PROBLEMA JURIDICĂ
Organizarea și autorizarea expertizei tehnice judiciare în raport cu activitatea evaluatorilor autorizați afectează egalitatea și accesul la justiție?
Faptele relevante
Excepția a fost ridicată într-un litigiu privind măsuri compensatorii pentru un imobil preluat abuziv, aflat în apel. Curtea a examinat normele de organizare a expertizei judiciare și o dispoziție privind evaluarea imobilelor în procedura specială de restituire.
Soluția
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat constituționalitatea dispozițiilor examinate în raport cu criticile formulate.
Motivarea, pe scurt
La paragraful 17, Curtea califică expertiza drept mijloc de probă, explică faptul că îndrumarea metodologică a Ministerului Justiției nu reprezintă cenzurarea actului profesional și arată că raportul poate fi completat, lămurit sau combătut potrivit art. 337–338 CPC. La paragrafele 18–19 distinge calitatea de evaluator autorizat de aceea de expert judiciar.
Ce putem învăța și ce limite are
Susține delimitarea dintre controlul raportului de către instanță și organizarea administrativă ori disciplina expertului.
Nu privește un partaj între soți și nu stabilește un criteriu de evaluare a bunurilor din partaj.
Nu garantează admiterea obiecțiunilor ori efectuarea unei noi expertize.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
paragraful 17
17. Având în vedere actele normative anterior menţionate, Curtea constată că expertiza întocmită de expertul tehnic judiciar este un mijloc de probă ce vizează procesul civil [art. 250 din Codul de procedură civilă]. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că procesul civil constituie activitatea desfăşurată de instanţă, părţi, organe de executare şi alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în cauzele civile, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor şi intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii (Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, sau Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016). Expertiza este un mijloc de probă strict reglementat de Codul de procedură civilă, fiind realizată de experţi calificaţi drept persoane care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în cauzele civile. Legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili sfera persoanelor care participă la înfăptuirea justiţiei de către instanţele judecătoreşti din punct de vedere al efectuării expertizei, precum şi condiţiile de acces în profesia menţionată, condiţii care trebuie să asigure certitudinea îndeplinirii actului profesional la un standard ridicat. Reglementarea criticată nu face altceva decât să stabilească aceste condiţii necesar a fi îndeplinite de persoanele care doresc dobândirea calităţii de expert judiciar. Faptul că Biroul central pentru expertize tehnice judiciare funcţionează în cadrul Ministerului Justiţiei şi îndrumă metodologic activitatea experţilor demonstrează preocuparea legiuitorului ca acest corp de experţi să fie sub autoritatea statului, fără ca actul profesional al expertului să fie cenzurat de minister. Mai mult, îndrumarea metodologică se constituie într-un instrument eficient în standardizarea expertizelor efectuate, ceea ce din nou denotă grija legiuitorului ca activitatea de expertiză să se desfăşoare unitar. Constatările expertului se obiectivează în raportul de expertiză, mijloc de probă în procesul civil, acestea putând fi completate/lămurite/combătute potrivit art. 337 şi 338 din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 18
18. În continuare, Curtea reţine faptul că activitatea de evaluare prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 şi activitatea de expertiză prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 sunt activităţi distincte, fiecare avându-şi scopul precizat în actele normative care le reglementează. Calitatea de evaluator autorizat şi cea de expert judiciar nu se suprapun, fiecare avându-şi rolul său; de principiu, dobândirea uneia dintre cele două calităţi nu presupune automat şi dobândirea celeilalte sau dobândirea uneia să fie premisa dobândirii celeilalte. Astfel cum s-a arătat, este de competenţa legiuitorului stabilirea condiţiilor de acces în profesie, acesta, desigur, putând stabili, în funcţie de opţiunea sa, dacă numai evaluatorii autorizaţi pot dobândi calitatea de expert tehnic judiciar sau invers. Însă, acest aspect nu este unul de constituţionalitate, ci de opţiune şi oportunitate legislativă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.