PROBLEMA JURIDICĂ
Cum se coordonează Bruxelles IIb cu un tratat bilateral preaderare care conferă drepturi unui stat terț?
Faptele relevante
O instanță bulgară fusese sesizată în numele a doi minori de cetățenie rusă, cu reședința obișnuită în Germania, pentru autorizarea vânzării unor cote moștenite din imobile situate în Bulgaria. Era invocat raportul dintre normele UE și tratatul ruso-bulgar.
Soluția
Autorizarea măsurii de protecție intră în răspunderea părintească. Relația cu un tratat anterior aderării este guvernată de art. 351 TFUE în condițiile drepturilor conferite statului terț; o incompatibilitate neeliminabilă prin interpretare conformă poate justifica aplicarea temporară a tratatului până produc efecte măsurile necesare eliminării ei.
Motivarea, pe scurt
Curtea leagă considerentul 91 al regulamentului de art. 351 TFUE. Instanța națională identifică drepturile și obligațiile internaționale, conflictul efectiv și posibilitatea interpretării conforme; vechimea tratatului singură nu decide rezultatul.
Ce putem învăța și ce limite are
Cum se coordonează Bruxelles IIb cu un tratat bilateral preaderare care conferă drepturi unui stat terț?
Speța nu privește tratatul România–Republica Moldova și nici un divorț între soți români și moldoveni.
Aplicarea acestui test la alte tratate bilaterale depinde de situația juridică concretă.
Nu rezultă nici supremația oricărui tratat vechi, nici excluderea automată a tuturor tratatelor bilaterale.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 19 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
dispozitiv pct. 2
Articolul 351 TFUE trebuie interpretat în sensul că reglementează relațiile unui tratat încheiat între un stat membru și unul sau mai multe state terțe înainte de data aderării acestui stat membru la Uniunea Europeană cu Regulamentul 2019/1111 în condițiile în care acest tratat, deși nu este menționat în capitolul VIII din regulamentul respectiv, conferă drepturi pe care un stat terț parte la tratatul menționat poate solicita statului membru în cauză să le respecte. În caz de incompatibilitate între un asemenea tratat și Regulamentul 2019/1111, care nu poate fi evitată de o instanță din acest stat membru în cadrul unei proceduri pendinte în fața sa care ține de o materie reglementată atât de acest tratat, cât și de regulamentul respectiv, această instanță poate aplica normele tratatului menționat în detrimentul celor prevăzute de regulamentul respectiv, atât timp cât măsurile necesare pentru a elimina această incompatibilitate nu au produs efecte, precizându‑se că statul membru amintit trebuie să recurgă la toate mijloacele corespunzătoare în vederea adoptării și a punerii în aplicare a unor asemenea măsuri.
Textul în documentul-sursă ↗par. 41
Trebuie subliniat că instanța de trimitere și‑a motivat în esență cea de a treia întrebare arătând că, deși capitolul VIII din Regulamentul Bruxelles IIb reglementează, în conformitate cu titlul său, relațiile acestui regulament „cu alte instrumente”, cele menționate în acest capitol nu privesc niciun tratat bilateral încheiat între un stat membru și un stat terț, precum tratatul ruso‑bulgar, cu excepția tratatelor bilaterale încheiate de anumite state membre cu Sfântul Scaun, care nu sunt relevante în speță.
Textul în documentul-sursă ↗par. 42
Din considerentul (91) al Regulamentului Bruxelles IIb reiese însă că, în cazul acordurilor cu unul sau mai multe state terțe încheiate de un stat membru înainte de data aderării sale la Uniune, se aplică articolul 351 TFUE.
Textul în documentul-sursă ↗par. 44
Articolul 351 primul paragraf TFUE prevede că dispozițiile tratatelor nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor care rezultă din convențiile încheiate până la 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele membre aderente, înainte de data aderării acestora între unul sau mai multe state membre, pe de o parte, și unul sau mai multe state terțe, pe de altă parte. Al doilea paragraf al acestui articol precizează că, în măsura în care asemenea convenții nu sunt compatibile cu tratatele, statul sau statele membre în cauză recurg la toate mijloacele corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitățile constatate. La nevoie, statele membre își acordă reciproc sprijin în vederea atingerii acestui scop și adoptă, dacă este cazul, o poziție comună.
Textul în documentul-sursă ↗par. 47
Curtea a precizat însă că, deși aplicarea unei norme a dreptului Uniunii poate fi împiedicată de o convenție internațională, în temeiul articolului 351 primul paragraf TFUE, acest lucru este supus dublei condiții de a fi vorba despre o convenție încheiată anterior intrării în vigoare a tratatelor Uniunii în statul membru în cauză și de a conferi statului terț în cauză drepturi a căror respectare o poate solicita acestui stat membru [Hotărârea din 14 martie 2024, Comisia/Regatul Unit (Hotărârea Curții Supreme), C‑516/22, EU:C:2024:231, punctul 64 și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗par. 48
Curtea a arătat de asemenea că revine instanțelor din statele membre sarcina de a verifica dacă o eventuală incompatibilitate între dreptul Uniunii și o convenție internațională vizată la articolul 351 TFUE poate fi evitată, în măsura posibilului și cu respectarea dreptului internațional, prin intermediul unei interpretări conforme a acesteia cu dreptul Uniunii. În lipsa posibilității de a proceda la o interpretare conformă a convenției, statele membre sunt obligate, în temeiul articolului 351 al doilea paragraf TFUE, să ia măsurile necesare în vederea eliminării incompatibilității acestei convenții cu dreptul Uniunii, dacă este cazul procedând la denunțarea sa. Cu toate acestea, în așteptarea unei asemenea eliminări, articolul 351 primul paragraf TFUE le autorizează să continue să aplice convenția menționată (Hotărârea din 22 octombrie 2020, Ferrari,C‑720/18 și C‑721/18, EU:C:2020:854, punctele 68 și 69, precum și jurisprudența citată).
Textul în documentul-sursă ↗par. 49
Din cuprinsul punctelor 44-48 din prezenta hotărâre rezultă că, atunci când un tratat încheiat între un stat membru și unul sau mai multe state terțe înainte de data aderării acestui stat membru la Uniune nu este menționat într‑un act al dreptului Uniunii, articolul 351 TFUE, ca dispoziție generală de drept primar, are vocația de a reglementa, astfel cum amintește, în ceea ce privește Regulamentul Bruxelles IIb, considerentul (91) al acestui regulament, relațiile dintre acest act și acest tratat. Cu condiția ca un asemenea tratat să confere unui stat terț parte la acesta drepturi pe care poate solicita statului membru în cauză să le respecte, articolul 351 TFUE permite acestui stat membru să aplice normele tratatului respectiv, chiar dacă ele sunt, în lipsa posibilității unei interpretări conforme a lor cu dreptul Uniunii, incompatibile cu acesta din urmă. În caz de incompatibilitate, statul membru respectiv poate continua să aplice normele tratatului menționat până când produc efecte măsurile necesare pentru eliminarea acestei incompatibilități.
Textul în documentul-sursă ↗C-395/23, paragraful 50 · textul original, în limba spaniolă
50 | En el caso de autos, en primer lugar, corresponde al órgano jurisdiccional remitente comprobar si el Tratado ruso-búlgaro celebrado por la República de Bulgaria antes de su adhesión a la Unión contiene normas cuyo cumplimiento puede la Federación de Rusia exigir a este Estado miembro.
Textul în documentul-sursă ↗C-395/23, paragraful 53 · textul original, în limba spaniolă
53 | A este respecto, el artículo 10, apartado 1, del Reglamento Bruselas II ter dispone que los órganos jurisdiccionales de un Estado miembro tendrán competencia en materia de responsabilidad parental cuando se cumplan tres condiciones.
Textul în documentul-sursă ↗C-395/23, paragraful 54 · textul original, în limba spaniolă
54 | Según la letra a) de esta disposición, el menor afectado debe tener un estrecho vínculo con ese Estado miembro, con la precisión de que, por la expresión «en especial», la enumeración de los tres supuestos contemplados en esa letra a), no tiene carácter exhaustivo, por lo que la existencia de un estrecho vínculo también puede apreciarse sobre la base de otro elemento que sea pertinente en el marco del procedimiento para el que se solicita la elección de órgano jurisdiccional prevista en el artículo 10 del Reglamento Bruselas II ter y que genere un vínculo concreto e intenso entre ese Estado miembro y los intereses personales de ese menor.
Textul în documentul-sursă ↗C-395/23, paragraful 55 · textul original, în limba spaniolă
55 | Dicha disposición establece que las partes o cualquier otro titular de la responsabilidad parental deberán, según su letra b), inciso i), haber convenido libremente la competencia, al menos en el momento de presentar el asunto ante el órgano jurisdiccional, o, según su letra b), inciso ii), haber aceptado expresamente la competencia durante el procedimiento, caso este último en el que el órgano jurisdiccional deberá asegurarse de que todas las partes han sido informadas de su derecho a no aceptar su competencia.
Textul în documentul-sursă ↗C-395/23, paragraful 56 · textul original, în limba spaniolă
56 | La letra c) de la misma disposición establece que el ejercicio de la competencia del órgano jurisdiccional debe responder al interés superior del menor. Esta letra refleja el considerando 19 del Reglamento Bruselas II ter, que enuncia, en particular, que las normas de competencia en materia de responsabilidad parental están concebidas en función del interés superior del menor. De ello se desprende que la competencia judicial debe determinarse, ante todo, en función de ese interés superior, lo que solo puede garantizarse mediante un examen, en cada caso concreto, de si la elección del foro solicitada sobre la base del artículo 10, apartado 1, de dicho Reglamento es conforme con dicho interés (véase, en este sentido, la sentencia de 1 de octubre de 2014, E., C‑436/13 , EU:C:2014:2246 , apartados 45 y 47 ).
Textul în documentul-sursă ↗C-395/23, paragraful 58 · textul original, în limba spaniolă
58 | Si el órgano jurisdiccional remitente considera que, en el litigio principal, el Tratado ruso-búlgaro es incompatible con el Reglamento Bruselas II ter, en la medida en que atribuye la competencia a órganos jurisdiccionales distintos de los designados por los artículos 7 a 10 de ese Reglamento, deberá, en tercer lugar, de conformidad con la jurisprudencia recordada en el apartado 48 de la presente sentencia, examinar si tal incompatibilidad puede evitarse mediante una interpretación conforme de dicho tratado con el citado Reglamento. En caso de respuesta negativa y si no está facultado para eliminar por sí mismo esa incompatibilidad, el órgano jurisdiccional remitente podrá, en cuarto lugar, aplicar las normas del referido tratado e ignorar las del Reglamento Bruselas II ter.
Textul în documentul-sursă ↗par. 58
În cazul în care instanța de trimitere ar considera că în cauza principală tratatul ruso‑bulgar este incompatibil cu Regulamentul Bruxelles IIb în măsura în care conferă competență unor instanțe diferite de cele desemnate la articolele 7-10 din acest regulament, ea va trebui să examineze, în al treilea rând, conform jurisprudenței amintite la punctul 48 din prezenta hotărâre, dacă această incompatibilitate poate fi evitată prin intermediul unei interpretări conforme a tratatului respectiv cu regulamentul menționat. În cazul unui răspuns negativ și dacă nu este abilitată să elimine ea însăși această incompatibilitate, instanța de trimitere va putea, în al patrulea rând, să aplice normele tratatului menționat și să le ignore pe cele ale Regulamentului Bruxelles IIb.
Textul în documentul-sursă ↗C-395/23, paragraful 59 · textul original, în limba spaniolă
59 | No obstante, es preciso subrayar que, si bien es cierto que los órganos jurisdiccionales de los Estados miembros están obligados a comprobar si una eventual incompatibilidad entre el Derecho de la Unión y un convenio bilateral anterior, como el Tratado ruso-búlgaro, puede evitarse dando a dicho convenio, en la medida de lo posible y respetando el Derecho internacional, una interpretación conforme con el Derecho de la Unión, no lo están a comprobar si una eventual incompatibilidad entre el Derecho de la Unión y tal convenio puede evitarse interpretando o aplicando el Derecho de la Unión de manera conforme con dicho convenio.
Textul în documentul-sursă ↗par. 59
Trebuie însă subliniat că, deși este adevărat că instanțele din statele membre sunt obligate să verifice dacă o eventuală incompatibilitate între dreptul Uniunii și o convenție bilaterală anterioară, precum tratatul ruso‑bulgar, poate fi evitată, în măsura posibilului și cu respectarea dreptului internațional, prin intermediul unei interpretări conforme a acestei convenții cu dreptul Uniunii, ele nu sunt obligate să verifice dacă o eventuală incompatibilitate între dreptul Uniunii și o asemenea convenție poate fi evitată prin interpretarea sau prin aplicarea dreptului Uniunii într‑un mod care să fie conform cu convenția menționată.
Textul în documentul-sursă ↗par. 61
Având în vedere motivele care precedă, se impune să se răspundă la a treia întrebare că articolul 351 TFUE trebuie interpretat în sensul că reglementează relațiile unui tratat încheiat între un stat membru și unul sau mai multe state terțe înainte de data aderării acestui stat membru la Uniune cu Regulamentul Bruxelles IIb în condițiile în care acest tratat, deși nu este menționat în capitolul VIII din regulamentul respectiv, conferă drepturi pe care un stat terț parte la tratatul menționat poate solicita statului membru în cauză să le respecte. În caz de incompatibilitate între un asemenea tratat și Regulamentul Bruxelles IIb, care nu poate fi evitată de o instanță din acest stat membru în cadrul unei proceduri pendinte în fața sa care ține de o materie reglementată atât de acest tratat, cât și de regulamentul respectiv, această instanță poate aplica normele tratatului menționat în detrimentul celor prevăzute de regulamentul respectiv, atât timp cât măsurile necesare pentru a elimina această incompatibilitate nu au produs efecte, precizându‑se că statul membru amintit trebuie să recurgă la toate mijloacele corespunzătoare în vederea adoptării și a punerii în aplicare a unor asemenea măsuri.
Textul în documentul-sursă ↗C-395/23, punctul 1 din dispozitiv · textul original, în limba spaniolă
1) El Reglamento (UE) 2019/1111 del Consejo, de 25 de junio de 2019, relativo a la competencia, el reconocimiento y la ejecución de resoluciones en materia matrimonial y de responsabilidad parental, y sobre la sustracción internacional de menores, debe interpretarse en el sentido de que la autorización judicial solicitada por cuenta de un menor de edad que reside habitualmente en un Estado miembro para vender las cuotas en copropiedad de ese menor sobre bienes inmuebles situados en otro Estado miembro está incluida en la materia de la responsabilidad parental, a efectos del artículo 1, apartado 1, letra b), de dicho Reglamento, en la medida en que se refiere a las medidas de protección contempladas en el apartado 2, letra e), de ese artículo, de modo que para expedir tal autorización son competentes, en principio, en virtud del artículo 7, apartado 1, del citado Reglamento, los órganos jurisdiccionales del Estado miembro en el que el menor reside habitualmente en el momento en el que se acude al órgano jurisdiccional.
Textul în documentul-sursă ↗C-395/23, punctul 2 din dispozitiv · textul original, în limba spaniolă
2) El artículo 351 TFUE debe interpretarse en el sentido de que regula las relaciones de un tratado celebrado entre un Estado miembro y uno o varios terceros Estados antes de la fecha de adhesión de ese Estado miembro a la Unión Europea con el Reglamento 2019/1111, cuando ese tratado, aun sin estar mencionado en el capítulo VIII de dicho Reglamento, confiera derechos cuyo respeto por el Estado miembro en cuestión pueda exigir un tercer Estado, Parte contratante en el citado tratado. En caso de incompatibilidad entre tal tratado y el Reglamento 2019/1111, que no pueda ser evitada por un órgano jurisdiccional de ese Estado miembro en el marco de un procedimiento pendiente ante él relativo a una materia regulada a la vez por dicho tratado y por el referido Reglamento, el citado órgano jurisdiccional puede aplicar las normas de ese tratado en detrimento de las establecidas por ese Reglamento, mientras no hayan surtido efecto las medidas necesarias para eliminar esa incompatibilidad, con la salvedad de que el Estado miembro en cuestión debe recurrir a todos los medios apropiados para adoptar y aplicar tales medidas.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.