PROBLEMA JURIDICĂ
Încalcă accesul la justiție și egalitatea în drepturi excluderea recursului pentru partajul solicitat pe cale principală și regula potrivit căreia partajul incidental urmează căile de atac ale cererii principale? Distinct, sunt admisibile criticile referitoare la dezbateri și la art. 517 alin. (4) CPC raportat la Decizia ÎCCJ nr. 18/2018 (recurs în interesul legii)?
Faptele relevante
Excepțiile au fost ridicate de două persoane, într-un recurs având ca obiect succesiune și partaj succesoral, aflat la o curte de apel. Sesizarea CCR s-a făcut prin încheierea din 16 mai 2019. Litigiul fusese inițiat anterior datei de 1 ianuarie 2017, ceea ce a determinat examinarea normelor tranzitorii privind recursul. Hotărârea CCR nu stabilește rezultatul împărțirii bunurilor și nici soluția finală a recursului din dosarul de origine.
Soluția
Curtea a respins ca inadmisibile excepțiile privind art. 392 și 394 CPC și privind art. 517 alin. (4) CPC raportat la Decizia ÎCCJ nr. 18/2018 (recurs în interesul legii). A respins ca neîntemeiată critica referitoare la sintagma examinată din art. XVIII alin. (2) al Legii nr. 2/2013, la art. 94 pct. 1 lit. j) și la art. 995 alin. (3) CPC, constatând constituționalitatea acestora în raport cu criticile formulate.
Motivarea, pe scurt
Par. 20–22 arată lipsa motivării concrete a criticilor privind dezbaterile. Par. 23–25 explică lipsa legăturii cu cauza a criticii privind art. 517 alin. (4) raportat la Decizia ÎCCJ nr. 18/2018 (recurs în interesul legii). În par. 27–30 și 33–35, Curtea reține că partajul principal beneficiază de judecată în fond și de apel, că apelul permite examinarea în fapt și în drept și că un al treilea grad de jurisdicție nu este impus de Constituție. În par. 36, regula potrivit căreia partajul incidental urmează căile de atac ale cererii principale este explicată prin legătura procesuală dintre cereri; Curtea nu constată discriminarea invocată.
Ce putem învăța și ce limite are
Susține prezentarea regimului căilor de atac în partaj și necesitatea de a distinge partajul principal de cel incidental, inclusiv pentru verificarea legii aplicabile unui dosar vechi.
Decizia nu examinează în mod specific hotărârea de închidere întemeiată pe art. 994 alin. (3) CPC.
Nu justifică atribuirea aceluiași termen oricărei hotărâri din orice dosar de partaj; termenele și normele tranzitorii se verifică separat.
Nu stabilește rezultatul partajului sau al recursului din cauza de origine.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 5 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
dispozitiv pct. 2
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cerasela Cazacu în același dosar al aceleiași instanțe și constată că sintagma „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i)“ din cuprinsul dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) și art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. ...
Textul în documentul-sursă ↗par. 14
14. Având în vedere dispozițiile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017, termen prorogat ulterior în mod succesiv. În prezenta cauză, litigiul a fost inițiat anterior acestei date, astfel încât prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu erau aplicabile în speță.
Textul în documentul-sursă ↗par. 27
27. În ceea ce privește lipsa căii de atac a recursului în materia partajului judiciar, prin Decizia nr. 515 din 3 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1273 din 29 decembrie 2022, paragrafele 25 și 26, Curtea a observat că procedura civilă specială a partajului judiciar are un caracter facultativ și judiciar, iar cererea se soluționează prin hotărârea de partaj care este supusă numai apelului, dacă partajul a fost cerut pe cale principală, legiuitorul stabilind în această materie dublul grad de jurisdicție, respectiv fond și apel. Întrucât apelul este o cale devolutivă de atac, persoanele în cauză beneficiază de o examinare în fond a cauzei lor atât în fața judecătoriei, cât și a tribunalului.
Textul în documentul-sursă ↗par. 30
30. Totodată, Curtea a observat că este deschisă calea ordinară de atac a apelului împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță, astfel încât este asigurat în această procedură specială controlul judiciar, sub forma unei căi de atac devolutive care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea dreptului de acces la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.
Textul în documentul-sursă ↗par. 36
36. Prin aceeași decizie, paragraful 35, Curtea nu a reținut nici critica potrivit căreia dispozițiile legale realizează o gravă discriminare, în funcție de modul în care este cerut partajul - pe cale principală sau incidentală, și avantajează doar partea care a cerut partajul pe cale incidentală, aceasta având deschisă calea de atac a recursului. În acest sens, Curtea a observat că dispozițiile legale criticate determină un regim juridic unitar pentru toate hotărârile pronunțate în această materie, în funcție de situațiile în care partajul judiciar este solicitat pe cale principală sau pe cale incidentală. Soluția legislativă potrivit căreia, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă acelorași căi de atac precum hotărârea dată asupra cererii principale reprezintă o aplicare a principiului accesorium sequitur principale și nu contravine principiului egalității în drepturi și nici nu nesocotește dreptul la un proces echitabil, părțile exercitându-și drepturile procesuale în funcție de calificarea procesuală a cererilor deduse judecății, exercitarea căilor de atac având loc în condițiile și termenele stabilite de legiuitor.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.