Renunțarea la propria cerere de divorț
Poți renunța la judecata propriei cereri de divorț chiar dacă celălalt soț se opune, dar cererea lui de divorț, dacă există, rămâne neafectată. Exprimă clar renunțarea, personal ori prin reprezentant cu puteri speciale, și verifică cheltuielile. [14] [2] [3] [4] Hotărârea primei instanțe care constată renunțarea este supusă recursului, nu apelului; [7] pentru această procedură termenul este de 30 de zile de la comunicare, în condițiile legii. [36] Restituirea taxei pe temeiul renunțării se cere separat și privește jumătate din taxa plătită. [1] [34] [37] [38] [24] [25]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 13 minute
Cuprins · 15 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 02Da: propria cerere poate fi retrasă chiar dacă celălalt soț se opune
- 03Toate cererile contează: reconvenționala poate continua
- 04Actul precis: renunțare la judecată, nu la drept sau la apel
- 05Forma cererii: personal, în scris sau oral la ședință
- 06Reprezentantul are nevoie de puteri speciale
- 07Ce se întâmplă înainte și după prima hotărâre
- 08Cheltuielile celuilalt soț nu dispar odată cu renunțarea
- 09Hotărârea de renunțare: recurs, nu apel, și alt regim decât la împăcare
- 10Restituirea taxei: jumătate din taxa aferentă renunțării
- 11Ce verific după ce am depus renunțarea?
- 12Termene și repere
- 13Lista de pași
- 14Întrebări frecvente
- 15Surse și trimiteri
Cui se adresează
Soțul reclamant care dorește să renunțe la judecata propriei cereri de divorț într-un proces român.
Situația cu sau fără reconvențională, reprezentarea, cheltuielile, calea de atac împotriva hotărârii și restituirea taxei.
Renunțarea la dreptul substanțial și condițiile integrale ale recursului ori ale altor căi extraordinare.
Desființarea unui divorț deja definitiv.
Regimul complet al retragerii fiecărei pretenții patrimoniale distincte și al cheltuielilor contractuale.
Consecințele decesului în proces.
Da: propria cerere poate fi retrasă chiar dacă celălalt soț se opune
În procesul de divorț, reclamantul poate renunța la judecata propriei cereri pe tot cursul judecății, chiar dacă pârâtul se împotrivește. Aceasta este regula specială din art. 924 din Codul de procedură civilă. Nu este necesar să obții acordul celuilalt soț doar pentru a nu mai continua propria cerere de divorț. [1]
Regula generală din art. 406 alin. (4), care, de la primul termen la care părțile sunt legal citate, cere acordul expres sau tacit al pârâtului, nu înlătură această regulă specială a divorțului. [5] În același timp, excepția privind propria cerere de divorț nu trebuie extinsă automat la orice pretenție patrimonială distinctă dintre soți. Precizează exact cererea la care renunți. [1] [8]
Renunțarea ta nu garantează însă că întregul proces se oprește. Dacă pârâtul a formulat propria cerere de divorț, aceasta rămâne de judecat. Verifică dosarul înainte de a trage concluzia că nu mai există nicio cerere prin care căsătoria poate fi desfăcută. [1]
Toate cererile contează: reconvenționala poate continua
Parcurge cererea principală, întâmpinarea, eventuala reconvențională și modificările depuse. O simplă întâmpinare prin care pârâtul cere respingerea acțiunii nu este automat propria lui cerere de divorț. Contează solicitările concrete din actele dosarului, nu numai titlul documentului. [9] [10] [11]
Dacă există cerere de divorț a pârâtului, art. 924 spune expres că renunțarea reclamantului nu are niciun efect asupra ei. Pârâtul poate dori divorțul în continuare; nu trebuie să își retragă cererea fiindcă ai retras-o tu pe a ta. Dacă vrei să te opui acelei cereri, trebuie să continui apărarea în raport cu ea, nu să presupui că depunerea renunțării te-a scos din proces. [1] [12]
Regula generală a art. 407 păstrează și cererile incidentale cu caracter de sine stătător. Identifică separat ce a cerut fiecare și asupra căror cereri instanța mai trebuie să se pronunțe. Nu afirma printr-o formulă precum „renunț la dosar” că poți dispune de cererile celuilalt soț. [8]
Dacă și pârâtul dorește să renunțe la propria cerere, voința lui trebuie exprimată pentru acea cerere. Dacă ambii soți s-au împăcat în realitate, analizează distinct închiderea prin împăcare, care are regimul art. 925. Două cereri retrase nu trebuie numite automat împăcare, iar o retragere nu dovedește acordul ambilor. [2] [8] [1] [13]
Actul precis: renunțare la judecată, nu la drept sau la apel
Prin acest demers comunici că nu mai dorești judecarea cererii pe care ai introdus-o, în tot sau în partea indicată. Folosește formularea „renunț la judecata cererii…” și identifică obiectul. Nu copia fără analiză o formulare prin care renunți la dreptul dedus judecății: legea distinge actele de dispoziție, iar intenția ta trebuie exprimată fără echivoc. [14] [2]
Dacă există o hotărâre de primă instanță și dosarul se află în apel, distinge renunțarea la judecata acțiunii de retragerea numai a apelului ori de acceptarea hotărârii. Art. 406 alin. (5) leagă anularea hotărârii anterioare de renunțarea la judecata acțiunii în calea de atac. [6] Nu obții acel efect doar folosind vag expresia „nu mai continui”. [14]
Verifică și dacă divorțul însuși mai este în judecată. În divorțul prin acord, partea referitoare la desfacerea căsătoriei poate fi definitivă chiar dacă anumite cereri accesorii rămân pe rol. Renunțarea la un capăt de cerere încă pendinte nu este o metodă de a desființa divorțul deja definitiv. [16] [17] [18] [19] [20]
Nu există o obligație de a declara împăcare doar pentru că te-ai răzgândit asupra propriei cereri. Dacă celălalt soț nu confirmă împăcarea, urmează actul care corespunde intenției reale și acceptă faptul că cererea lui poate continua. [1] [13]
Forma cererii: personal, în scris sau oral la ședință
Renunțarea la judecată se poate face verbal în ședință ori prin cerere scrisă. [2] Actul se face personal sau prin mandatar cu procură specială. [3] Nu este suficient să îi spui în privat celuilalt soț că nu mai vrei divorțul: renunțarea trebuie adusă în fața instanței pentru a fi constatată. [7] [21] [22]
În cererea scrisă identifică:
- instanța și numărul dosarului;
- numele, calitatea procesuală și datele cerute de lege pentru solicitant;
- cererea exactă ori capetele la a căror judecată renunți, cu precizarea dacă renunțarea este totală sau parțială; [2]
- solicitarea de a se lua act de renunțare în temeiul art. 924 și art. 406; [7]
- data și semnătura, precum și datele și puterile reprezentantului, dacă este cazul. [3] [21] [1]
Dacă știi că există reconvențională, o poți menționa pentru claritate, fără a pretinde că renunți și în numele celuilalt soț. Dacă ceri restituirea taxei, separă solicitarea și indică plata la care te referi. Păstrează o copie a actului și dovada depunerii. [27] [1] [23] [24] [25]
Pentru depunerea la registratură respectă programul legal de primire. [28] Dacă transmiți prin poștă recomandată ori prin serviciul de curierat prevăzut de lege, păstrează recipisa sau înregistrarea. [26] [27] Verifică intrarea cererii în dosarul corect și soluția instanței și nu considera că procesul s-a închis în momentul expedierii. [7]
Reprezentantul are nevoie de puteri speciale
Pentru renunțare, art. 406 alin. (2) cere mandatarului procură specială, iar art. 81 reglementează actele procedurale de dispoziție. Nu presupune că o împuternicire generală de reprezentare permite avocatului sau unei rude să renunțe în locul tău. Puterea pentru acest act trebuie să fie clară. [3] [14]
Dacă mandatarul nu este avocat, împuternicirea unei persoane fizice se dovedește prin înscris autentic sau, în condițiile art. 85, prin declarație verbală dată în instanță și consemnată cu limitele și durata reprezentării. [29] [30] Pentru avocat se aplică dovada prevăzută de legea profesiei, fără a dispărea cerința puterii speciale pentru renunțare. [31] [14]
În situațiile de reprezentare legală și ocrotire, verifică încuviințarea cerută de lege și interesul persoanei reprezentate. [14] Art. 81 alin. (2) permite continuarea judecății dacă instanța apreciază că actul de dispoziție al reprezentantului uneia dintre persoanele prevăzute de text nu este în interesul ei. [15] Nu este suficientă existența oricărei semnături pe formular.
Verifică regula prezentării personale în divorț și excepțiile ei. Un act scris de renunțare nu justifică ignorarea unui termen, mai ales când există o cerere a celuilalt soț care continuă. Instanța trebuie să clarifice actul și ceea ce rămâne de judecat. [32] [1] [7]
Ce se întâmplă înainte și după prima hotărâre
În primă instanță, instanța ia act de renunțarea valabilă la cererea indicată. [2] [7] Opoziția celuilalt soț nu blochează retragerea propriei cereri de divorț. Verifică însă ce spune hotărârea despre cererea lui, despre eventualele cereri independente și despre cheltuieli. [4] Nu deduce dintr-o singură mențiune de „renunțare” că tot dosarul s-a terminat. [1] [8]
Când renunțarea la judecata acțiunii se face în apel, art. 406 alin. (5) prevede că instanța ia act și dispune anularea, în tot sau în parte, a hotărârii ori hotărârilor pronunțate, în întinderea relevantă. [6] Efectul trebuie corelat cu obiectul renunțării și cu cererile care rămân independente. [8] Nu este doar o retragere a căii de atac.
Art. 406 alin. (5) menționează și căile extraordinare, dar acest ghid nu stabilește disponibilitatea sau condițiile unei asemenea căi într-un caz concret. [6] Simpla dorință de a renunța după un divorț definitiv nu creează o cale de atac și nu redeschide automat judecata. Verifică mai întâi dacă divorțul a rămas definitiv și ce cerere este încă pendinte. [18]
Nu folosi absența de la termen ca substitut pentru o cerere de renunțare. Lipsa nejustificată a reclamantului, când în primă instanță se prezintă numai pârâtul, are soluția distinctă de respingere ca nesusținută. O declarație precisă permite instanței să aplice instituția pe care o dorești efectiv. [33] [2]
Cheltuielile celuilalt soț nu dispar odată cu renunțarea
Dacă renunțarea intervine după comunicarea cererii de chemare în judecată, pârâtul poate cere cheltuielile de judecată pe care le-a făcut. Art. 406 alin. (3) prevede obligarea reclamantului la aceste cheltuieli la cererea pârâtului. Prin urmare, faptul că pârâtul nu îți poate bloca retragerea cererii de divorț nu înseamnă că nu poate solicita cheltuieli. [4] [1]
Verifică dacă cererea introductivă fusese comunicată și ce cheltuieli sunt solicitate în dosar. Nu confunda opoziția la renunțare cu cererea de plată a cheltuielilor și nu presupune că o sumă cerută de celălalt soț este automat suma stabilită de instanță. Aici este explicat temeiul special legat de renunțare, nu calculul complet al fiecărei categorii de cheltuieli. [4]
Dacă renunți înainte de comunicarea cererii, condiția temporală a art. 406 alin. (3) nu este îndeplinită. [4] Această constatare nu trebuie transformată într-o promisiune generală că nu vei avea niciun cost contractual ori nicio altă obligație. Taxa de timbru, onorariile și cheltuielile procesuale solicitate de cealaltă parte sunt categorii diferite. [23]
Restituirea unei părți din taxa plătită către buget este separată de eventualele cheltuieli datorate pârâtului. Nu scădea automat una din cealaltă și nu considera că restituirea taxei dovedește că instanța a respins cererea celuilalt soț de cheltuieli. [23] [25] [4]
Hotărârea de renunțare: recurs, nu apel, și alt regim decât la împăcare
Hotărârea prin care prima instanță ia act de renunțarea la judecată este supusă recursului, judecat de instanța ierarhic superioară. [7] Regula rezultă din art. 406 alin. (6) și este confirmată, inclusiv pentru procedurile speciale, de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) prin Decizia nr. 15 din 30 iunie 2025, publicată la 9 septembrie 2025. Nu folosi automat apelul doar pentru că litigiul inițial era un divorț. [34] [35]
Pentru renunțarea la cererea obișnuită de divorț, art. 924 nu stabilește un termen derogatoriu, astfel că reperul este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 485 alin. (1). Decizia nr. 15/2025 spune și că un termen special al procedurii se păstrează când există; nu aplică în divorț termenele scurte ale altor proceduri și nu transformă termenul de 30 de zile într-o regulă universală pentru orice renunțare. [1] [36] [37] [38]
Calculează termenul pe zile potrivit art. 181: fără ziua comunicării și fără ziua împlinirii, cu prelungire până în prima zi lucrătoare dacă ultima zi este nelucrătoare. [39] [40] [41] Art. 485 trimite și la echivalențele și întreruperile prevăzute de lege; [36] în particular, exercitarea căii înaintea comunicării face relevantă data depunerii în condițiile art. 468 alin. (3), aplicat corespunzător. [42] Nu aștepta o nouă comunicare pentru a calcula toate actele subsecvente după ce ai exercitat deja calea.
Păstrează hotărârea, dovada comunicării, cererea de renunțare și actele privind reprezentarea. Dacă apreciezi că s-a consemnat o renunțare pe care nu ai făcut-o, că mandatul nu o permitea ori că soluția a depășit obiectul cererii, [2] [3] analizează fără întârziere calea de atac și condițiile ei concrete. [7] Simpla răzgândire nu trebuie confundată cu identificarea unei nelegalități. Acest ghid identifică calea de atac și termenul, nu substituie analiza motivelor și cerințelor unui recurs. [14] [36]
Închiderea pentru împăcare are alt regim: art. 925 prevede hotărâre definitivă. Nu transfera acest caracter definitiv asupra renunțării și nici recursul de la renunțare asupra împăcării. [13] [7]
Restituirea taxei: jumătate din taxa aferentă renunțării
OUG nr. 80/2013 prevede restituirea, la cerere, pentru situația în care în procesul de divorț părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat. Cuantumul prevăzut de art. 45 alin. (2) pentru acest temei este jumătate din taxa plătită. Nu este o rambursare integrală și nu include automat onorarii sau alte cheltuieli. [23] [24] [25]
Identifică concret taxa aferentă cererii la care ai renunțat și depune dovada plății. Dacă reconvenționala continuă, nu solicita ca și cum toate cererile și toate taxele din dosar ar fi fost stinse. Instanța trebuie să coreleze plata și cererea pentru care constată dreptul la restituire. [1] [8] [24] [25] [43]
Cererea de restituire se adresează instanței la care a fost introdusă acțiunea sau cererea. Cererea soluționată de instanță se depune, pentru efectuarea restituirii, la unitatea administrativ-teritorială unde taxa a fost achitată. Sunt două etape: constatarea de către instanță și formalitatea de plată la unitatea competentă. [43] [44]
Dreptul de a solicita restituirea se exercită în termen de un an de la nașterea sa. Cere restituirea odată cu constatarea renunțării sau fără întârziere după soluționare și păstrează dovada. Nu calcula mecanic anul de la plata inițială și nu confunda acest termen cu cele 30 de zile ale recursului împotriva hotărârii de renunțare. [36] Textul folosește nașterea dreptului la restituire ca reper, nu o dată aleasă de solicitant. [45] [24]
Dacă taxa nu era datorată ori ai plătit în plus, există temeiuri distincte de restituire. Arată situația reală și nu invoca retragerea pentru a justifica automat un cuantum integral. [46] [47] [25]
Ce verific după ce am depus renunțarea?
Urmărește hotărârea instanței: pentru ce cerere s-a luat act de renunțare, dacă renunțarea este totală ori parțială, ce cereri rămân, ce s-a decis asupra cheltuielilor și dacă a fost soluționată solicitarea de restituire. [2] [4] [7] Efectele se stabilesc după actul exprimat și soluția pronunțată, nu numai după confirmarea că documentul a intrat la registratură. [8] [1] [43]
Dacă cererea celuilalt soț continuă, păstrează calendarul apărării și verifică comunicările. Renunțarea ta nu este nici acord automat la divorțul cerut de el, nici un motiv de a nu mai răspunde la cererea lui. Pentru termenele și actele de apărare, vezi ghidul întâmpinării și reconvenționalei. [1] [12]
Dacă intenția comună este împăcarea, acea situație trebuie exprimată distinct, urmând procedura corespunzătoare cât timp divorțul nu este definitiv. Pentru un divorț cerut ulterior unei împăcări constatate, art. 925 alin. (2) are regula faptelor noi și a folosirii faptelor vechi. Nu aplica automat această regulă specială unei simple renunțări unilaterale, ca și cum ar fi existat împăcare. [13] [48] [1]
Păstrează copia renunțării, dovada puterilor reprezentantului, hotărârea și dovada comunicării, plus documentele taxei și ale restituirii. Acestea permit lămurirea efectelor actului, a termenului căii de atac și a plății, dacă apar neînțelegeri. [14] [29] [30] [31] [3] [7] [36] [43] [44]
Termene și repere procedurale
- Interval
După comunicarea cererii de chemare în judecată [4]
- De când începe
Reclamantul renunță după ce cererea i-a fost comunicată pârâtului. [4]
- Cum se aplică
Se verifică dovada comunicării și existența cererii pârâtului de cheltuieli. [4]
- Consecințe
La cererea pârâtului, reclamantul este obligat la cheltuielile făcute, în condițiile textului. [4]
- De când începe
- Cum se aplică
Lista de pași
Verifică dacă cererea fusese comunicată și dacă pârâtul solicită cheltuieli de judecată. [4]
Întrebări frecvente
Celălalt soț se opune. Mai pot renunța la cererea mea de divorț?
Da. Art. 924 permite reclamantului să renunțe la propria cerere în tot cursul judecății chiar dacă pârâtul se opune. Cererea de divorț a pârâtului, dacă există, nu este stinsă. [1]
Trebuie să aștept acordul pârâtului dacă am trecut de primul termen?
Reconvenționala celuilalt soț dispare dacă retrag cererea principală?
Avocatul poate renunța fără o putere specială?
Mai pot datora cheltuielile celuilalt soț?
Ce cale de atac are hotărârea primei instanțe care constată renunțarea?
Retragerea apelului este același lucru cu retragerea acțiunii?
De reținut
Arată cele 10 idei principale ale ghidului
Reclamantul poate renunța la propria cerere de divorț pe tot cursul judecății chiar împotriva opoziției pârâtului. [1]
Actele dosarului, cererile fiecărui soț și următorul termen: verificări înainte de depunere
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 20 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 924Reclamantul poate renunța la judecată în tot cursul judecății, chiar dacă pârâtul se împotrivește. Renunțarea reclamantului nu are niciun efect asupra cererii de divorț făcute de pârât.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 406 alin. (1)(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 406 alin. (2)(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 406 alin. (3)(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul lea făcut.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 406 alin. (4)(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 406 alin. (5)(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 406 alin. (6)(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 407 alin. (2)(2) Renunțarea produce efecte numai față de părțile în privința cărora a fost făcută și nu afectează cererile incidentale care au caracter de sine stătător.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 205 alin. (1)(1) Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 209 alin. (1)(1) Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 917 alin. (1)(1) Soțul pârât poate să facă și el cerere de divorț, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 209 alin. (5)(5) Cererea reconvențională se comunică reclamantului și, după caz, persoanelor prevăzute la alin. (2) pentru a formula întâmpinare. Dispozițiile art. 201 se aplică în mod corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 925 alin. (1)(1) Soții se pot împăca în tot cursul judecății, chiar dacă nu au fost plătite taxele de timbru. În acest caz, instanța va lua act de împăcare și va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum și restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 81 alin. (1)(1) Renunțarea la judecată sau la dreptul dedus judecății, achiesarea la hotărârea pronunțată, încheierea unei tranzacții, precum și orice alte acte procedurale de dispoziție nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 81 alin. (2)(2) Actele procedurale de dispoziție prevăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanții minorilor, ai persoanelor care beneficiază de tutelă specială și ai dispăruților, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanța apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 931 alin. (2)(2) Dacă soții nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, precum și în situația în care unul dintre aceștia sau ambii beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, instanța va administra probele prevăzute de lege pentru soluționarea acestora și, la cererea părților, va pronunța o hotărâre cu privire la divorț, potrivit alin. (1), soluționând totodată și cererile privind exercitarea autorității părintești, locuința copiilor, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor și numele soților după divorț.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 931 alin. (3)(3) Dacă va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanța va continua judecata, pronunțând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 931 alin. (4)(4) Hotărârea pronunțată în condițiile alin. (1) este definitivă, iar hotărârea pronunțată potrivit alin. (2) este definitivă numai în ceea ce privește divorțul, dacă legea nu prevede altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 19: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 406 alin. (1)(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 20: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 406 alin. (5)(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 21: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 148 alin. (1)(1) Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, și adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 22: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 148 alin. (4)(4) În cazurile anume prevăzute de lege, cererile făcute în ședință, la orice instanță, se pot formula și oral, făcându-se mențiune despre aceasta în încheiere.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 23: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 45 alin. (1) teza introductivă(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 24: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 45 alin. (1) lit. e)e) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 25: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 45 alin. (2)(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d), e), g^1), i^1) și i^2) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluționat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. În celelalte cazuri, taxa plătită se restituie integral.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 26: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 183 alin. (1)(1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 27: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 183 alin. (3)(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 28: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 182 alin. (2)(2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 29: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 85 alin. (1)(1) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedește prin înscris autentic.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 30: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 85 alin. (2)(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință, cu arătarea limitelor și a duratei reprezentării.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 31: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 85 alin. (3)(3) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 32: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 921 alin. (1)(1) În fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, beneficiază de tutelă specială, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 33: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 922Dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 34: Decizia ÎCCJ nr. 15/2025 (recurs în interesul legii)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
dispozitiv: prima propoziție a soluțieiCalea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătorești prin care prima instanță ia act de renunțarea la judecata unei cereri formulate în cadrul procedurilor speciale reglementate de Codul de procedură civilă sau de legi speciale este recursul.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 35: Decizia ÎCCJ nr. 15/2025 (recurs în interesul legii)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 5858. Prin această normă cu caracter special s-a instituit, în privința căii de atac de care este susceptibilă hotărârea prin care se constată, în cursul judecății, intervenirea acestui incident procedural, o derogare de la principiul accesorium sequitur principale, astfel încât hotărârea prin care prima instanță ia act de renunțarea la judecată va fi supusă doar recursului, chiar dacă hotărârea asupra fondului ar fi susceptibilă de apel. ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 36: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 485 alin. (1)(1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 468 alin. (2)-(4), precum și cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 37: Decizia ÎCCJ nr. 15/2025 (recurs în interesul legii)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
dispozitiv: a doua propoziție a soluțieiTermenul de exercitare a recursului este termenul special din materia procedurilor speciale respective.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 38: Decizia ÎCCJ nr. 15/2025 (recurs în interesul legii)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 6969. Numai în măsura în care normele procedurii speciale nu ar reglementa aspectele în discuție, acestea s-ar completa, la rândul lor, cu regula generală în materia căilor de atac, instituită prin art. 485 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 39: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 181 alin. (1) teza introductivă(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 40: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 181 alin. (1) pct. 22. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 41: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 181 alin. (2)(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 42: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 468 alin. (3)(3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 43: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 45 alin. (4)(4) Cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea. În cazul taxelor plătite pentru cereri formulate Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de restituire se adresează acestuia.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 44: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 45 alin. (5)(5) Cererea de restituire soluționată de instanța de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată taxa.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 45: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 45 alin. (3)(3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 46: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
- Sursa 47: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 45 alin. (1) lit. b)b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 48: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 925 alin. (2)(2) Oricare dintre soți va putea formula o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare și, în acest caz, se va putea folosi și de faptele vechi.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 49: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 185 alin. (1)(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 50: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 27Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 51: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 24Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 52: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 25 alin. (1)(1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Textul în documentul-sursă ↗