 37 · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 37
    Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere actelor cu putere de lege și actelor administrative ale unui stat membru care cuprind dispoziții mai favorabile persoanelor la care se referă prezenta directivă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  21. Sursa 21: Hotărârea CJUE, cauza C-930/19, X împotriva État belgeHotărâre · Punctul 38 · forma din 2 septembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 2 septembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 38
    38 În acest context, propunerea de directivă menționată precizează că dispoziția avută în vedere, devenită articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2004/38, urmărește să confere o anumită protecție juridică resortisanților din țările terțe al căror drept de ședere este legat de legătura familială reprezentată de căsătorie și care ar putea suferi din această cauză un șantaj constând în amenințarea cu divorțul și că o astfel de protecție este necesară numai în cazul unui divorț pronunțat irevocabil, din moment ce, în cazul unei separări în fapt, dreptul de ședere al soțului resortisant al unui stat terț nu este nicidecum afectat (Hotărârea din 30 iunie 2016, NA, C‑115/15, EU:C:2016:487, punctul 47).
    Textul în documentul-sursă ↗
  22. Sursa 22: Hotărârea CJUE, cauza C-930/19, X împotriva État belgeHotărâre · Punctul 43 · forma din 2 septembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 2 septembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 43
    43 Prin urmare, contrar celor statuate la punctul 51 din Hotărârea din 30 iunie 2016, NA (C‑115/15, EU:C:2016:487), trebuie să se considere că, în scopul menținerii dreptului de ședere în temeiul articolului 13 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din Directiva 2004/38, procedura judiciară de divorț poate fi inițiată după plecarea cetățeanului Uniunii din statul membru gazdă. Cu toate acestea, pentru a garanta securitatea juridică, un resortisant al unei țări terțe care a fost victima unor acte de violență domestică săvârșite de soțul său cetățean al Uniunii în cazul în care procedura judiciară de divorț nu a fost inițiată înainte de plecarea acestuia din urmă din statul membru gazdă nu se poate prevala de menținerea dreptului său de ședere în temeiul acestei dispoziții decât în măsura în care această procedură este inițiată într‑un termen rezonabil de la o asemenea plecare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  23. Sursa 23: Hotărârea CJUE, cauza C-930/19, X împotriva État belgeHotărâre · Punctul 44 · forma din 2 septembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 2 septembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 44
    44 Astfel, trebuie să se lase resortisantului în cauză al țării terțe, soț al unui cetățean al Uniunii, timp suficient pentru a exercita alegerea între cele două opțiuni pe care Directiva 2004/38 i le oferă în vederea menținerii unui drept de ședere în temeiul acestei directive, care sunt fie introducerea unei proceduri judiciare de divorț pentru a beneficia de un drept de ședere personal în temeiul articolului 13 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din directiva menționată, fie instalarea sa în statul membru în care locuiește cetățeanul Uniunii în scopul menținerii dreptului său de ședere derivat. Trebuie adăugat în această privință că soțul nu trebuie în mod necesar să locuiască permanent cu cetățeanul Uniunii pentru a fi titularul unui drept derivat de ședere (Hotărârea din 13 februarie 1985, Diatta, 267/83, EU:C:1985:67, punctele 20 și 22, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2012, Iida, C‑40/11, EU:C:2012:691, punctul 58).
    Textul în documentul-sursă ↗
  24. Sursa 24: Hotărârea CJUE, cauza C-930/19, X împotriva État belgeHotărâre · Punctul 45 · forma din 2 septembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 2 septembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 45
    45 În speță, după cum s‑a arătat la punctul 31 din prezenta hotărâre, reclamantul din litigiul principal nu s‑a alăturat soției sale în statul membru de origine al acesteia. El a inițiat procedura judiciară de divorț la 5 iulie 2018, respectiv la aproape trei ani de la plecarea soției și a fiicei lor din statul membru gazdă, ceea ce nu pare să corespundă unui termen rezonabil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  25. Sursa 25: Hotărârea CJUE, cauza C-930/19, X împotriva État belgeHotărâre · Punctul 61 · forma din 2 septembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 2 septembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 61
    61 Beneficiul menținerii dreptului de ședere al acestor membri de familie înainte de dobândirea unui drept de ședere permanentă este totuși supus condițiilor prevăzute la articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2004/38, și anume ca persoana interesată să demonstreze fie că este lucrător, fie că dispune, pentru ea însăși și pentru membrii familiei sale, de suficiente resurse astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii sale, precum și că deține o asigurare medicală completă, valabilă în statul membru gazdă, ori că este membru al familiei constituite deja în statul membru gazdă de către o persoană care îndeplinește aceste cerințe.
    Textul în documentul-sursă ↗
  26. Sursa 26: Hotărârea CJUE, cauza C-218/14, Singh și alțiiHotărâre · Punctul 54 · forma din 16 iulie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 16 iulie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 54
    54 Potrivit jurisprudenței Curții, condiția potrivit căreia resortisantul unei țări terțe trebuie să însoțească sau să se alăture cetățeanului Uniunii trebuie înțeleasă că nu vizează obligația soților de a locui împreună în aceeași locuință, ci pe cea de a locui amândoi în statul membru în care soțul cetățean al Uniunii își exercită dreptul la liberă circulație (a se vedea în acest sens Hotărârea Ogieriakhi, C‑244/13, EU:C:2014:2068, punctul 39).
    Textul în documentul-sursă ↗
  27. Sursa 27: Hotărârea CJUE, cauza C-218/14, Singh și alțiiHotărâre · Punctul 62 · forma din 16 iulie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 16 iulie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 62
    62 Nu aceasta este însă situația în cazul în care, înainte de inițierea unei astfel de proceduri, cetățeanul Uniunii părăsește statul membru în care locuiește soțul său pentru a se instala în alt stat membru sau într‑o țară terță. Astfel, în această ipoteză, dreptul de ședere derivat al resortisantului unei țări terțe, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38, a încetat cu ocazia plecării cetățeanului Uniunii și, prin urmare, nu mai poate fi păstrat în temeiul articolului 13 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din directiva menționată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  28. Sursa 28: Hotărârea CJUE, cauza C-218/14, Singh și alțiiHotărâre · Punctul 63 · forma din 16 iulie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 16 iulie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 63
    63 Rezultă că dacă, la data inițierii procedurii judiciare de divorț, resortisantul unei țări terțe, soț al unui cetățean al Uniunii, beneficia de un drept de ședere în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38, acest drept se păstrează, în temeiul articolului 13 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din această directivă, atât în cursul procedurii de divorț, cât și după pronunțarea divorțului, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf din directiva menționată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  29. Sursa 29: Hotărârea CJUE, cauza C-218/14, Singh și alțiiHotărâre · Punctul 77 · forma din 16 iulie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 16 iulie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 77
    77 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38 trebuie interpretat în sensul că cetățeanul Uniunii dispune de suficiente resurse pentru el și pentru membrii familiei sale, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii, chiar în cazul în care aceste resurse provin în parte din resursele soțului său, care este resortisant al unei țări terțe.
    Textul în documentul-sursă ↗
  30. Sursa 30: Hotărârea CJUE, cauza C-115/15, NAHotărâre · Punctul 68 · forma din 30 iunie 2016Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 30 iunie 2016 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 68
    68 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a patra întrebare că articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 trebuie interpretat în sensul că un copil și părintele resortisant al unui stat terț căruia acest copil i‑a fost încredințat în mod exclusiv beneficiază de un drept de ședere în statul membru gazdă, în temeiul acestei dispoziții, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care celălalt părinte este cetățean al Uniunii și a lucrat în acest stat membru, însă a încetat să aibă reședința acolo înainte de începerea de către copil a școlarizării în statul respectiv.
    Textul în documentul-sursă ↗
  31. Sursa 31: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 61 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 61
    61 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la primele trei întrebări că articolul 21 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație în care un cetățean al Uniunii a început sau și‑a consolidat o viață de familie cu un resortisant al unui stat terț cu ocazia unei șederi efective, în temeiul și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2) sau la articolul 16 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38, în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este, dispozițiile acestei directive se aplică prin analogie atunci când cetățeanul Uniunii menționat se întoarce, cu membrul familiei sale vizat, în statul său membru de origine. În consecință, condițiile de acordare a unui drept de ședere derivat resortisantului unui stat terț, membru al familiei acestui cetățean al Uniunii, în statul membru de origine al acestuia nu ar trebui să fie, în principiu, mai stricte decât cele prevăzute de directiva menționată pentru acordarea unui drept de ședere derivat în favoarea unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, care și‑a exercitat dreptul la liberă circulație stabilindu‑se în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este.
    Textul în documentul-sursă ↗
  32. Sursa 32: Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și EuratomLege · Articolul 13 alineatul (3) · forma din 3 februarie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (3)
    Membrii de familie care nu sunt nici cetățeni ai Uniunii, nici resortisanți ai Regatului Unit au drept de ședere în statul-gazdă în temeiul articolului 21 din TFUE și astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (2), la articolul 7 alineatul (2), la articolul 12 alineatul (2) sau (3), la articolul 13 alineatul (2), la articolul 14, la articolul 16 alineatul (2), la articolul 17 alineatul (3) sau (4) ori la articolul 18 din Directiva 2004/38/CE, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute în dispozițiile respective.
    Textul în documentul-sursă ↗
  33. Sursa 33: Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și EuratomLege · Articolul 10 alineatul (1) litera b · forma din 3 februarie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 10 alineatul (1) litera b
    (b) resortisanților Regatului Unit care și-au exercitat dreptul de ședere într-un stat membru în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să își aibă reședința în acel stat membru și după încheierea perioadei de tranziție;
    Textul în documentul-sursă ↗
  34. Sursa 34: Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și EuratomLege · Articolul 126 · forma din 3 februarie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 126
    Se stabilește o perioadă de tranziție sau de punere în aplicare, care începe la data intrării în vigoare a prezentului acord și se încheie la 31 decembrie 2020.
    Textul în documentul-sursă ↗
  35. Sursa 35: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 18 alin. (1) lit. b) pct. (i) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. b) pct. (i)
    (i) de la încheierea căsătoriei și până la sesizarea instanței de judecată competente pentru desfacerea, declararea nulității sau anularea căsătoriei au trecut cel puțin 3 ani, din care o perioadă de cel puțin un an pe teritoriul României;
    Textul în documentul-sursă ↗
  36. Sursa 36: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 18 alin. (1) lit. b) pct. (ii) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. b) pct. (ii)
    (ii) prin acordul soților ori prin hotărâre judecătorească, soțului/soției care nu are cetățenia Uniunii Europene i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul cetățeanului Uniunii Europene;
    Textul în documentul-sursă ↗
  37. Sursa 37: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 18 alin. (1) lit. b) pct. (iii) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. b) pct. (iii)
    (iii) desfacerea căsătoriei se datorează unor circumstanțe deosebit de dificile, precum faptul că soțul/soția care nu are cetățenia Uniunii Europene a fost victima violenței domestice în timpul căsătoriei;
    Textul în documentul-sursă ↗
  38. Sursa 38: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 18 alin. (1) lit. b) pct. (iv) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. b) pct. (iv)
    (iv) în urma acordului soților ori prin hotărâre judecătorească, instanța de judecată stabilește dreptul soțului/soției care nu are cetățenia Uniunii Europene de a vizita copilul minor. În acest caz, instanța de judecată trebuie să precizeze în dispozitivul hotărârii judecătorești că vizitele se vor efectua pe teritoriul României, cu indicarea exactă a perioadei de timp pentru care acest drept este acordat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  39. Sursa 39: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 18 alin. (3) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (3)
    (3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), dobândirea ulterioară a dreptului de rezidență permanentă este condiționată de continuarea șederii pe teritoriul României a persoanelor prevăzute la art. 12 alin. (2) în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) și b) sau în calitate de membru de familie al unei persoane care îndeplinește una dintre aceste condiții, dacă familia este deja constituită pe teritoriul României.
    Textul în documentul-sursă ↗
  40. Sursa 40: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 23 alin. (2) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 23 alin. (2)
    (2) Cetățenii Uniunii Europene și membrii de familie ai acestora beneficiază de dreptul de rezidență prevăzut în secțiunea a 2-a atât timp cât îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 12 și 18.
    Textul în documentul-sursă ↗
  41. Sursa 41: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 19 alin. (1), teza introductivă · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 19 alin. (1), teza introductivă
    (1) În situația în care cetățeanul Uniunii Europene părăsește România sau a decedat, dreptul de rezidență al copiilor acestuia și al părintelui în îngrijirea căruia copiii se află, indiferent de cetățenie, rămâne valabil până la terminarea studiilor, cu respectarea următoarelor condiții cumulative:
    Textul în documentul-sursă ↗
  42. Sursa 42: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 20 alin. (3) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 20 alin. (3)
    (3) În înțelesul alin. (1) și (2), rezidența continuă presupune exercitarea dreptului de rezidență, în condițiile legii, în ultimii 5 ani anteriori soluționării cererii de rezidență permanentă. Dovada continuității rezidenței cade în sarcina solicitantului și poate fi făcută prin orice mijloc de probă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  43. Sursa 43: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 22 alin. (3) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 22 alin. (3)
    (3) Dacă Oficiul Român pentru Imigrări constată îndeplinirea condițiilor pentru emiterea documentelor prevăzute la alin. (1), eliberează, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii, cartea de rezidență permanentă pentru cetățenii Uniunii Europene, respectiv, în termen de 90 de zile de la depunerea cererii, cartea de rezidență permanentă pentru membrii de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene.
    Textul în documentul-sursă ↗
  44. Sursa 44: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 22 alin. (6) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 22 alin. (6)
    (6) Cu cel puțin 30 de zile înaintea expirării perioadei de valabilitate, titularul cărții de rezidență permanentă este obligat să se prezinte la formațiunea competentă teritorial a Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea preschimbării documentului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  45. Sursa 45: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 16 alin. (7) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 16 alin. (7)
    (7) În cazul solicitărilor ulterioare, dacă sunt îndeplinite prevederile prezentei ordonanțe de urgență, cartea de rezidență se eliberează în cel mult 30 de zile de la data depunerii cererii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  46. Sursa 46: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 16 alin. (1), teza introductivă · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 16 alin. (1), teza introductivă
    (1) În vederea luării în evidență și eliberării cărții de rezidență, membrii de familie prevăzuți la art. 12 alin. (2) trebuie să depună la sediul formațiunii teritoriale competente a Oficiului Român pentru Imigrări, în termen de 3 luni de la data intrării pe teritoriul României, o cerere însoțită de următoarele documente:
    Textul în documentul-sursă ↗
  47. Sursa 47: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (3) — partea introductivă · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (3) — partea introductivă
    (3) Străinilor membri de familie ai unui cetățean român li se poate prelungi dreptul de ședere, dacă cetățeanul român, potrivit legii, are domiciliul sau reședința în România, astfel:
    Textul în documentul-sursă ↗
  48. Sursa 48: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (4) litera b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (4) litera b)
    b) că cei 2 soți nu mai au împreună o relație conjugală sau o relație de familie efectivă, pe teritoriul României.
    Textul în documentul-sursă ↗
  49. Sursa 49: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (3²) litera a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (3²) litera a)
    a) fac dovada că au fost înregistrați cu drept de rezidență în alt stat membru în calitate de membru de familie al cetățeanului român cu domiciliul sau reședința în România;
    Textul în documentul-sursă ↗
  50. Sursa 50: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 19 alin. (1) lit. a) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 19 alin. (1) lit. a)
    a) copiii locuiesc în România;
    Textul în documentul-sursă ↗
  51. Sursa 51: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 19 alin. (1) lit. b) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 19 alin. (1) lit. b)
    b) copiii sunt înscriși la o instituție de învățământ din România.
    Textul în documentul-sursă ↗
  52. Sursa 52: Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilorNormă · Articolul 10, paragraful 1 · forma din 1 august 2021Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 10, paragraful 1
    Copiii resortisantului unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru sunt admiși în sistemul de învățământ general, la cursurile de ucenici și de formare profesională în aceleași condiții ca și resortisanții statului respectiv, dacă aceștia domiciliază pe teritoriul acelui stat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  53. Sursa 53: Hotărârea CJUE, cauza C-115/15, NAHotărâre · Punctul 57 · forma din 30 iunie 2016Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 30 iunie 2016 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 57
    57 Pe de altă parte, Curtea a decis că dreptul de care beneficiază copiii în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 nu este subordonat dreptului de ședere al părinților lor în statul membru gazdă, această dispoziție impunând doar ca respectivul copil să fi locuit împreună cu părinții săi sau cu unul dintre aceștia într‑un stat membru pe perioada în care cel puțin unul dintre părinți locuia în acest stat în calitate de lucrător (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 februarie 2010, Ibrahim și Secretary of State for the Home Department, C‑310/08, EU:C:2010:80, punctul 40).
    Textul în documentul-sursă ↗
  54. Sursa 54: Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și EuratomLege · Articolul 15 alineatul (3) · forma din 3 februarie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 15 alineatul (3)
    Odată dobândit, dreptul de ședere permanentă se pierde numai în cazul unei absențe din statul-gazdă pentru o perioadă care depășește cinci ani consecutivi.
    Textul în documentul-sursă ↗
  55. Sursa 55: Hotărârea CJUE, cauza C-218/14, Singh și alțiiHotărâre · Punctul 74 · forma din 16 iulie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 16 iulie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 74
    74 Or, Curtea a statuat deja că termenii „dispun” de resurse suficiente, care figurează la această dispoziție, trebuie interpretați în sensul că este suficient ca cetățenii Uniunii să aibă la dispoziție astfel de resurse, fără ca această dispoziție să cuprindă nici cea mai mică cerință în ceea ce privește proveniența acestora, ele putând fi furnizate, printre altele, de resortisantul unui stat terț (a se vedea Hotărârea Alokpa și Moudoulou, C‑86/12, EU:C:2013:645, punctul 27 și jurisprudența citată).
    Textul în documentul-sursă ↗
  56. Sursa 56: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera c · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera c
    (c) acest lucru este justificat de situații deosebit de dificile, precum faptul de a fi fost victima violenței în familie în perioada în care căsătoria sau parteneriatul înregistrat era încă în vigoare sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  57. Sursa 57: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 18 alin. (1) lit. b) pct. (iii) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. b) pct. (iii)
    (iii) desfacerea căsătoriei se datorează unor circumstanțe deosebit de dificile, precum faptul că soțul/soția care nu are cetățenia Uniunii Europene a fost victima violenței domestice în timpul căsătoriei;
    Textul în documentul-sursă ↗
  58. Sursa 58: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 25 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 25
    În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, un cetățean al Uniunii care nu mai desfășoară o activitate salariată sau independentă își menține statutul de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă în cazul în care este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar, după ce a fost angajat pentru o perioadă de peste un an, și s‑a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  59. Sursa 59: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 42 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 42
    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 trebuie interpretat în sensul că expresia „perioadă de peste un an” care figurează în acesta vizează o perioadă unică și continuă de peste un an de activitate salariată sau independentă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  60. Sursa 60: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 33 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 33
    Or, această referire la „primele douăsprezece luni” pledează în favoarea unei interpretări a articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 potrivit căreia perioadele de încadrare în muncă sau de activitate independentă menționate în acesta trebuie să fie perioade unice și continue de activitate salariată sau independentă, astfel încât perioada de „peste un an” prevăzută la litera (b) a acestei dispoziții nu poate fi alcătuită din mai multe perioade de activitate mai scurte, cumulate pe mai mulți ani.
    Textul în documentul-sursă ↗
  61. Sursa 61: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 12 alin. (5) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (5)
    (5) Rezidentul care a avut un contract de muncă cu o durată determinată mai mică de un an sau care s-a aflat în situația prevăzută la alin. (1) lit. a) pentru o perioadă de cel mult 12 luni și ulterior a devenit șomer, în condițiile legii, își păstrează dreptul de rezidență și statutul de lucrător pentru o perioadă de 6 luni de la data la care devine șomer.
    Textul în documentul-sursă ↗
  62. Sursa 62: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 50 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 50
    În schimb, dacă, în urma verificărilor care îi revin, instanța de trimitere ar trebui să constate că organismul național competent pentru acordarea alocației pentru persoanele care caută de lucru o supune condiției ca persoanele respective să se afle în situație de „șomaj involuntar”, în sensul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38, și anume că încetarea activității salariate sau independente a persoanelor în cauză a avut loc pentru motive – sau ca urmare a unor împrejurări – independente de voința acestora (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 aprilie 2019, Tarola,C‑483/17, EU:C:2019:309, punctele 46-49 și jurisprudența citată), iar organismul menționat verifică efectiv că aceste motive sau împrejurări sunt independente de voința persoanelor menționate, autoritatea națională competentă să elibereze permisele de ședere ar trebui să țină seama de decizia de acordare a alocației pentru persoana care caută de lucru ca reprezentând cel puțin un element de probă prin care se urmărește să se demonstreze că persoana în cauză se află în situație de șomaj involuntar „înregistrat în mod corespunzător”, în sensul acestei dispoziții.
    Textul în documentul-sursă ↗
  63. Sursa 63: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 52 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 52
    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 trebuie interpretat în sensul că faptul că un cetățean al Uniunii care are reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât cel al cărui resortisant este primește o alocație de șomaj din partea acestui stat membru nu trebuie, ca atare, să fie recunoscut de autoritatea statului membru menționat competentă să elibereze permisele de ședere ca reprezentând o dovadă suficientă că această persoană se află în situație de șomaj involuntar „înregistrat în mod corespunzător”, în sensul acestei dispoziții.
    Textul în documentul-sursă ↗
  64. Sursa 64: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 12 alin. (7) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (7)
    (7) Pe perioada în care rezidentul aflat în situația prevăzută la alin. (1) lit. a) se află în incapacitate temporară de muncă datorată unei boli sau unui accident, acesta își menține dreptul de rezidență și statutul de lucrător.
    Textul în documentul-sursă ↗
  65. Sursa 65: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 12 alin. (6) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (6)
    (6) Rezidentul care nu se mai află în situația prevăzută la alin. (1) lit. a), dar care nu a devenit șomer și urmează un program de pregătire profesională la o instituție dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. c) își păstrează dreptul de rezidență și statutul de lucrător, dacă pregătirea are legătură cu domeniul în care și-a desfășurat anterior activitatea.
    Textul în documentul-sursă ↗
  66. Sursa 66: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 13 lit. a) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 13 lit. a)
    a) contractul de muncă sau o adeverință eliberată de angajator, vizate în condițiile legii, ori documente care să ateste desfășurarea de activități independente, eliberate conform legii, în cazul în care solicită înregistrarea pentru scopul prevăzut la art. 12 alin. (1) lit. a);
    Textul în documentul-sursă ↗
  67. Sursa 67: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 3 alin. (3) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 3 alin. (3)
    (3) Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei formalități administrative de către cetățenii Uniunii Europene ori de către membrii lor de familie nu este condiționată de posesia unui document eliberat de autoritățile române în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, dacă, prin orice alt mijloc de probă, persoana interesată dovedește că este beneficiară a acelui drept.
    Textul în documentul-sursă ↗
  68. Sursa 68: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 70 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 70
    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că Directiva 2004/38, citită în lumina principiului general al bunei administrări și a dreptului la o cale de atac jurisdicțională eficientă, consacrat la articolul 47 din cartă, trebuie interpretată în sensul că implică faptul că autoritatea națională competentă să elibereze permisele de ședere are obligația de a comunica unui solicitant resortisant al unei țări terțe sau reprezentantului său dosarul său, dacă este cazul într‑o formă anonimizată în mod corespunzător, înainte de a lua o decizie referitoare la păstrarea dreptului său de ședere sau la acordarea unui permis de ședere în temeiul articolului 14 din această directivă coroborat cu articolele 7 și 13 din aceasta, atunci când înscrisurile din dosarul în discuție, pe care autoritatea națională competentă s‑a întemeiat pentru a refuza permisul de ședere și a căror comunicare a fost solicitată de acest resortisant, conțin informații referitoare printre altele la perioadele de încadrare în muncă a fostei sale soții, cetățeană a Uniunii, iar aceasta, după ce a fost invitată de solicitant, a refuzat să îi comunice respectivele informații.
    Textul în documentul-sursă ↗
  69. Sursa 69: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 68 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 68
    Totuși, această ponderare nu poate conduce la privarea de orice efectivitate a dreptului la apărare al persoanei vizate și la golirea de conținut a dreptului său la o cale de atac eficientă care decurge din articolul 47 din cartă, în special prin necomunicarea către aceasta sau, după caz, către reprezentantul său cel puțin a conținutului datelor referitoare la perioadele de încadrare în muncă a fostei sale soții pe care se întemeiază decizia adoptată în privința sa [a se vedea prin analogie Hotărârea din 25 aprilie 2024, NW și PQ (Informații clasificate), C‑420/22 și C‑528/22, EU:C:2024:344, punctul 95, precum și jurisprudența citată].
    Textul în documentul-sursă ↗
  70. Sursa 70: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 69 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 69
    Într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, revine, așadar, autorității naționale competente să elibereze permisul de ședere sau, dacă este cazul, instanței naționale sesizate cu o cale de atac în contextul acestei eliberări să țină seama de interesele divergente ale persoanelor în cauză și să efectueze o evaluare comparativă a intereselor prezente în cauză având în vedere împrejurările fiecărei situații și tipul de procedură în cauză și să comunice solicitantului, în esență sau într‑o formă anonimizată, elementele din dosar la care nu are acces altfel și care sunt decisive în cadrul stabilirii păstrării dreptului său de ședere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  71. Sursa 71: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 54 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 54
    În această privință, trebuie arătat, în primul rând, că Directiva 2004/38, în special articolul 7 din aceasta, privind dreptul de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni, articolul 10, privind eliberarea permiselor de ședere, articolul 13, privind păstrarea dreptului de ședere de către membrii de familie în caz de divorț, de anulare a căsătoriei sau de încetare a parteneriatului înregistrat, și articolul 14, privind păstrarea dreptului de ședere, prevede în esență că solicitanților le revine sarcina de a prezenta elementele necesare pentru a stabili că îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de drepturile recunoscute de aceste articole și nu stabilește o obligație explicită a autorităților naționale de a furniza solicitanților informațiile pe care le dețin deja și de care aceștia ar putea avea nevoie pentru a demonstra că îndeplinesc condițiile menționate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  72. Sursa 72: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 55 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 55
    Prin urmare, trebuie să se constate că Directiva 2004/38 nu prevede în mod explicit o „obligație de cooperare” în sarcina autorităților statelor membre în stadiul determinării elementelor pertinente ale unei cereri de permis de ședere și se distinge prin aceasta de o directivă precum Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO 2004, L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52), care prevede o astfel de obligație de cooperare la articolul 4 alineatul (1) din aceasta [a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iunie 2023, International Protection Appeals Tribunal ș.a. (Atentat în Pakistan), C‑756/21, EU:C:2023:523, punctul 48].
    Textul în documentul-sursă ↗
  73. Sursa 73: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 60 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 60
    Pe de altă parte, în cadrul procedurii jurisdicționale, respectarea dreptului la apărare garantat la articolul 47 din cartă presupune ca reclamantul să poată avea acces nu numai la motivele deciziei luate în privința sa, ci și la ansamblul elementelor din dosar pe care s‑a întemeiat administrația, pentru a putea în mod efectiv să își exprime poziția cu privire la aceste elemente [Hotărârea din 25 aprilie 2024, NW și PQ (Informații clasificate), C‑420/22 și C‑528/22, EU:C:2024:344, punctul 92, precum și jurisprudența citată].
    Textul în documentul-sursă ↗
  74. Sursa 74: Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004Lege · art. 13 alin. (1) · forma din 10 iulie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 13 alin. (1)
    (1) La primirea cererii, instanța dispune citarea părților. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. Instanța poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  75. Sursa 75: Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR)Normă · art. 15 alin. (1), teza introductivă · forma din 4 mai 2016Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (1), teza introductivă
    (1) Persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului o confirmare că se prelucrează sau nu date cu caracter personal care o privesc și, în caz afirmativ, acces la datele respective și la următoarele informații:
    Textul în documentul-sursă ↗
  76. Sursa 76: Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR)Normă · art. 15 alin. (3) · forma din 4 mai 2016Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (3)
    (3) Operatorul furnizează o copie a datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrării. Pentru orice alte copii solicitate de persoana vizată, operatorul poate percepe o taxă rezonabilă, bazată pe costurile administrative. În cazul în care persoana vizată introduce cererea în format electronic și cu excepția cazului în care persoana vizată solicită un alt format, informațiile sunt furnizate într-un format electronic utilizat în mod curent.
    Textul în documentul-sursă ↗
  77. Sursa 77: Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR)Normă · art. 15 alin. (4) · forma din 4 mai 2016Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (4)
    (4) Dreptul de a obține o copie menționată la alineatul (3) nu aduce atingere drepturilor și libertăților altora.
    Textul în documentul-sursă ↗
  78. Sursa 78: Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR)Normă · art. 12 alin. (3) · forma din 4 mai 2016Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (3)
    (3) Operatorul furnizează persoanei vizate informații privind acțiunile întreprinse în urma unei cereri în temeiul articolelor 15-22, fără întârzieri nejustificate și în orice caz în cel mult o lună de la primirea cererii. Această perioadă poate fi prelungită cu două luni atunci când este necesar, ținându-se seama de complexitatea și numărul cererilor. Operatorul informează persoana vizată cu privire la orice astfel de prelungire, în termen de o lună de la primirea cererii, prezentând și motivele întârzierii. În cazul în care persoana vizată introduce o cerere în format electronic, informațiile sunt furnizate în format electronic acolo unde este posibil, cu excepția cazului în care persoana vizată solicită un alt format.
    Textul în documentul-sursă ↗
  79. Sursa 79: Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR)Normă · art. 12 alin. (4) · forma din 4 mai 2016Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (4)
    (4) Dacă nu ia măsuri cu privire la cererea persoanei vizate, operatorul informează persoana vizată, fără întârziere și în termen de cel mult o lună de la primirea cererii, cu privire la motivele pentru care nu ia măsuri și la posibilitatea de a depune o plângere în fața unei autorități de supraveghere și de a introduce o cale de atac judiciară.
    Textul în documentul-sursă ↗
  80. Sursa 80: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 9 alin. (1) lit. b) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 9 alin. (1) lit. b)
    b) în cazul membrilor de familie care nu au cetățenia Uniunii Europene, orice schimbare relevantă cu privire la starea civilă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  81. Sursa 81: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 9 alin. (1), teza introductivă · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 9 alin. (1), teza introductivă
    (1) Pe durata șederii în România, cetățenii Uniunii Europene sau, după caz, membrii de familie ai acestora sunt obligați să declare la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări de la locul de reședință sau domiciliu, în termen de 10 zile de la producerea evenimentului, următoarele:
    Textul în documentul-sursă ↗
  82. Sursa 82: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 17 alin. (3) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 17 alin. (3)
    (3) Cu cel puțin 30 de zile înaintea expirării perioadei de valabilitate, titularul cărții de rezidență este obligat să se prezinte la formațiunea competentă teritorial a Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea eliberării unei noi cărți de rezidență, în condițiile legii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  83. Sursa 83: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 16 alin. (8) · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 16 alin. (8)
    (8) În cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, organele competente comunică în scris refuzul eliberării cărții de rezidență, motivele care au stat la baza acestei decizii, indicându-se instanța competentă și termenul în care măsura poate fi atacată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  84. Sursa 84: Hotărârea CJUE din 12 martie 2026, cauza C-477/24, DeldwynHotărâre · pct. 63 · forma din 12 martie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 63
    Or, dacă, astfel cum pare să considere instanța de trimitere, nu există niciun alt mijloc pentru solicitant de a obține aceste date decât cel de a solicita accesul la dosarul care îl privește, ar trebui să se considere că modalitățile procedurale naționale care pun, în fapt, solicitantul într‑o situație în care îi este imposibil să demonstreze că, la momentul introducerii procedurii de divorț, fosta sa soție îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) litera (b). al Directivei 2004/38 și că beneficiază, așadar, de un drept de ședere derivat în temeiul dispozițiilor acestei directive, repun în discuție efectul util al drepturilor pe care solicitantul le poate avea în temeiul acestei directive și nu permit garantarea respectării drepturilor sale fundamentale, în special a dreptului său la protecție jurisdicțională efectivă și a dreptului său la apărare.
    Textul în documentul-sursă ↗
Ai nevoie de un avocat? Scrie-ne. Găsim pentru tine un avocat colaborator potrivit cazului tău, care te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Șederea în România a beneficiarilor Acordului de retragere după divorțC17 · 14 MIN · GHIDPermisul de ședere al soțului străin după divorțC17 · 17 MIN · GHIDCetățeanul român într-un alt stat UE: dreptul de ședere după divorțC17 · 16 MIN · GHIDSoțul străin al românului întors în țară: dreptul de ședereC17 · 10 MIN · GHIDDreptul de ședere al părintelui unui copil cetățean UEC17 · 12 MIN · GHIDContestarea refuzului cărții de rezidență după divorțC17 · 22 MIN · GHID
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C17-004 · https://divortpartaj.org/ghiduri/membrul-de-familie-al-unui-cetatean-ue-dreptul-de-sedere-dupa-divort/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Ghidurile principale, checklisturile și glosarul rămân disponibile și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce se întâmplă.
    2. Echipa DivortPartaj.org citește mesajul și alege un avocat colaborator potrivit cazului tău.
    3. Avocatul te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Site-ul nu primește comision. Dacă vrei să continui după prima consultație, onorariul îl stabilești direct cu avocatul.

    Scrie pe scurt ce se întâmplă și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision