PROBLEMA JURIDICĂ
Dacă plasarea transfrontalieră a unui copil într-un centru cu regim închis, cu privare de libertate pentru îngrijire terapeutică și educațională, intră în Regulamentul nr. 2201/2003; cine trebuie să aprobe plasamentul potrivit art. 56, dacă aprobarea poate fi regularizată, ce formalități de executare sunt necesare și dacă aprobarea și încuviințarea executării acoperă prelungirile.
Faptele relevante
Un copil cu reședința obișnuită în Irlanda se afla în îngrijirea autorității publice HSE și trecuse prin mai multe plasamente. Evaluările prezentate instanței indicau o vulnerabilitate deosebită și nevoia unui plasament terapeutic specializat, indisponibil în Irlanda. HSE a solicitat plasarea urgentă într-un centru cu regim închis din Anglia. Copilul se opunea măsurii, deși celelalte părți considerau că ea răspundea nevoilor sale de protecție (pct. 22–29 și 36).
Autoritățile au făcut demersuri pentru aprobarea prevăzută de art. 56, dar corespondența ridica îndoieli privind identitatea și competența organismului care aprobase efectiv plasamentul. High Court a dispus măsura la 2 decembrie 2011, iar copilul a fost transferat înaintea solicitării încuviințării executării în Regatul Unit. În timpul trimiterii preliminare au fost adoptate în Anglia măsuri provizorii, iar hotărârea irlandeză a fost ulterior înregistrată și declarată executorie. Plasamentul fusese prelungit în mod repetat pentru perioade scurte (pct. 30–35, 38–46 și 51–55).
Soluția
- Plasamentul cu regim închis, dispus pentru protecție și îngrijire terapeutică și educațională, intră în domeniul Regulamentului nr. 2201/2003, chiar dacă presupune privarea de libertate pentru o perioadă determinată.
- Aprobarea prevăzută de art. 56 alin. (2) trebuie dată înaintea hotărârii de plasament de autoritatea competentă de drept public. Acceptul centrului de primire nu este suficient prin el însuși. În împrejurările speciale ale cauzei, îndoielile privind validitatea unei aprobări aparent obținute puteau fi regularizate.
- În regimul regulamentului interpretat, hotărârea privind plasamentul obligatoriu trebuia să primească încuviințarea executării în statul solicitat înainte de executare. Procedura trebuia soluționată cu o celeritate deosebită, iar căile de atac împotriva încuviințării nu puteau avea efect suspensiv.
- Aprobarea dată pentru o perioadă determinată nu acoperă hotărârile de prelungire care depășesc acea perioadă. Hotărârea căreia i s-a încuviințat executarea poate fi executată numai în limitele duratei sale.
Soluțiile figurează la pct. 66, 95, 133 și 146 și la punctele 1–4 ale dispozitivului. Ele interpretează dreptul Uniunii; nu constituie o hotărâre a CJUE care dispune ea însăși plasamentul copilului.
Motivarea, pe scurt
Domeniul răspunderii părintești și noțiunea autonomă de materie civilă includ măsurile publice de protecție. Finalitatea protectivă, nu simpla existență a privării de libertate, separă plasamentul terapeutic de măsurile excluse pentru sancționarea unor fapte penale ale copilului (pct. 57–65).
Aprobarea prealabilă asigură că statul de primire a evaluat plasamentul și că există condițiile pentru realizarea sa. Statele trebuie să prevadă autorități identificabile și proceduri clare și rapide. Independența evaluării este deosebit de importantă când plasamentul restrânge libertatea; acceptarea remunerată de către centrul de primire nu înlocuiește controlul autorității competente. Regularizarea privește o aprobare aparent obținută în urma unor demersuri reale. Dacă lipsesc complet consultarea ori aprobarea, procedura trebuie reluată și este necesară o nouă hotărâre după obținerea valabilă a aprobării (pct. 70–95).
Recunoașterea de drept, aprobarea plasamentului și încuviințarea executării îndeplinesc funcții distincte. Coerciția împotriva copilului afectează dreptul său fundamental la libertate; nici acordul adulților, nici urgența nu eliminau cerința încuviințării prevăzută de regulamentul de atunci. Protecția imediată putea fi asigurată prin măsuri provizorii locale în condițiile art. 20, iar procedura de încuviințare trebuia accelerată (pct. 100–133).
Aprobarea și titlul executoriu nu pot produce efecte dincolo de perioada pe care o acoperă. Autoritatea putea aproba anticipat o perioadă adecvată care să includă posibile prelungiri, păstrând controlul periodic al necesității plasamentului; fiecare nouă hotărâre de plasament rămânea supusă regulilor aplicabile executării (pct. 138–146).
Ce putem învăța și ce limite are
Hotărârea privește Regulamentul nr. 2201/2003 și raporturi intra-UE la data faptelor. Nu stabilește direct condițiile actuale ale art. 82 din Regulamentul (UE) 2019/1111 ori ale art. 33 din Convenția din 1996.
Regularizarea permisă într-o situație cu aprobare aparentă și neclaritate instituțională nu autorizează omiterea deliberată a consultării ori a aprobării prealabile.
CJUE nu a confirmat o soluție națională definitivă privind menținerea plasamentului și nu a evaluat ea însăși toate condițiile clinice ori proporționalitatea concretă a privării de libertate.
Situația actuală a participării statelor la instrumente nu poate fi dedusă din descrierea raporturilor dintre Irlanda și Regatul Unit în 2012.
Rezumatul nu reproduce nume de persoane, adrese ori detalii clinice despre copil care nu sunt necesare problemei juridice.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 5 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 65
Excluderi din domeniul de aplicare al regulamentului sunt prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din acesta. Litera (g) din această dispoziție exclude din domeniul de aplicare al regulamentului numai „măsurile luate ca urmare a faptelor penale săvârșite de copii” și, în consecință, măsurile de detenție a unui copil prin care se pedepsește comiterea unei infracțiuni. Rezultă că plasarea însoțită de măsuri privative de libertate intră în domeniul de aplicare al regulamentului atunci când această plasare este dispusă pentru protecția copilului, iar nu pentru a-l sancționa.
Textul în documentul-sursă ↗par. 66
Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima întrebare că hotărârea unei instanțe dintr-un stat membru prin care se dispune plasarea unui copil într-un centru de plasament cu regim închis care oferă îngrijire terapeutică și educațională, situat într-un alt stat membru, care implică, pentru protecție, o privare de libertate pe o perioadă determinată, intră în domeniul de aplicare material al regulamentului.
Textul în documentul-sursă ↗par. 95
Prin urmare, trebuie să se răspundă la a doua întrebare adresată că aprobarea prevăzută la articolul 56 alineatul (2) din regulament trebuie dată, anterior adoptării hotărârii judecătorești prin care se dispune plasarea unui copil, de o autoritate competentă de drept public. Nu este suficient ca centrul de plasament în care copilul trebuie plasat să își dea aprobarea. În împrejurări cum sunt cele din acțiunea principală, în care instanța din statul membru care a decis plasarea are îndoieli cu privire la aspectul dacă a fost dată în mod valabil o aprobare în statul membru solicitat, deoarece nu a fost posibil să se stabilească cu certitudine care era autoritatea competentă în acest ultim stat, este posibilă o regularizare pentru a se asigura că cerința unei aprobări prevăzută la articolul 56 din regulament a fost pe deplin respectată.
Textul în documentul-sursă ↗par. 133
Trebuie să se răspundă la a treia și la a patra întrebare adresate că regulamentul trebuie interpretat în sensul că unei hotărâri a unei instanțe dintr-un stat membru prin care se dispune plasarea obligatorie a unui copil într-un centru de plasament cu regim închis situat în alt stat membru trebuie, înainte de executarea în statul membru solicitat, să îi fie încuviințată executarea în acest stat membru. Pentru a nu lipsi regulamentul de efectul său util, hotărârea instanței din statul membru solicitat privind cererea de încuviințare a executării trebuie să fie luată cu o celeritate deosebită, căile de atac îndreptate împotriva unei asemenea hotărâri a instanței din statul membru solicitat neputând avea un efect suspensiv.
Textul în documentul-sursă ↗par. 146
Prin urmare, trebuie să se răspundă la a cincea și la a șasea întrebare adresate că, în cazul în care a fost dată pentru o perioadă determinată, aprobarea unei plasări în temeiul articolului 56 alineatul (2) din regulament nu se aplică hotărârilor care au ca obiect prelungirea duratei plasării. În asemenea împrejurări, o nouă aprobare trebuie să fie solicitată. O hotărâre judecătorească prin care se dispune plasarea într-un alt stat membru pentru care a fost încuviințată executarea nu poate fi executată în acest ultim stat decât pentru perioada arătată în hotărârea prin care s-a dispus plasarea.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.