PROBLEMA JURIDICĂ
Admisibilitatea înregistrării fără acord a unei convorbiri salariat–angajator în litigiul de muncă.
Faptele relevante
Salariatul a solicitat repararea prejudiciului atribuit unor acte de hărțuire la locul de muncă. Tribunalul București a admis parțial acțiunea, utilizând în mod important înregistrarea telefonică realizată fără acordul interlocutorului pentru concluzia că salariatul fusese presat să demisioneze. Ambele părți au declarat apel. Sesizarea ÎCCJ privește problema de drept a admisibilității și nu soluționează definitiv acest litigiu.
Soluția
În litigiul de muncă indicat în dispozitiv, înregistrarea poate fi admisă dacă este indispensabilă exercitării dreptului la probă și strict proporțională cu scopul.
Motivarea, pe scurt
Instanța verifică echilibrul drepturilor în circumstanțele concrete; dezlegarea nu legalizează orice procedeu de obținere a materialului.
Ce putem învăța și ce limite are
Admisibilitatea înregistrării fără acord a unei convorbiri salariat–angajator în litigiul de muncă.
Dispozitivul privește salariatul și angajatorul, nu automat soții.
Caracterul obligatoriu al dezlegării nu confirmă rezultatul final al litigiului de muncă.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 7 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 147
147. Mecanismul juridic bazat pe art. 8 alin. (2) din Convenție nu este de natură să valideze caracterul neloial al obținerii probei, întrucât verificările pe care le presupune analiza ingerinței se raportează la cererile și apărările părților și au ca premisă tocmai obținerea obiectului probei cu încălcarea bunelor moravuri.
Textul în documentul-sursă ↗par. 168
168. Această situație de excepție permite părților să surmonteze dificultăți de ordin probator, dar nu este menită a scuti partea de efortul pe care l-ar presupune procurarea unor mijloace de probă accesibile, în condiții licite sau loiale, compatibile cu faptul ce constituie obiect al probei și în limitele motivelor și apărărilor formulate.
Textul în documentul-sursă ↗par. 170
170. Se impune suplimentar ca proba să fie determinantă și imperios necesară pentru partea care înțelege să o folosească, în raport cu obiectul și sarcina probei, cu alte cuvinte, încuviințarea ei să fie indispensabilă pentru exercitarea dreptului, în circumstanțele particulare ale speței, care se apreciază de la caz la caz.
Textul în documentul-sursă ↗par. 171
171. O asemenea exigență specifică nu este întrunită în special în cazurile în care fie partea a formulat mai multe motive ori apărări, dar nu propune mijloace de probă admisibile - în sensul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă - și pentru dovedirea altor fapte invocate, fie faptul vizat de solicitarea părții poate fi dovedit prin alte mijloace de probă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 173
173. În toate cazurile, trebuie asigurat un proces echitabil în ansamblul său, atât în ceea ce privește propunerea, cât și administrarea probatoriului, pentru toate părțile în proces.
Textul în documentul-sursă ↗par. 174
174. Din acest punct de vedere, este importantă și calitatea mijlocului de probă, urmând a se determina, astfel cum a arătat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv dacă circumstanțele în care proba a fost obținută induc vreun dubiu în privința fiabilității sau exactității sale.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și, în interpretarea și aplicarea art. 341 alin. (2) din Codul de procedură civilă și prin raportare la dispozițiile art. 74 și 75 din Codul civil, stabilește că: Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat și un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul și/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiția asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, și dreptul la viața privată, pe de altă parte, în sensul că încuviințarea probei trebuie să fie indispensabilă exercițiului dreptului la probă și strict proporțională cu acest scop. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2024.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.