PROBLEMA JURIDICĂ
Intră în materia regimurilor matrimoniale o cerere de lichidare și partaj a indiviziunii asupra unui imobil dobândit numai de soți în timpul căsătoriei sub regimul convențional al separației de bunuri, introdusă după divorț?
Faptele relevante
Foștii soți, căsătoriți sub regimul separației de bunuri, dobândiseră în indiviziune un imobil în Paris. După divorț, unul a cerut lichidarea și partajul în fața instanțelor cehe. Prima instanță a aplicat calificarea drepturilor reale imobiliare din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012; instanța de apel a reținut materia regimurilor matrimoniale din Regulamentul (UE) 2016/1103. Curtea Supremă cehă a sesizat CJUE. Nu exista niciun terț coproprietar (pct. 18–28 și 55).
Soluția
Art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) 2016/1103 includ cererea de lichidare și partaj a indiviziunii asupra unui imobil dobândit exclusiv de soți în timpul căsătoriei în cadrul regimului convențional al separației de bunuri, introdusă după desfacerea căsătoriei (pct. 60 și dispozitiv).
Motivarea, pe scurt
Regimul matrimonial este o noțiune autonomă și largă a dreptului UE, care nu depinde de eticheta dată instituției în dreptul național (pct. 33–39). Excluderea naturii drepturilor reale de la art. 1 alin. (2) lit. g) nu exclude orice acțiune legată de un drept real; scopul ei ține de tipurile de drepturi reale recunoscute intern (pct. 40–43). Interpretarea trebuie armonizată cu delimitarea din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 și cu jurisprudența de Cavel și Iliev (pct. 44–49). În situația analizată, coproprietatea născută în timpul căsătoriei sub regimul separației de bunuri are legătură directă cu raportul conjugal; similitudinea normelor naționale cu indiviziunea obișnuită și partajul introdus după divorț nu înlătură calificarea matrimonială (pct. 55–59).
Ce putem învăța și ce limite are
Împiedică alegerea greșită a temeiului din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 numai pentru că soții aveau separație de bunuri ori cote determinate. Pentru înscriere, distinge natura dreptului real și formalitățile registrului de calificarea matrimonială a partajului.
Punctul 60 lasă expres nesoluționate situațiile cu unul sau mai mulți terți printre coproprietari.
Nu stabilește recunoașterea ori executarea în Germania a unei hotărâri din România și nu decide cerințele unui Grundbuch.
Nu constată cine este titularul dreptului asupra imobilului; răspunde unei întrebări de interpretare a dreptului UE.
Asemănarea cu indiviziunea de drept comun este insuficientă în situația factuală judecată; hotărârea nu transformă orice litigiu patrimonial dintre foști soți într-un litigiu matrimonial.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 7 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
paragraful 43
Or, deși o cerere de lichidare și de partaj al indiviziunii privind un bun imobil dobândit în timpul căsătoriei în cadrul regimului separației de bunuri poate conduce, desigur, la transferul unui drept real asupra acestui imobil, ea nu privește problema „naturii drepturilor reale” referitoare la acesta în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul 2016/1103.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 60
Având în vedere considerațiile care precedă, și fără a fi necesar să se examineze în cadrul prezentei cauze dacă interpretarea furnizată în prezenta hotărâre este aplicabilă și situațiilor în care printre coindivizari figurează unul sau mai mulți terți, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 1 alineatul (1) și articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2016/1103 trebuie interpretate în sensul că o cerere de lichidare și de partaj al unei indiviziuni având ca obiect un bun imobil dobândit exclusiv de soți în timpul căsătoriei în cadrul regimului convențional al separației de bunuri, introdusă după desfacerea căsătoriei, ține de materia regimurilor matrimoniale în sensul acestor dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară: Articolul 1 alineatul (1) și articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/1103 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale trebuie interpretate în sensul că o cerere de lichidare și de partaj al unei indiviziuni având ca obiect un bun imobil dobândit exclusiv de soți în timpul căsătoriei în cadrul regimului convențional al separației de bunuri, introdusă după desfacerea căsătoriei, ține de materia regimurilor matrimoniale în sensul acestor dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗punctul 42
42 În această privință, trebuie remarcat că, așa cum arată considerentul (24) al acestui regulament, obiectivul acestei excluderi este de a nu aduce atingere numărului limitat de drepturi reale pe care le cunoaște dreptul intern al anumitor state membre. Astfel, potrivit acestui considerent (24), unui stat membru nu ar trebui să i se solicite să recunoască un drept real referitor la bunuri situate în respectivul stat membru dacă dreptul real în cauză este inexistent în dreptul său. În consecință, domeniul de aplicare al excepției menționate nu include toate acțiunile care prezintă o legătură cu un drept real privind un bun, numai existența unei astfel de legături nefiind suficientă pentru a justifica neaplicarea regulamentului menționat.
Textul în documentul-sursă ↗punctul 56
56 Într‑o asemenea situație, care se caracterizează prin faptul că raportul juridic patrimonial în cauză, și anume proprietatea indiviză a foștilor soți asupra unui bun imobil, s‑a născut în cursul unei căsătorii însoțite de un regim al separației de bunuri, trebuie să se considere că există o legătură directă între acest raport juridic patrimonial și legătura conjugală.
Textul în documentul-sursă ↗punctul 58
58 O asemenea concluzie nu este infirmată de împrejurarea, expusă la punctul 26 din prezenta hotărâre, că, în dreptul ceh, regimul juridic al indiviziunii care rezultă din dobândirea unui imobil de către soți în timpul căsătoriei în cadrul regimului separației de bunuri nu diferă în esență de cel al indiviziunii de drept comun. Această împrejurare nu este relevantă pentru a stabili dacă o cerere de lichidare și de partaj al indiviziunii precum aceea din litigiul principal se încadrează în materia „regimurilor matrimoniale” în sensul Regulamentului 2016/1103, întrucât, astfel cum s‑a precizat la punctul 35 din prezenta hotărâre, sintagma „regimuri matrimoniale” constituie o noțiune autonomă de drept al Uniunii al cărei domeniu de aplicare nu poate fi determinat în raport cu dreptul statelor membre.
Textul în documentul-sursă ↗punctul 60
60 Având în vedere considerațiile care precedă, și fără a fi necesar să se examineze în cadrul prezentei cauze dacă interpretarea furnizată în prezenta hotărâre este aplicabilă și situațiilor în care printre coindivizari figurează unul sau mai mulți terți, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 1 alineatul (1) și articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2016/1103 trebuie interpretate în sensul că o cerere de lichidare și de partaj al unei indiviziuni având ca obiect un bun imobil dobândit exclusiv de soți în timpul căsătoriei în cadrul regimului convențional al separației de bunuri, introdusă după desfacerea căsătoriei, ține de materia regimurilor matrimoniale în sensul acestor dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.