Plasament
Măsură de protecție specială, cu caracter temporar, prin care îngrijirea copilului este încredințată unei persoane, unei familii sau altui ocrotitor prevăzut de lege.
Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar. Potrivit Legii nr. 272/2004, el poate fi dispus într-o ordine stabilită de lege, în primul rând la o persoană sau familie.
Plasamentul în regim de urgență este tot o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește pentru copilul aflat în situațiile prevăzute de lege.
La divorț, Codul civil permite ca, în mod excepțional, instanța de tutelă să hotărască plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului.
APARE ȘI CA plasamentul copilului · plasament în regim de urgență · măsura plasamentului
Ghiduri în care apare
Plasamentul de urgență al copilului: DGASPC, instanța și ascultarea →Încetarea protecției speciale și întoarcerea copilului în familie →Redarea drepturilor părintești după decădere și contactul cu copilul →Plasamentul copilului într-un alt stat →Din textul legii
Vezi textul citat
(1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, în următoarea ordine, la:
Vezi textul citat
a) o persoană sau familie;
Vezi textul citat
(1) Plasamentul în regim de urgență este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește pentru copilul aflat în următoarele situații:
Vezi textul citat
(1) În mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului.
Informațiile nu constituie consultanță juridică.