PROBLEMA JURIDICĂ
Reclamanții susțineau că dubla stare civilă, persoane căsătorite în Germania și celibatare în Polonia, îi descuraja să revină și împiedica continuarea vieții familiale. Întrebarea privea articolele 20 și 21 TFUE în lumina articolelor 7 și 21 ale Cartei, inclusiv mecanismul transcrierii.
Faptele relevante
Cupriak-Trojan, cetățean polonez și german, și Trojan, cetățean polonez, s-au căsătorit la Berlin la 6 iunie 2018. Ei locuiau în Germania și doreau să se mute în Polonia, continuând viața de familie cu statutul de persoane căsătorite. (Punctele 20 și 21.)
Autoritatea poloneză a admis o schimbare de nume, însă a refuzat transcrierea căsătoriei invocând normele naționale care rezervau căsătoria persoanelor de sex opus. După respingerea căilor administrative și a acțiunii în primă instanță, Curtea Administrativă Supremă a sesizat CJUE. (Punctele 21–27.)
Soluția
Statul de origine nu poate refuza, numai pentru că dreptul său nu autorizează căsătoriile între persoane de același sex, recunoașterea căsătoriei legal încheiate de doi cetățeni ai săi în alt stat membru în exercitarea liberei circulații, unde au întemeiat ori consolidat viața de familie. Dacă transcrierea este singurul mecanism național pentru o asemenea recunoaștere, ea trebuie permisă. (Punctul 77.)
Motivarea, pe scurt
Refuzul recunoașterii poate crea inconveniente majore administrative, profesionale și private și poate împiedica continuarea vieții de familie cu statutul dobândit legal. Competența statelor în materia căsătoriei trebuie exercitată cu respectarea dreptului UE. (Punctele 46–48 și 51–54.)
Recunoașterea unei căsătorii încheiate în alt stat membru pentru exercitarea drepturilor UE nu impune introducerea instituției căsătoriei între persoane de același sex în dreptul intern. Restricțiile trebuie să respecte proporționalitatea și drepturile fundamentale. (Punctele 55, 60, 61 și 67.)
Statele pot alege modalitățile de recunoaștere, dar acestea nu trebuie să facă imposibilă ori excesiv de dificilă exercitarea drepturilor și nu pot discrimina în funcție de orientarea sexuală. În situația poloneză, transcrierea constituia singurul mijloc de recunoaștere efectivă; o modalitate unică trebuie aplicată atât cuplurilor de același sex, cât și celor de sexe diferite. (Punctele 68–75.)
Dispozițiile relevante ale tratatului și ale Cartei conferă drepturi invocabile; dacă interpretarea conformă nu este posibilă, instanța trebuie să asigure efectul lor deplin, lăsând neaplicate normele naționale incompatibile în limitele competenței sale. (Punctul 76.)
Ce putem învăța și ce limite are
Actualizează jurisprudența Coman și arată că aceasta nu este limita definitivă a recunoașterii stării civile.
Cauza privește doi cetățeni UE, un statut matrimonial legal dobândit prin folosirea liberei circulații și recunoașterea acestuia în statul cetățeniei. Nu înlocuiește testul O. și B. pentru șederea soțului din afara UE și nu soluționează păstrarea dreptului de ședere după divorț.
CJUE nu a emis o dispoziție individuală privind transcrierea unui act în România. Aplicarea într-un dosar românesc presupune identificarea mecanismelor naționale de recunoaștere. Hotărârea nu poate fi extinsă fără analiză la un parteneriat necăsătorit ori la o simplă vizită turistică.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 1 EXTRAS
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Punctul 77
Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, se impune ca la întrebarea adresată să se răspundă că articolul 20 și articolul 21 alineatul (1) TFUE, citite în lumina articolului 7 și a articolului 21 alineatul (1) din cartă, trebuie interpretate în sensul că se opun reglementării unui stat membru care, pentru motivul că dreptul acestui stat membru nu autorizează căsătoria între persoane de același sex, nu permite recunoașterea căsătoriei între doi resortisanți de același sex ai statului membru menționat, încheiată în mod legal în cadrul exercitării libertății lor de circulație și de ședere într‑un alt stat membru în care aceștia au întemeiat sau au consolidat o viață de familie, și nici transcrierea în acest scop a actului de căsătorie în registrul de stare civilă al primului stat membru atunci când această transcriere este singurul mijloc prevăzut de acesta pentru o asemenea recunoaștere.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.