PROBLEMA JURIDICĂ
Judecătoria sau tribunalul de contencios administrativ este competent material să judece contestația împotriva dispoziției primarului de soluționare a rectificării actelor de stare civilă?
Faptele relevante
Recursul în interesul legii a fost formulat de procurorul general în contextul a două orientări de practică, demonstrate prin hotărâri definitive. Problema privea competența materială pentru controlul dispozițiilor primarilor privind rectificarea, nu fondul unei anumite cereri individuale (par. 13, 19–36 și 51–58).
Soluția
ÎCCJ admite recursul și stabilește competența materială procesuală a judecătoriilor, în primă instanță, pentru cererile în anulare ori contestațiile împotriva dispozițiilor primarilor emise în soluționarea cererilor de rectificare. Dezlegarea este obligatorie (dispozitiv).
Motivarea, pe scurt
Art. 58 alin. (5) stabilește competența teritorială, iar art. 94 pct. 1 lit. b) CPC o completează pe cea materială. Rectificarea privește înregistrări în registrele de stare civilă. Natura administrativă a dispoziției nu atrage automat contenciosul administrativ atunci când legea organică instituie o altă procedură. Legiuitorul a tratat unitar această materie, iar modificarea CPC din 2018 nu a transferat competența la tribunal (par. 59–76). Par. 65 distinge rectificarea erorii materiale de anularea, completarea ori modificarea judiciară.
Ce putem învăța și ce limite are
Clarifică instanța competentă și explică de ce dispoziția administrativă privind rectificarea nu este contestată, numai datorită naturii ei, la tribunalul de contencios administrativ.
Nu stabilește un termen general de contestare.
Nu califică în locul autorității sau instanței orice diferență concretă de nume ori de date ca eroare materială.
Nu soluționează recunoașterea unui divorț străin sau corectarea unui înscris străin.
Este o dezlegare unificatoare; nu este o soluție asupra drepturilor unei părți dintr-un litigiu individual.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 65
65. Dacă anularea, completarea și modificarea actelor de stare civilă sau a mențiunilor înscrise pe marginea acestora presupun parcurgerea unei proceduri judiciare, de competența instanțelor judecătorești, și obținerea unei hotărâri judecătorești definitive în baza căreia atari operațiuni pot fi efectuate [a se vedea art. 100 alin. (1) din Codul civil; art. 57 alin. (1) din Legea nr. 119/1996; art. 125 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 64/2011], pentru rectificarea actelor de stare civilă, care înseamnă simpla îndreptare a unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă, s-a reglementat calea administrativă de soluționare, dată în competența primarului unității administrativ-teritoriale ce are în păstrare actul de stare civilă [art. 100 alin. (2) din Codul civil; art. 58 din Legea nr. 119/1996; art. 129 din Metodologia aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 64/2011].
Textul în documentul-sursă ↗par. 67
67. Dar calificarea actului nu atrage automat competența materială procesuală a instanțelor de contencios administrativ de a soluționa o cerere îndreptată împotriva acestui act, câtă vreme, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv – soluția recursului în interesul legii
Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare (atât în redactarea anterioară Legii nr. 310/2018, cât și în redactarea ulterioară acestei legi), art. 100 alin. (2) și (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 2 alin. (1) lit. c), f) și i) și alin. (2) și art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, revine judecătoriilor competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cererilor în anulare/contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise de primari în soluționarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv — dezlegarea competenței
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare (atât în redactarea anterioară Legii nr. 310/2018, cât și în redactarea ulterioară acestei legi), art. 100 alin. (2) și (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 2 alin. (1) lit. c), f) și i) și alin. (2) și art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, revine judecătoriilor competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cererilor în anulare/contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise de primari în soluționarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.