⌕Meniu

Soțul străin al românului întors în țară: dreptul de ședere

După revenirea în România, soțul străin poate beneficia de protecția europeană a familiei dacă românul a locuit efectiv cu el într-un alt stat UE în condițiile dreptului Uniunii. Articolul 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Directiva 2004/38 aplicată prin analogie trebuie analizate împreună cu procedura națională relevantă; separarea ori divorțul impun apoi verificarea dreptului care poate fi păstrat personal. [1] [2] [25]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
10 minute
CATEGORIE
Ședere și rezidență după divorț
Cuprins · 14 secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 02Ce regim se verifică mai întâi
  3. 03Ce înseamnă o ședere reală în celălalt stat UE
  4. 04De ce contează cronologia familiei și a revenirii
  5. 05Separarea și divorțul după revenire
  6. 06Actele pentru procedura română și probele suplimentare
  7. 07Cererea, termenele și diferența dintre cele două mecanisme
  8. 08Un card permanent străin nu se transformă automat în ședere permanentă română
  9. 09Căsătoria între persoane de același sex
  10. 10Cum răspund unei încadrări greșite a dosarului?
  11. 11Termene și repere
  12. 12Lista de pași
  13. 13Întrebări frecvente
  14. 14Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Familia cetățeanului român revenit în România după o ședere efectivă cu familia în alt stat membru.

  • Identificarea dreptului european, a procedurii naționale și a efectelor despărțirii.

✕ NU ACOPERĂ

  • Călătoriile și vacanțele nu sunt asimilate unei șederi efective.

  • Litigiile complete privind refuzul șederii sunt tratate în ghidurile despre căile de atac.

Ce regim se verifică mai întâi

Dacă soțul român a locuit efectiv cu familia într-un alt stat UE înainte de întoarcerea în România, analiza începe cu articolul 21 alineatul (1) TFUE și jurisprudența privind cetățenii care revin în statul lor de origine. Directiva 2004/38 se aplică acestei situații prin analogie. Nu este suficientă simpla cetățenie română a soțului și nici o deplasare oarecare în străinătate. [1]

Directiva se aplică direct cetățeanului UE care locuiește într-un alt stat membru decât cel al cetățeniei sale. Pentru revenirea românului, temeiul european este articolul 21 TFUE; chiar definiția din OUG nr. 102/2005 se referă la cetățeanul altui stat UE decât România. De aceea, documentele și motivele juridice ale șederii trebuie identificate înainte de a aplica regulile divorțului. [12] [14]

În dreptul național, articolul 62 alineatul (3²) din OUG nr. 194/2002 reglementează expres prelungirea șederii străinului care fusese înregistrat în alt stat membru ca membru de familie al cetățeanului român. Această procedură trebuie citită împreună cu protecția europeană a familiei la revenire, atunci când condițiile ei sunt îndeplinite. [18] [2]

Ce înseamnă o ședere reală în celălalt stat UE

Trebuie dovedită o ședere efectivă în condițiile articolului 7 sau ale articolului 16 din Directiva 2004/38: de exemplu, ședere ca lucrător salariat ori independent, ședere cu resurse și asigurare medicală în condițiile aplicabile, studii în condițiile directivei sau un drept de ședere permanentă. Viața de familie cu persoana care solicită șederea în România trebuie să fi fost începută ori consolidată în acel stat. [5] [20] [21] [22] [23]

Weekendurile, vacanțele și alte vizite scurte nu devin o ședere eligibilă numai prin adunarea zilelor. Invers, păstrarea unor legături cu România sau existența unui contract de muncă pe durată determinată în statul gazdă nu infirmă singure caracterul real al șederii. [3] [16]

Certificatul de înregistrare ori cardul de rezidență din străinătate este o probă importantă, dar nu decide singur existența dreptului european la revenire. Autoritatea poate verifica dacă au fost îndeplinite condițiile materiale; un card are caracter declarativ. Pentru această evaluare sunt utile documentele despre activitate, locuință, asigurare și perioada în care familia a locuit efectiv în același stat. [4] [24]

De ce contează cronologia familiei și a revenirii

Separă în cronologie data începerii șederii în celălalt stat, data căsătoriei, perioada vieții de familie acolo, revenirea cetățeanului român, sosirea soțului străin și despărțirea. Pentru dreptul derivat întemeiat pe calitatea de soț, dobândirea acestei calități numai după încheierea șederii relevante nu dovedește automat o viață de familie protejată la revenire în această categorie. Alte categorii de relație familială au propriile condiții. [13]

Membrii familiei nu sunt obligați să sosească întotdeauna în aceeași zi. Când soțul străin ajunge mai târziu, autoritatea poate verifica dacă viața de familie începută în statul gazdă a continuat. Timpul scurs este un indiciu, nu un motiv suficient, singur, pentru respingere; contează și explicațiile legate de muncă, studii ori alte împrejurări personale. [6] [7]

O relație deja încetată înaintea primei cereri de reunire la revenire ridică o problemă diferită de divorțul intervenit după dobândirea dreptului de ședere în România. Nu se poate crea retroactiv o reunire a familiei numai prin prezentarea vechiului card străin. Trebuie analizate distinct existența dreptului la revenire și eventualul drept personal păstrat ulterior. [6] [25]

Separarea și divorțul după revenire

În regimul liberei circulații, despărțirea în fapt și schimbarea locuinței nu echivalează, prin ele însele, cu desfacerea căsătoriei. Calitatea de soț continuă până la încetarea juridică a căsătoriei; aceasta nu dispensează însă de celelalte condiții ale dreptului de ședere și nu rezolvă singură situația în care familia nu a continuat la revenire. [17] [6]

După stabilirea dreptului european la revenire, divorțul se analizează în cadrul articolului 21 TFUE și al garanțiilor directivei aplicate prin analogie. Pentru membrul de familie din afara UE, articolul 13 alineatul (2) din directivă cuprinde patru situații alternative de păstrare a dreptului. [25]

  • Căsătoria a durat cel puțin trei ani înainte de inițierea procedurii de divorț sau anulare, inclusiv cel puțin un an în statul gazdă. Data relevantă este inițierea procedurii, nu data hotărârii finale. [26]
  • Copilul cetățeanului UE i-a fost încredințat soțului din afara UE, prin acord ori hotărâre judecătorească. [27]
  • Există împrejurări deosebit de dificile, precum violența domestică suferită în timpul căsătoriei. [28]
  • Soțul din afara UE are dreptul de vizitare a copilului minor, prin acord ori hotărâre, iar instanța a stabilit că vizitele trebuie să aibă loc în statul gazdă, atât timp cât este necesar. [29]

Aceste patru situații nu trebuie îndeplinite împreună. Înaintea dobândirii șederii permanente, articolul 13 cere și activitate salariată ori independentă sau resurse suficiente și asigurare medicală completă; poate conta și calitatea de membru al familiei unei persoane care îndeplinește aceste condiții. Într-un dosar de revenire, condițiile se aplică prin analogie după stabilirea dreptului european și a statului în care se cere păstrarea lui. [30] [25]

Dacă permisul a fost acordat pe un temei național de reîntregire a familiei, trebuie verificat și dreptul de ședere independentă din articolul 64 din OUG nr. 194/2002. Pentru divorț, norma are o excepție de la cerința generală a celor cinci ani de ședere în acest scop. Acest mecanism național nu trebuie confundat cu dreptul personal păstrat în cadrul directivei. [31] [32] [33] [34]

În ruta națională de prelungire familială, articolul 62 alineatul (4) litera b) permite refuzul atunci când soții nu mai au o relație conjugală ori familială efectivă în România. De aceea, separarea trebuie prezentată împreună cu temeiul european sau independent invocat; regula națională despre relația efectivă nu înlocuiește analiza garanțiilor europene atunci când acestea sunt aplicabile. [53] [2] [25]

Actele pentru procedura română și probele suplimentare

Articolul 62 alineatul (3²) din OUG nr. 194/2002 cere dovada înregistrării într-un alt stat membru ca membru de familie al cetățeanului român cu domiciliul sau reședința în România. La cerere se prezintă pașaportul valabil, certificatul de căsătorie ori dovada legăturii familiale relevante, documentele privind înregistrarea șederii în celălalt stat și cartea de identitate a cetățeanului român. [18] [19] [35] [36] [37] [38]

Pentru a arăta îndeplinirea condițiilor europene, organizează separat contractele de muncă și dovezile activității, documentele relevante privind șomajul, dovezile resurselor și asigurării, contractul locuinței, înregistrările administrative și actele care arată viața de familie efectivă. Acestea sunt exemple de probe adaptate situației, nu o listă universală de acte impusă fiecărei familii. [24]

După despărțire, adaugă documentele care stabilesc momentul și efectele juridice: cererea de divorț cu data depunerii, hotărârea ori certificatul de divorț, actele privind copilul și, când se invocă violența domestică, probele împrejurărilor respective. Dacă se solicită ședere independentă în temeiul articolului 64, alineatul (3) indică expres hotărârea judecătorească de desfacere a căsătoriei ca document suplimentar pentru această situație. [26] [27] [28] [29] [39]

Cererea, termenele și diferența dintre cele două mecanisme

În cererea adresată structurii competente a Inspectoratului General pentru Imigrări, arată explicit traseul familial: ședere reală în alt stat UE, întoarcere și temeiul european invocat. Identifică și dispoziția națională relevantă, inclusiv articolul 62 alineatul (3²) ori articolul 64, după situație. Solicită analizarea fiecărui temei invocat și păstrează cererea, anexele și dovada depunerii. Acesta este modul practic de a face vizibile faptele de care depinde calificarea juridică. [40]

Pentru cererile de prelungire întemeiate pe OUG nr. 194/2002, regula este depunerea personală cu cel puțin 30 de zile înaintea expirării șederii; nu aștepta expirarea documentului pentru a clarifica efectele divorțului. [41]

În mecanismul european aplicabil prin analogie revenirii, articolul 10 al directivei prevede eliberarea cardului în cel mult șase luni de la cerere și eliberarea imediată a confirmării depunerii. Acesta este un termen de emitere a documentului, nu o perioadă în care orice solicitant are automat drept de ședere fără îndeplinirea condițiilor. [15] [42]

Separat, șederea independentă națională prevăzută de articolul 64 se acordă pentru cel mult șase luni. În cazul divorțului, termenul curge de la evenimentul care desface căsătoria, nu de la data depunerii cererii; depunerea târzie nu pornește o nouă perioadă de șase luni. În condițiile articolului 64 alineatul (5), se poate solicita prelungirea pentru alt scop fără obținerea unei noi vize de lungă ședere. Termenul de emitere a cardului european și această perioadă națională de ședere au obiecte diferite. [43] [44]

În procedura națională, cererea se soluționează, ca regulă, în 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii cu cel mult 15 zile pentru verificări suplimentare. Pentru verificările unei cereri bazate pe căsătorie există termenul special de cel mult 90 de zile. Cererea de completare a actelor poate suspenda termenul, iar actele cerute trebuie depuse în intervalul comunicat, care nu poate depăși 30 de zile; altfel cererea poate fi respinsă. Solicitantului aflat în ședere legală la depunere i se menține dreptul până la soluționare. [49] [52] [50] [51]

Un card permanent străin nu se transformă automat în ședere permanentă română

Dobândirea șederii permanente în celălalt stat UE poate susține dreptul familiei la revenire. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza O. și B. include expres această situație. Totuși, efectul urmărit la revenire este recunoașterea unui drept derivat în statul de origine; hotărârea nu transformă cardul străin într-un document românesc de ședere permanentă. Pentru caracterul permanent al șederii în România se verifică separat condițiile și perioadele aplicabile aici. [10] [45]

Căsătoria între persoane de același sex

Protecția familiei la revenire include, în condițiile precizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Coman, soțul de același sex din afara UE, atunci când căsătoria a fost legal încheiată în statul membru gazdă și viața de familie a fost întemeiată ori consolidată în cursul șederii efective. Dreptul de ședere nu poate fi refuzat pentru simplul motiv că statul de origine nu permite încheierea căsătoriilor între persoane de același sex. [8]

Hotărârea Wojewoda Mazowiecki din 25 noiembrie 2025 privește, distinct, doi cetățeni ai Uniunii de același sex căsătoriți în alt stat membru în exercitarea liberei circulații. Ea impune recunoașterea căsătoriei în situația analizată și transcrierea dacă aceasta este singura modalitate națională de recunoaștere. Prin urmare, problemele privind șederea și recunoașterea stării civile trebuie tratate pe temeiurile lor concrete, fără a confunda o căsătorie cu un simplu parteneriat. [9]

Cum răspund unei încadrări greșite a dosarului?

Dacă autoritatea tratează cazul doar ca pe o căsătorie cu un român care nu a locuit niciodată în alt stat UE, prezintă dovezile șederii reale și ale vieții de familie din acel stat și invocă analiza distinctă impusă de articolul 21 TFUE. Dacă răspunsul se bazează numai pe lipsa ori forma vechiului card, arată și probele condițiilor materiale, deoarece documentul de rezidență nu creează singur dreptul european. [1] [4]

Un refuz bazat pe lipsa condițiilor și unul bazat pe fraudă au justificări diferite. O. și B. permite combaterea abuzului, dar cere atât împrejurări obiective privind neatingerea scopului normei, cât și intenția de a obține artificial avantajul. O căsătorie urmată de divorț nu dovedește singură o asemenea construcție artificială. [11] [46]

Examinează imediat actul comunicat, temeiul lui, data comunicării și calea de atac. Un refuz de prelungire, o măsură de îndepărtare și o cerere de clarificare a dosarului nu au automat aceeași procedură. Dacă există un copil cetățean UE, solicită și analiza temeiului distinct care poate decurge din dependența copilului, atunci când faptele îl susțin. [47] [48]

Termene și repere procedurale

REGULĂDepunerea cererii naționale de prelungire a șederii temporare
Interval

Cu cel puțin treizeci de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost aprobată șederea. [41]

De când începe

Data expirării șederii deja aprobate, față de care se planifică depunerea personală a cererii. [41]

Cum se aplică

Intervalul se raportează înapoi la data expirării șederii aprobate: la depunere trebuie să rămână cel puțin treizeci de zile până la acel reper. [41]

Consecințe

Depunerea cu mai puțin de treizeci de zile înainte de expirare nu respectă avansul cerut de această regulă; efectul de menținere până la soluționare se verifică separat prin condiția șederii legale la depunere. [41] [51]

[41][51]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Regula privește cererile de prelungire națională a șederii temporare și depunerea personală la structura teritorială competentă de la locul de reședință. [41]

  • Menținerea șederii în timpul soluționării are condiția distinctă ca solicitantul să se afle în perioadă de ședere legală la depunere. [51]

REGULĂSoluționarea obișnuită a prelungirii naționale
Interval

Treizeci de zile de la depunere, cu posibilitatea prelungirii cu cel mult cincisprezece zile pentru verificări suplimentare. [49]

De când începe

Depunerea cererii de prelungire a dreptului de ședere. [49]

Cum se aplică

Termenul obișnuit curge de la data depunerii; numai dacă sunt necesare verificări suplimentare se poate adăuga intervalul de cel mult cincisprezece zile. Cererea de completare a documentelor suspendă termenul în condițiile dispoziției speciale. [49] [50]

Consecințe

Autoritatea trebuie să soluționeze cererea în termenul aplicabil, cu prelungirea ori suspendarea permisă de lege. Solicitantului care era în ședere legală la depunere i se menține dreptul până la soluționare. [49] [50] [51]

[49][50][51][52]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Prelungirea cu cincisprezece zile este o posibilitate legată de verificări suplimentare, nu durata obligatorie a fiecărei cereri. [49]

  • Dacă informațiile ori documentele sunt necorespunzătoare sau incomplete, termenul de soluționare se suspendă până la primirea completărilor necesare. [50]

  • Pentru cererea întemeiată pe căsătorie, dacă sunt necesare verificările speciale prevăzute de lege, există separat plafonul de nouăzeci de zile. [52]

REGULĂCompletarea documentelor și suspendarea soluționării
Interval

Termen rezonabil stabilit de Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), de cel mult treizeci de zile; soluționarea se suspendă până la primirea informațiilor ori documentelor suplimentare necesare. [50]

De când începe

Constatarea informațiilor ori documentelor necorespunzătoare sau incomplete și comunicarea de către IGI a completărilor solicitate, împreună cu termenul acordat. [50]

Cum se aplică

Se urmează termenul concret comunicat de IGI, care trebuie să fie rezonabil și să nu depășească treizeci de zile. Suspendarea soluționării durează până când IGI primește completările necesare. [50]

Consecințe

Dacă informațiile sau documentele suplimentare nu sunt furnizate în termenul stabilit, cererea poate fi respinsă. [50]

[50][51]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Plafonul legal nu înseamnă că fiecare solicitant primește automat toate cele treizeci de zile; trebuie respectat termenul rezonabil efectiv stabilit. [50]

  • Suspendarea privește termenul legal de soluționare a cererii; durata șederii în așteptarea soluției se verifică distinct prin regula șederii legale la depunere. [50] [51]

REGULĂMenținerea șederii în timpul soluționării cererii naționale
Interval

Până la data soluționării cererii, dacă solicitantul se afla în perioadă de ședere legală la data depunerii. [51]

De când începe

Depunerea cererii în timp ce solicitantul se află legal pe teritoriul României. [51]

Cum se aplică

Se verifică legalitatea șederii la momentul depunerii; reperul final al menținerii este data soluționării cererii, nu un număr fix suplimentar de zile. [51]

Consecințe

Dreptul existent se menține până la soluționare pentru solicitantul care îndeplinește condiția șederii legale la depunere. [51]

[51]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Condiția legalității șederii la depunere este expresă; simpla depunere a oricărei cereri nu înlocuiește această condiție. [51]

REGULĂVerificări speciale pentru cererea bazată pe căsătorie
Interval

Termenul de soluționare poate fi prelungit până la maximum nouăzeci de zile. [52]

De când începe

Cerere de prelungire întemeiată pe căsătorie pentru care sunt necesare verificări suplimentare potrivit normei speciale privind căsătoria. [52]

Cum se aplică

Plafonul de nouăzeci de zile privește termenul total de soluționare a cererii, al cărui reper inițial este depunerea; norma specială prelungește termenul existent până la acest plafon. [49] [52]

Consecințe

În ipoteza legală a acestor verificări, dreptul de ședere se prelungește de drept până la soluționarea cererii. [52]

[43][49][52]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Este regula specială a cererii bazate pe căsătorie și a verificărilor prevăzute pentru acea cerere; nu se aplică automat oricărui dosar de familie. [52]

  • Durata șederii independente după divorț este reglementată separat și are un alt reper de calcul. [43]

REGULĂDurata șederii independente naționale după divorț
Interval

Până la șase luni, calculate de la data la care a intervenit desfacerea căsătoriei în situația legală invocată. [34] [43]

De când începe

Intervenirea desfacerii căsătoriei, invocată pentru excepția legală și dovedită prin actul cerut pentru această situație. [34] [39] [43]

Cum se aplică

Pentru situația divorțului, perioada curge de la evenimentul prevăzut de lege, nu de la depunerea cererii. Regula de calcul de la depunere privește ipoteza generală, iar legea stabilește expres reperul diferit pentru situațiile de excepție. [33] [34] [43]

Consecințe

Continuarea șederii pentru un alt scop poate fi solicitată în condițiile legale ale acelui scop, fără obținerea unei noi vize de lungă ședere; perioada acordată în mod independent rămâne limitată de reperul legal al divorțului. [43] [44]

[31][34][33][39][43][44]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Este o perioadă de cel mult șase luni, nu o durată garantată de șase luni în fiecare dosar; depunerea ulterioară evenimentului nu pornește un nou interval complet. [43]

  • Trebuie verificată încadrarea în șederea independentă, inclusiv cerința privind permisul pentru reîntregirea familiei și excepția de la condiția duratei anterioare de ședere. [31] [33] [34]

REGULĂEliberarea documentului european la revenirea cetățeanului român
Interval

Cel mult șase luni de la prezentarea cererii; confirmarea depunerii se eliberează imediat. [42]

De când începe

Prezentarea cererii pentru documentul de ședere al membrului de familie în mecanismul european aplicabil prin analogie revenirii. [15] [42]

Cum se aplică

Plafonul de emitere se raportează la data prezentării cererii și se exprimă în luni. Eliberarea imediată a confirmării depunerii reprezintă o obligație distinctă de termenul emiterii documentului. [42]

Consecințe

Solicitantul primește imediat confirmarea depunerii, iar dreptul de ședere care îndeplinește condițiile aplicabile se confirmă prin document în plafonul legal. [40] [42]

[15][40][42][43]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Aplicarea prin analogie presupune o revenire care îndeplinește condițiile europene privind șederea efectivă și viața de familie în alt stat membru. [40]

  • Termenul privește documentarea unui drept pentru care se verifică îndeplinirea condițiilor; nu constituie o perioadă autonomă de ședere acordată oricărui solicitant. [40] [42]

  • Acest plafon de emitere a documentului este distinct de durata șederii independente naționale după divorț. [42] [43]

Lista de pași

  • Identifică temeiul permisului actual și păstrează actele privind șederea reală și viața de familie din celălalt stat UE. [4] [5]

  • Notează separat datele revenirii, sosirii soțului străin, separării, introducerii cererii de divorț și desfacerii căsătoriei. [7] [26]

  • Pregătește pașaportul, actele familiale, dovada înregistrării în celălalt stat membru și actul de identitate al cetățeanului român pentru ruta prevăzută de articolul 62 alineatul (3²) din OUG nr. 194/2002. [35] [36] [37] [38]

  • Depune în termen cererea potrivită permisului și situației actuale; distinge dreptul european păstrat de șederea independentă națională. [41] [43]

Întrebări frecvente

Este suficient că am avut un card de membru de familie în alt stat UE?

Cardul este o probă, dar autoritatea verifică și îndeplinirea condițiilor materiale ale șederii și viața de familie începută ori consolidată acolo. Dreptul la revenire nu rezultă exclusiv din posesia documentului. [4] [5]

Trebuia să mă întorc în România exact în aceeași zi cu soțul român?

Nu există o asemenea condiție automată. O sosire mai târzie se apreciază împreună cu celelalte împrejurări, inclusiv continuitatea vieții de familie și motivele întârzierii. [7]

Dacă am divorțat, mai este util să arăt că am locuit împreună în alt stat UE?

Da. Istoricul stabilește dacă a existat un drept european la revenire și care sunt garanțiile aplicabile după divorț. Dacă șederea s-a întemeiat pe reîntregirea familiei în dreptul național, se verifică separat și articolul 64 din OUG nr. 194/2002. [1] [25] [33] [34]

Temeiul și actele relevante

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 31 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 61 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 61
    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la primele trei întrebări că articolul 21 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație în care un cetățean al Uniunii a început sau și‑a consolidat o viață de familie cu un resortisant al unui stat terț cu ocazia unei șederi efective, în temeiul și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2) sau la articolul 16 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38, în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este, dispozițiile acestei directive se aplică prin analogie atunci când cetățeanul Uniunii menționat se întoarce, cu membrul familiei sale vizat, în statul său membru de origine. În consecință, condițiile de acordare a unui drept de ședere derivat resortisantului unui stat terț, membru al familiei acestui cetățean al Uniunii, în statul membru de origine al acestuia nu ar trebui să fie, în principiu, mai stricte decât cele prevăzute de directiva menționată pentru acordarea unui drept de ședere derivat în favoarea unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, care și‑a exercitat dreptul la liberă circulație stabilindu‑se în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este.
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: Hotărârea CJUE, cauza C-673/16, Coman și alțiiHotărâre · Punctul 25 · forma din 5 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 5 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 25
    În ceea ce privește condițiile de acordare a acestui drept de ședere derivat, Curtea a subliniat că acestea nu trebuie să fie mai stricte decât cele prevăzute de Directiva 2004/38 pentru acordarea unui asemenea drept de ședere unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii care și‑a exercitat dreptul de liberă circulație stabilindu‑se într‑un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este. Astfel, această directivă trebuie să fie aplicată prin analogie situației menționate la punctul precedent al prezentei hotărâri (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 martie 2014, O. și B., C‑456/12, EU:C:2014:135, punctele 50 și 61, Hotărârea din 10 mai 2017, Chavez‑Vilchez și alții, C‑133/15, EU:C:2017:354, punctele 54 și 55, și Hotărârea din 14 noiembrie 2017, Lounes, C‑165/16, EU:C:2017:862, punctul 61).
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 59 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 59
    În ceea ce privește aspectul dacă efectul cumulativ al diferitor șederi de scurtă durată în statul membru gazdă poate da naștere unui drept de ședere derivat în favoarea unui membru al familiei cetățeanului Uniunii, resortisant al unui stat terț, la întoarcerea acestui cetățean în statul membru al cărui resortisant este, trebuie amintit că numai o ședere care îndeplinește condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2) ale articolului 7 sau la articolul 16 din Directiva 2004/38 este de natură să dea naștere unui astfel de drept de ședere. În această privință, șederi de scurtă durată, precum weekenduri sau vacanțe petrecute în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este acest cetățean, chiar considerate împreună, intră în sfera articolului 6 din Directiva 2004/38 și nu îndeplinesc condițiile menționate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 60 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 60
    În ceea ce privește situația domnului O., care, astfel cum reiese din decizia de trimitere, deține un permis de ședere în temeiul articolului 10 din Directiva 2004/38 în calitate de membru al familiei unui cetățean al Uniunii, trebuie amintit că dreptul Uniunii nu impune autorităților statului membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii vizat să recunoască resortisantului unui stat terț, membru al familiei acestui cetățean, un drept de ședere derivat numai datorită faptului că, în statul membru gazdă, acest resortisant era titularul unui permis de ședere valabil (a se vedea Hotărârea Eind, citată anterior, punctul 26). Astfel, un permis de ședere eliberat în temeiul articolului 10 din Directiva 2004/38 are un caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi (a se vedea Hotărârea din 21 iulie 2011, Dias, C‑325/09, Rep., p. I‑6387, punctul 49).
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 56 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 56
    Prin urmare, șederea efectivă în statul membru gazdă a cetățeanului Uniunii și a membrului familiei sale, resortisant al unui stat terț, în temeiul și cu respectarea condițiilor prevăzute la alineatele (1) și, respectiv, (2) ale articolului 7 sau la articolul 16 din Directiva 2004/38, este cea care dă naștere, la întoarcerea acestui cetățean al Uniunii în statul membru al cărui resortisant este, unui drept de ședere derivat, în temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE, în favoarea resortisantului unui stat terț cu care cetățeanul menționat a dus o viață de familie în statul membru gazdă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Hotărârea CJUE, cauza C-230/17, Altiner și RavnHotărâre · Punctul 31 · forma din 27 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 27 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 31
    Întrucât acordarea unui drept de ședere derivat în temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE urmărește să permită continuarea, în statul membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii în cauză, a vieții de familie care s‑a întemeiat sau s‑a consolidat cu un membru al familiei sale, resortisant al unui stat terț, în statul membru gazdă, autoritățile competente ale statului membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii au dreptul să verifice, înainte de a acorda un asemenea drept de ședere, că o astfel de viață de familie a cetățeanului Uniunii cu resortisantul unui stat terț, membru al familiei sale, nu a fost întreruptă înainte de intrarea resortisantului unui stat terț în statul membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii în cauză.
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: Hotărârea CJUE, cauza C-230/17, Altiner și RavnHotărâre · Punctul 35 · forma din 27 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 27 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 35
    Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 21 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru care nu prevede acordarea unui drept de ședere derivat, în temeiul dreptului Uniunii, unui resortisant al unui stat terț, membru de familie al unui cetățean al Uniunii care are cetățenia respectivului stat membru și care se întoarce în acel stat după ce a locuit, în temeiul și cu respectarea dreptului Uniunii, într‑un alt stat membru, în cazul în care acel membru de familie al cetățeanului Uniunii în cauză nu a intrat pe teritoriul statului membru de origine al acestui cetățean al Uniunii sau nu a depus în acel stat o cerere de permis de ședere „ca o consecință firească” a întoarcerii, în respectivul stat membru, a cetățeanului Uniunii în discuție, cu condiția ca o astfel de reglementare să impună, în cadrul unei aprecieri globale, să se țină seama și de alte elemente pertinente, în special cele care pot demonstra că, în pofida timpului scurs între întoarcerea cetățeanului Uniunii în respectivul stat membru și intrarea membrului familiei sale, resortisant al unui stat terț, în același stat membru, viața de familie întemeiată și consolidată în statul membru gazdă nu a încetat, astfel încât să justifice acordarea, în favoarea membrului de familie în cauză, a unui drept de ședere derivat, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: Hotărârea CJUE, cauza C-673/16, Coman și alțiiHotărâre · Punctul 51 · forma din 5 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 5 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 51
    Având în vedere toate considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că, într‑o situație în care un cetățean al Uniunii a făcut uz de libertatea sa de circulație deplasându‑se și locuind efectiv, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2004/38, într‑un alt stat membru decât cel a cărui cetățenie o deține și a întemeiat sau a consolidat cu această ocazie o viață de familie cu un resortisant al unui stat terț, de același sex, de care este legat printr‑o căsătorie legal încheiată în statul membru gazdă, articolul 21 alineatul (1) TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca autoritățile competente ale statului membru a cărui cetățenie o deține cetățeanul Uniunii să refuze acordarea unui drept de ședere pe teritoriul acestui stat membru resortisantului menționat, pentru motivul că dreptul statului membru menționat nu prevede căsătoria între persoane de același sex.
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: Hotărârea CJUE, cauza C-713/23, Wojewoda MazowieckiHotărâre · Punctul 77 · forma din 25 noiembrie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 25 noiembrie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 77
    Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, se impune ca la întrebarea adresată să se răspundă că articolul 20 și articolul 21 alineatul (1) TFUE, citite în lumina articolului 7 și a articolului 21 alineatul (1) din cartă, trebuie interpretate în sensul că se opun reglementării unui stat membru care, pentru motivul că dreptul acestui stat membru nu autorizează căsătoria între persoane de același sex, nu permite recunoașterea căsătoriei între doi resortisanți de același sex ai statului membru menționat, încheiată în mod legal în cadrul exercitării libertății lor de circulație și de ședere într‑un alt stat membru în care aceștia au întemeiat sau au consolidat o viață de familie, și nici transcrierea în acest scop a actului de căsătorie în registrul de stare civilă al primului stat membru atunci când această transcriere este singurul mijloc prevăzut de acesta pentru o asemenea recunoaștere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 55 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 55
    A fortiori, efectul util al articolului 21 alineatul (1) TFUE impune ca cetățeanul Uniunii să își poată continua, la întoarcerea în statul membru al cărui resortisant este, viața de familie din statul membru gazdă dacă acest cetățean și membrul familiei sale vizat, resortisant al unui stat terț, au dobândit în acest ultim stat membru un drept de ședere permanent în temeiul articolului 16 alineatele (1) și, respectiv, (2) din Directiva 2004/38.
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 58 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 58
    Trebuie să se adauge că aplicarea normelor de drept al Uniunii nu poate fi extinsă astfel încât să acopere anumite practici abuzive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland‑Stärke, C‑110/99, Rec., p. I‑11569 punctul 51, și Hotărârea din 22 decembrie 2010, Bozkurt, C‑303/08, Rep., p. I‑13445, punctul 47), știind că proba unei astfel de practici impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea Uniunii, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia (Hotărârea din 16 octombrie 2012, Ungaria/Slovacia, C‑364/10, punctul 58).
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: Hotărârea CJUE, cauza C-673/16, Coman și alțiiHotărâre · Punctul 20 · forma din 5 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 5 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 20
    În această privință, astfel cum Curtea a statuat în mai multe rânduri, rezultă dintr‑o interpretare literală, sistematică și teleologică a dispozițiilor Directivei 2004/38 că aceasta reglementează doar condițiile de intrare și de ședere ale unui cetățean al Uniunii în alte state membre decât cel al cărui resortisant este și că ea nu poate constitui temeiul unui drept de ședere derivat în favoarea resortisanților unui stat terț, membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 martie 2014, O. și B., C‑456/12, EU:C:2014:135, punctul 37, Hotărârea din 10 mai 2017, Chavez‑Vilchez și alții, C‑133/15, EU:C:2017:354, punctul 53, și Hotărârea din 14 noiembrie 2017, Lounes, C‑165/16, EU:C:2017:862, punctul 33).
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 63 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 63
    Or, un resortisant al unui stat terț, care nu a avut, cel puțin parțial în timpul șederii în statul membru gazdă, calitatea de membru al familiei, în sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 2004/38, nu a putut beneficia în acest stat membru de un drept de ședere derivat în temeiul articolului 7 alineatul (2) sau al articolului 16 alineatul (2) din Directiva 2004/38. În aceste condiții, acest resortisant al unui stat terț nu se poate întemeia nici pe articolul 21 alineatul (1) TFUE pentru a obține un drept de ședere derivat la întoarcerea cetățeanului Uniunii respectiv în statul membru al cărui resortisant este.
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor UE, SEE și elvețieniLege · art. 2 alin. (1) pct. 1 · forma din 8 martie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 alin. (1) pct. 1
    cetățean al Uniunii Europene - orice persoană care are cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene, altul decât România;
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: Comisia Europeană — Orientări privind dreptul la liberă circulație pentru cetățenii Uniunii și familiile acestora (C/2023/1392)Ghid oficial · Secțiunea 18, paragraful 25 · forma din 22 decembrie 2023Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Secțiunea 18, paragraful 25
    În calitate de resortisant care se întoarce în țară, J. se poate prevala de dreptul Uniunii pentru ca soția sa, S., să beneficieze de dreptul de ședere în statul membru a cărui cetățenie o deține. În temeiul articolului 10 din Directiva 2004/38/CE, care se aplică prin analogie, soția care nu este resortisant al unui stat membru, S., poate solicita eliberarea unui permis de ședere, care trebuie eliberat în termen de șase luni.
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: Comisia Europeană — Orientări privind dreptul la liberă circulație pentru cetățenii Uniunii și familiile acestora (C/2023/1392)Ghid oficial · Secțiunea 18, paragraful 19 · forma din 22 decembrie 2023Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Secțiunea 18, paragraful 19
    Nu se poate concluziona că șederea în statul membru gazdă nu este reală și efectivă din singurul motiv că cetățeanul Uniunii menține anumite legături cu statul membru de origine, sau, mai mult, dacă statutul acestuia în statul membru gazdă nu este stabil (de exemplu, acesta deține un contract de muncă pe durată determinată).
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: Comisia Europeană — Orientări privind dreptul la liberă circulație pentru cetățenii Uniunii și familiile acestora (C/2023/1392)Ghid oficial · Secțiunea 2.2.2.1, paragraful 8 · forma din 22 decembrie 2023Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Secțiunea 2.2.2.1, paragraful 8
    În plus, o căsătorie nu poate fi considerată desfăcută atât timp cât nu i s-a pus capăt de către autoritatea competentă – chiar dacă soții locuiesc separat (48).
    Textul în documentul-sursă ↗
  18. Sursa 18: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (3²) — partea introductivă · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (3²) — partea introductivă
    Străinilor membri de familie ai cetățenilor români care au fost înregistrați cu drept de rezidență în alt stat membru în această calitate li se poate prelungi dreptul de ședere dacă:
    Textul în documentul-sursă ↗
  19. Sursa 19: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (3²) litera a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (3²) litera a)
    fac dovada că au fost înregistrați cu drept de rezidență în alt stat membru în calitate de membru de familie al cetățeanului român cu domiciliul sau reședința în România;
    Textul în documentul-sursă ↗
  20. Sursa 20: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 7 alineatul (1) litera a · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 7 alineatul (1) litera a
    (a) sunt lucrători care desfășoară activități salariate sau activități independente în statul membru gazdă sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  21. Sursa 21: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 7 alineatul (1) litera b · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 7 alineatul (1) litera b
    (b) dispun de suficiente resurse pentru ei și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii și dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  22. Sursa 22: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 7 alineatul (1) litera c liniuța 1 · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 7 alineatul (1) litera c liniuța 1
    — sunt înscriși într-o instituție privată sau publică, acreditată sau finanțată de către statul membru gazdă pe baza legislației sau practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională și
    Textul în documentul-sursă ↗
  23. Sursa 23: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 7 alineatul (1) litera c liniuța 2 · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 7 alineatul (1) litera c liniuța 2
    — dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă și asigură autoritatea națională competentă, printr-o declarație sau o altă procedură echivalentă la propria alegere, că posedă suficiente resurse pentru ei înșiși și pentru membrii de familie, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de ședere sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  24. Sursa 24: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 57 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 57
    57 Revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă persoanele de referință O și B, care sunt cetățeni ai Uniunii, s‑au stabilit și, prin urmare, au locuit efectiv în statul membru gazdă și dacă, datorită vieții de familie duse cu ocazia șederii efective menționate, domnii O. și B. au beneficiat de un drept de ședere derivat în statul membru gazdă în temeiul și cu respectarea articolului 7 alineatul (2) sau a articolului 16 alineatul (2) din Directiva 2004/38.
    Textul în documentul-sursă ↗
  25. Sursa 25: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 61 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 61
    61 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la primele trei întrebări că articolul 21 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație în care un cetățean al Uniunii a început sau și‑a consolidat o viață de familie cu un resortisant al unui stat terț cu ocazia unei șederi efective, în temeiul și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2) sau la articolul 16 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38, în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este, dispozițiile acestei directive se aplică prin analogie atunci când cetățeanul Uniunii menționat se întoarce, cu membrul familiei sale vizat, în statul său membru de origine. În consecință, condițiile de acordare a unui drept de ședere derivat resortisantului unui stat terț, membru al familiei acestui cetățean al Uniunii, în statul membru de origine al acestuia nu ar trebui să fie, în principiu, mai stricte decât cele prevăzute de directiva menționată pentru acordarea unui drept de ședere derivat în favoarea unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, care și‑a exercitat dreptul la liberă circulație stabilindu‑se în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este.
    Textul în documentul-sursă ↗
  26. Sursa 26: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera a · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera a
    (a) înainte de inițierea procedurilor judiciare de divorț, de anulare a căsătoriei sau de încetare a parteneriatului înregistrat, căsătoria sau parteneriatul înregistrat a durat cel puțin trei ani, din care cel puțin un an în statul membru gazdă sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  27. Sursa 27: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera b · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera b
    (b) prin acordul soților sau al partenerilor menționați la articolul 2 punctul 2 litera (b) ori prin hotărâre judecătorească, copiii cetățeanului Uniunii au fost încredințați soțului sau partenerului care nu are cetățenia unui stat membru sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  28. Sursa 28: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera c · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera c
    (c) acest lucru este justificat de situații deosebit de dificile, precum faptul de a fi fost victima violenței în familie în perioada în care căsătoria sau parteneriatul înregistrat era încă în vigoare sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  29. Sursa 29: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera d · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 1 litera d
    (d) prin acordul soților sau al partenerilor menționați la articolul 2 punctul 2 litera (b) sau prin hotărâre judecătorească, soțul ori partenerul care nu are cetățenia unui stat membru are dreptul de vizitare a copilului minor, cu condiția ca instanța judecătorească să fi hotărât că vizitele trebuie să aibă loc în statul membru gazdă și atât timp cât sunt necesare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  30. Sursa 30: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 13 alineatul (2), paragraful 2 · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 13 alineatul (2), paragraful 2
    Înainte de a dobândi dreptul de ședere permanentă, dreptul de ședere al persoanelor interesate rămâne supus obligației ca aceștia să poată dovedi că desfășoară o activitate salariată sau independentă sau că au suficiente resurse pentru ei înșiși și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii lor, precum și că dețin o asigurare medicală completă, valabilă în statul membru gazdă, ori că sunt membri ai familiei constituite deja în statul membru gazdă de către o persoană care îndeplinește aceste cerințe. Resursele suficiente sunt definite la articolul 8 alineatul (4).
    Textul în documentul-sursă ↗
  31. Sursa 31: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 64 alineatul (1) litera a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 64 alineatul (1) litera a)
    este posesorul unui permis de ședere temporară acordat în scopul reîntregirii familiei;
    Textul în documentul-sursă ↗
  32. Sursa 32: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 64 alineatul (1) litera b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 64 alineatul (1) litera b)
    a avut drept de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  33. Sursa 33: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 64 alineatul (2) — partea introductivă · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 64 alineatul (2) — partea introductivă
    Străinul este exceptat, la cerere, de la îndeplinirea condiției prevăzute la alin. (1) lit. b) în următoarele situații:
    Textul în documentul-sursă ↗
  34. Sursa 34: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 64 alineatul (2) litera a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 64 alineatul (2) litera a)
    a fost pronunțată desfacerea căsătoriei;
    Textul în documentul-sursă ↗
  35. Sursa 35: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (3²) litera b) punctul (i) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (3²) litera b) punctul (i)
    pașaport valabil;
    Textul în documentul-sursă ↗
  36. Sursa 36: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (3²) litera b) punctul (ii) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (3²) litera b) punctul (ii)
    certificatul de căsătorie sau, după caz, dovada existenței legăturii de rudenie, a parteneriatului înregistrat ori a relației de conviețuire;
    Textul în documentul-sursă ↗
  37. Sursa 37: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (3²) litera b) punctul (iii) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (3²) litera b) punctul (iii)
    documente care să ateste că au fost înregistrați cu drept de rezidență în alt stat membru, în calitate de membru de familie al cetățeanului român;
    Textul în documentul-sursă ↗
  38. Sursa 38: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (3²) litera b) punctul (iv) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (3²) litera b) punctul (iv)
    cartea de identitate a cetățeanului român al cărui membru de familie este străinul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  39. Sursa 39: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 64 alineatul (3) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 64 alineatul (3)
    În vederea acordării dreptului de ședere, solicitantul va prezenta suplimentar, după caz, hotărârea judecătorească de desfacere a căsătoriei, declarația notarială pe propria răspundere de încetare a parteneriatului, certificatul de deces sau certificatul de naștere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  40. Sursa 40: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 61 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 61
    61 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la primele trei întrebări că articolul 21 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație în care un cetățean al Uniunii a început sau și‑a consolidat o viață de familie cu un resortisant al unui stat terț cu ocazia unei șederi efective, în temeiul și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2) sau la articolul 16 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38, în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este, dispozițiile acestei directive se aplică prin analogie atunci când cetățeanul Uniunii menționat se întoarce, cu membrul familiei sale vizat, în statul său membru de origine. În consecință, condițiile de acordare a unui drept de ședere derivat resortisantului unui stat terț, membru al familiei acestui cetățean al Uniunii, în statul membru de origine al acestuia nu ar trebui să fie, în principiu, mai stricte decât cele prevăzute de directiva menționată pentru acordarea unui drept de ședere derivat în favoarea unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, care și‑a exercitat dreptul la liberă circulație stabilindu‑se în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este.
    Textul în documentul-sursă ↗
  41. Sursa 41: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 51 alineatul (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 51 alineatul (1)
    Cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară se depun personal de către solicitanți, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la locul de reședință.
    Textul în documentul-sursă ↗
  42. Sursa 42: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 10 alineatul (1) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 10 alineatul (1)
    Dreptul de ședere al membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru se confirmă prin eliberarea unui document intitulat „Permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii”, în termen de cel mult șase luni de la data la care aceștia prezintă cererea. O confirmare a depunerii cererii pentru permisul de ședere se eliberează imediat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  43. Sursa 43: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 64 alineatul (4) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 64 alineatul (4)
    Dreptul de ședere prevăzut la alin. (1) se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni, termen ce curge de la data depunerii cererii. Pentru străinii aflați în una dintre situațiile prevăzute la alin. (2), termenul curge de la data la care a intervenit aceasta.
    Textul în documentul-sursă ↗
  44. Sursa 44: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 64 alineatul (5) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 64 alineatul (5)
    Străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1), inclusiv cu aplicarea alin. (2), precum și străinii cărora li s-a acordat dreptul de ședere temporară în mod independent potrivit alin. (1) pot solicita prelungirea dreptului de ședere temporară în condițiile și pentru oricare dintre scopurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, fără obligativitatea obținerii unei vize de lungă ședere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  45. Sursa 45: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 16 alineatul (2) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 16 alineatul (2)
    Alineatul (1) se aplică și în cazul membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru și care și-au avut reședința legală împreună cu cetățeanul Uniunii în statul membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani.
    Textul în documentul-sursă ↗
  46. Sursa 46: Hotărârea CJUE, cauza C-456/12, O. și B.Hotărâre · Punctul 58 · forma din 12 martie 2014Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 12 martie 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 58
    58 Trebuie să se adauge că aplicarea normelor de drept al Uniunii nu poate fi extinsă astfel încât să acopere anumite practici abuzive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland‑Stärke, C‑110/99, Rec., p. I‑11569 punctul 51, și Hotărârea din 22 decembrie 2010, Bozkurt, C‑303/08, Rep., p. I‑13445, punctul 47), știind că proba unei astfel de practici impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea Uniunii, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia (Hotărârea din 16 octombrie 2012, Ungaria/Slovacia, C‑364/10, punctul 58).
    Textul în documentul-sursă ↗
  47. Sursa 47: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 15 alineatul (1) · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 15 alineatul (1)
    Procedurile prevăzute la articolele 30 și 31 se aplică prin analogie oricărei decizii ce restrânge libera circulație a unui cetățean al Uniunii și a membrilor familiei acestuia pentru alte motive decât cele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
    Textul în documentul-sursă ↗
  48. Sursa 48: Comisia Europeană — Orientări privind dreptul la liberă circulație pentru cetățenii Uniunii și familiile acestora (C/2023/1392)Ghid oficial · Secțiunea 19.2, paragraful 2 · forma din 22 decembrie 2023Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Secțiunea 19.2, paragraful 2
    Un element esențial pentru a stabili dacă ar trebui acordat un drept de ședere derivat în temeiul articolului 20 din TFUE este constituit de existența unei relații de dependență între resortisantul unei țări terțe și membrul de familie cetățean al Uniunii. Această relație trebuie să fie de așa natură încât să oblige cetățeanul Uniunii să îl însoțească pe resortisantul țării terțe și să părăsească teritoriul Uniunii considerat în ansamblu (433).
    Textul în documentul-sursă ↗
  49. Sursa 49: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 51 alineatul (4) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 51 alineatul (4)
    Cererea va fi soluționată în termen de 30 de zile de la data depunerii. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condițiilor de prelungire a dreptului de ședere, sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluționare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  50. Sursa 50: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 51 alineatul (4¹) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 51 alineatul (4¹)
    În cazul în care informațiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază cererea pentru prelungirea dreptului de ședere, sunt necorespunzătoare sau incomplete, Inspectoratul General pentru Imigrări îi comunică solicitantului informațiile suplimentare cerute și stabilește un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar nu mai mult de 30 de zile. Termenul prevăzut la alin. (4) se suspendă până la primirea de către Inspectoratul General pentru Imigrări a informațiilor sau a documentelor suplimentare necesare. Dacă nu au fost furnizate informațiile sau documentele suplimentare până la termenul prevăzut, cererea poate fi respinsă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  51. Sursa 51: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 51 alineatul (4²) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 51 alineatul (4²)
    Străinului aflat în perioadă de ședere legală pe teritoriul României la data depunerii cererii i se menține dreptul de ședere până la data soluționării acesteia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  52. Sursa 52: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 51 alineatul (5) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 51 alineatul (5)
    Când prelungirea dreptului de ședere este solicitată în baza căsătoriei și sunt necesare verificări suplimentare conform art. 63, termenul de soluționare a cererii poate fi prelungit până la maximum 90 de zile, caz în care dreptul de ședere se prelungește de drept până la soluționarea cererii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  53. Sursa 53: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (4) litera b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (4) litera b)
    că cei 2 soți nu mai au împreună o relație conjugală sau o relație de familie efectivă, pe teritoriul României.
    Textul în documentul-sursă ↗
Ai nevoie de un avocat? Scrie-ne. Găsim pentru tine un avocat colaborator potrivit cazului tău, care te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Permisul de ședere al soțului străin după divorțC17 · 17 MIN · GHIDMembrul de familie al unui cetățean UE: dreptul de ședere după divorțC17 · 18 MIN · GHIDDreptul de ședere al părintelui unui copil cetățean UEC17 · 12 MIN · GHIDContestarea refuzului cărții de rezidență după divorțC17 · 22 MIN · GHIDContestarea deciziei de returnare după divorțC17 · 17 MIN · GHID
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C17-005 · https://divortpartaj.org/ghiduri/sotul-strain-al-romanului-intors-in-tara-dreptul-de-sedere/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Ghidurile principale, checklisturile și glosarul rămân disponibile și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce se întâmplă.
    2. Echipa DivortPartaj.org citește mesajul și alege un avocat colaborator potrivit cazului tău.
    3. Avocatul te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Site-ul nu primește comision. Dacă vrei să continui după prima consultație, onorariul îl stabilești direct cu avocatul.

    Scrie pe scurt ce se întâmplă și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision