Decăderea din drepturile părintești și efectele asupra copilului
Decăderea protejează copilul împotriva unui pericol grav și este pronunțată de instanță, la cererea titularilor legali. Ghidul explică sesizarea protecției copilului și a procurorului, probele și garanțiile procesului, întinderea decăderii asupra drepturilor și a copiilor, întreținerea care continuă și situațiile în care este necesară tutela. [1] [2] [3] [18] [19] [20] [21] [34]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 20 de minute
Cuprins · 23 de secțiuni
- 01Cui se adresează
- 02Ce rezolvă decăderea și ce trebuie făcut mai întâi
- 03Alegerea măsurii potrivite, nu doar a denumirii celei mai severe
- 04Cine poate sesiza instanța și care este rolul celuilalt părinte
- 05Cum pregătesc o sesizare utilă pentru protecția copilului?
- 06Evaluarea, serviciile preventive și sesizarea DGASPC
- 07Instanța, cererea și reprezentarea copilului
- 08Ce verific la regularizare și la primirea cererii?
- 09Probele: dovedirea pericolului și răspunsul la susținerile concrete
- 10Garanțiile obligatorii ale judecății decăderii
- 11Ascultarea copilului: nu există o dispensă generală pentru decădere
- 12Cum se desfășoară ascultarea și când este necesară expertiza
- 13Întinderea hotărârii: drepturile și toți copiii existenți la pronunțare
- 14Întreținerea continuă, chiar dacă exercițiul drepturilor este pierdut
- 15Cine îngrijește copilul: celălalt părinte, tutela sau protecția alternativă
- 16Taxa judiciară și celelalte costuri nu se confundă
- 17Hotărârea, apelul și incidentele cu reguli speciale
- 18Calculul termenului după identificarea actului și dovada depunerii
- 19După decădere: sprijinul și redarea exercițiului sunt demersuri distincte
- 20Termene și repere
- 21Lista de pași
- 22Întrebări frecvente
- 23Surse și trimiteri
Cui se adresează
Ce rezolvă decăderea și ce trebuie făcut mai întâi
Decăderea din exercițiul drepturilor părintești este o măsură judiciară de protecție împotriva unui pericol grav pentru copil, nu o modalitate de a sancționa orice conflict dintre foștii parteneri. Instanța verifică pericolul pentru viață, sănătate ori dezvoltare și conduita concretă enumerată de art. 508 alin. (1): rele tratamente, consum de alcool sau stupefiante, purtare abuzivă, neglijență gravă ori atingere gravă a interesului superior. Faptele trebuie legate de situația copilului, nu numai de dezaprobarea conduitei adultului. [1] [95]
Pentru părintele sau ruda care observă riscul, traseul practic începe cu o sesizare documentată către protecția copilului și, după caz, către procuror. Solicitarea de evaluare a pericolului nu este identică cu introducerea, în nume propriu, a acțiunii în decădere. Cere înregistrarea sesizării, descrie unde se află copilul și ce protecție este necesară acum; separă această nevoie de rezultatul procesului asupra drepturilor părintești. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) apreciază condițiile legale și, când le consideră întrunite, este obligată să sesizeze instanța. [2] [3] [16] [17]
Nu aștepta ca o discuție amiabilă să înlăture singură un pericol actual. Semnalează imediat pericolul autorităților competente și cere evaluarea intervenției necesare. Serviciile preventive, măsurile provizorii și judecata decăderii au obiecte diferite; o măsură provizorie nu poate soluționa definitiv decăderea. Ghidul nu înlocuiește procedura specială a unei intervenții de urgență. [9] [16] [18] [135] [137]
Alegerea măsurii potrivite, nu doar a denumirii celei mai severe
Înainte de sesizare, citește hotărârile existente. Exercitarea autorității de un singur părinte după divorț, potrivit art. 398, poate fi dispusă pentru motive întemeiate, în interesul copilului; celălalt părinte păstrează drepturile prevăzute de alin. (2). Nu este același lucru cu decăderea. Dacă împrejurările s-au schimbat, art. 403 permite modificarea măsurilor anterioare și identifică propriii titulari ai cererii. Calitatea de părinte, suficientă pentru a cere o asemenea modificare în condițiile textului, nu se transferă automat asupra acțiunii art. 508. [38] [39] [40] [1]
Art. 507 privește exercitarea de către celălalt părinte când unul se află într-una dintre situațiile legale, inclusiv decăderea. Art. 508–511 reglementează decăderea și efectele sale; art. 512 privește redarea exercițiului după încetarea împrejurărilor și a pericolului. Nu cere „custodie exclusivă”, „decădere” și „redare” ca și cum ar avea aceleași condiții, titulari și consecințe. Descrie problema și efectul precis urmărit, apoi stabilește temeiul potrivit. [31] [1] [34] [41]
Un dezacord punctual, lipsa unui răspuns ori un incident privind programul copilului nu reprezintă, prin ele însele, dovada condițiilor art. 508. Legea reglementează separat neînțelegerile și motivele pentru exercitarea autorității de un singur părinte. Gravitatea și riscul real se probează în cauza concretă, fără a presupune că o etichetă precum „părinte necooperant” rezolvă această analiză. [1] [44] [45] [95]
Cine poate sesiza instanța și care este rolul celuilalt părinte
Art. 508 alin. (1) indică autoritățile administrației publice cu atribuții în protecția copilului. Legea nr. 272/2004 particularizează obligația DGASPC de a sesiza instanța atunci când consideră îndeplinite condițiile decăderii totale sau parțiale. Părintele care reclamă riscul poate sesiza autoritățile și furniza probe; nu este prezentat aici drept reclamant direct al acestei acțiuni doar fiindcă este celălalt părinte. [1] [2]
Procurorul are un drept propriu de a acționa pentru protecția copilului: poate porni o acțiune civilă când este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorului, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul de procedură civilă (CPC). Sesizarea procurorului trebuie să arate copilul protejat, pericolul, faptele și demersurile deja efectuate. Dacă acțiunea este pornită de procuror, art. 93 cere introducerea titularului dreptului în proces; reprezentarea copilului și eventualul conflict de interese se verifică distinct. [3] [8] [113] [114]
Inițierea acțiunii și participarea la proces sunt lucruri diferite. Chiar dacă DGASPC a introdus cererea, participarea procurorului la judecarea decăderii rămâne obligatorie. Procurorul poate, în condițiile art. 92, să exercite căi de atac și să ceară executarea titlurilor în favoarea persoanelor protejate; acestea nu înseamnă că părintele trebuie să aștepte un demers al procurorului pentru a transmite autorităților informațiile necesare. [18] [4] [5] [6]
Cum pregătesc o sesizare utilă pentru protecția copilului?
Construiește o cronologie scurtă, verificabilă: data și locul fiecărui incident, conduita observată, cine era prezent, efectul asupra copilului, dacă riscul continuă și ce document îl poate confirma. Separă ceea ce ai văzut de ceea ce ți-a relatat altcineva și de concluziile tale. Arată de ce faptele afectează viața, sănătatea ori dezvoltarea, nu doar relația dintre adulți. Acesta este un mod practic de organizare a informației, nu un formular legal obligatoriu. [1] [54] [80] [81] [95]
Atașează, în măsura în care le ai în mod legal, actele privind copilul și hotărârile existente, documentele medicale relevante, comunicările, răspunsurile autorităților și datele martorilor. Pentru fiecare document, explică ce fapt dovedește. Nu transforma dosarul într-o colecție nediferențiată de acuzații: proba trebuie să fie admisibilă și utilă, iar instanța stabilește faptele și mijloacele pe care le încuviințează. [77] [79] [81] [96] [111] [112]
Menționează și frații, locul în care sunt îngrijiți, persoana care poate asigura continuitatea îngrijirii și nevoile de educație, sănătate și stabilitate ale fiecăruia. Aceste informații sunt importante fiindcă întinderea decăderii poate privi mai mulți copii, iar protecția ulterioară trebuie individualizată. Păstrează copia sesizării și a completărilor, astfel încât autoritatea să poată urmări evoluția riscului. [19] [20] [53] [55] [36]
Evaluarea, serviciile preventive și sesizarea DGASPC
Serviciul public de asistență socială are sarcina depistării precoce a riscurilor și prevenirii abuzului și violenței. Art. 39 prevede servicii și prestații sistematice înaintea separării sau limitării exercițiului, cu accent pe informare, consiliere, terapie ori mediere, în baza unui plan. Planul se construiește după evaluarea copilului și familiei, de serviciul local competent; în București, atribuțiile indicate de art. 40 revin direcției de sector. Planul este aprobat prin dispoziția primarului. [9] [10] [11] [12] [13]
Planul urmărește prevenirea abuzului, neglijării, înstrăinării, exploatării și separării, sprijinind menținerea copilului în familie. Dacă, după servicii, aceasta nu este posibilă ori contravine interesului copilului, planul poate conduce la sesizarea DGASPC pentru protecție specială. Nu confunda această etapizare preventivă cu o obligație de a lăsa copilul expus unui pericol urgent: comunică imediat schimbarea situației și cere autorității să califice măsura necesară. [14] [15] [16] [1]
Când există motive temeinice de suspiciune privind viața și securitatea, reprezentanții prevăzuți la art. 41 alin. (1) trebuie să viziteze copilul și să verifice îngrijirea, sănătatea și dezvoltarea, educarea, învățătura și pregătirea profesională. Dacă vizita relevă situațiile alin. (2), serviciul social trebuie să sesizeze DGASPC în 24 de ore. Acesta este termenul obligației dintre autorități, nu un termen de 24 de ore în care părintele pierde dreptul de a semnala riscul și nici o promisiune de finalizare a procesului în acea zi. [16] [17] [18]
Instanța, cererea și reprezentarea copilului
Pentru cererea civilă analizată, punctul de plecare este judecătoria, ca instanță de tutelă și familie, potrivit art. 94 pct. 1 lit. a) CPC, și regula teritorială a domiciliului ori reședinței persoanei ocrotite din art. 114, dacă legea nu prevede altfel. Nu transfera mecanic dosarul la tribunal numai fiindcă apare DGASPC și nu presupune că instanța fostului divorț este competentă pentru orice cerere ulterioară. Un element străin impune verificarea separată a competenței internaționale. [75] [76]
Cererea titularului competent trebuie să identifice părțile și reprezentarea, obiectul, situația de fapt, temeiurile și probele, precum și semnătura. Pentru o limitare a decăderii, trebuie precizat ce drepturi și ce copii sunt vizați și cum rămân protejate toate componentele art. 509 alin. (2). Menționarea tuturor copiilor și a hotărârilor relevante permite instanței să examineze întinderea efectelor, nu doar incidentul relatat inițial. [77] [78] [79] [80] [81] [82] [19] [20]
Ascultarea copilului nu înlocuiește reprezentarea sau asistarea sa procesuală. Dacă există un conflict de interese între copil și reprezentantul legal, instanța trebuie să examineze numirea curatorului special potrivit art. 58 CPC. Acesta este numit de instanța procesului dintre avocații desemnați de barou. Nu presupune că părintele care reclamă conduita celuilalt poate reprezenta copilul în orice situație fără analiza conflictului concret. [113] [114] [115] [116] [52]
Ce verific la regularizare și la primirea cererii?
Dacă ai calitatea de reclamant competent sau îl reprezinți, răspunde exact solicitărilor de completare. Art. 200 prevede comunicarea lipsurilor și cel mult 10 zile de la primire pentru completările dispuse, cu sancțiunea anulării în condițiile textului. Instanța nu poate cere date de care reclamantul nu dispune personal și pentru obținerea cărora este necesară intervenția instanței. Explică concret de ce nu ai un document, în loc să ignori adresa. [83] [84] [85] [86]
Împotriva încheierii de anulare se formulează numai cerere de reexaminare motivată, în 15 zile de la comunicare. Alt complet, cu citarea reclamantului, poate reveni asupra anulării dacă a fost eronată sau dacă lipsurile au fost înlăturate în termenul acordat; nu este un nou termen general de completare după anulare. [87] [88] [89] [90]
Dacă ești părintele chemat în judecată, citește cererea și termenul indicat în comunicare. Regula generală este de 25 de zile de la comunicare pentru întâmpinare și 10 zile de la comunicarea întâmpinării pentru răspunsul reclamantului; în cauzele urgente, judecătorul poate reduce termenele. Nu calcula automat 25 de zile fără să verifici adresa primită și caracterul urgent al decăderii. Formulează apărarea pe fapte și probe, nu numai pe negarea calificării juridice. [91] [92] [93] [18]
Probele: dovedirea pericolului și răspunsul la susținerile concrete
Sarcina dovedirii revine celui care afirmă un fapt, în condițiile legii. Înscrisurile, martorii, interogatoriul, expertiza și celelalte mijloace legale se aleg după faptele de lămurit. Pentru fiecare incident, identifică consecința asupra copilului și proba corespunzătoare; pentru apărare, arată ce element contești, ce explicație alternativă susții și ce măsuri reale de protecție există. [95] [96] [1]
Probele se propun, de regulă, prin cerere și întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. Probele tardive pot fi admise numai în ipotezele art. 254 alin. (2), precum necesitatea imprevizibilă rezultată din cercetare, motive temeinic justificate, lipsa amânării ori acordul expres al tuturor părților. Explică încadrarea concretă, nu invoca interesul copilului ca dispensă automată de orice termen. Instanța poate cere completări și dispune probe din oficiu, dar partea nu poate reproșa în calea de atac omisiunea probelor pe care ea însăși nu le-a propus și administrat legal. [97] [105] [106] [107] [108] [109] [110] [103] [104]
Dacă încuviințarea tardivă determină amânarea în condițiile legii, art. 254 alin. (4) impune obligații distincte: lista martorilor și interogatoriul ce trebuie comunicat, în 5 zile de la încuviințare; copiile certificate ale înscrisurilor, cu cel puțin 5 zile înaintea ședinței; cheltuielile expertizei, în termenul legal ori cel stabilit de instanță potrivit trimiterii din text. Aceste termene nu încep toate în aceeași zi și nu se aplică oricărei probe în orice situație. [98] [99] [100] [101] [102]
Garanțiile obligatorii ale judecății decăderii
Art. 508 alin. (2) cere cumulativ judecarea de urgență, citarea părinților, raportul de anchetă psihosocială și participarea procurorului. Urgența nu autorizează eliminarea părinților din procedură și nici înlocuirea anchetei cu o simplă afirmație a uneia dintre părți. Verifică dacă dosarul conține raportul, ce situație a examinat și dacă informațiile esențiale sunt actuale. [18]
Raportul trebuie discutat ca probă: semnalează erorile factuale, omisiunile privind ceilalți copii, îngrijirea efectivă sau riscul, și indică documentele ori probele necesare completării. Instanța poate dispune completarea probatoriului; concluzia anchetei nu înlocuiește hotărârea judecătorului asupra condițiilor legale. [18] [1] [103] [112]
Participarea și concluziile procurorului, când legea le face obligatorii, sunt garantate sub sancțiunea nulității absolute a hotărârii, potrivit art. 92 alin. (3). Această sancțiune nu trebuie confundată cu soluția pe fond: existența ori lipsa pericolului se examinează separat. Semnalează neregularitatea procedurală precisă și cere măsura de îndreptare potrivită stadiului dosarului. [4] [1] [128]
Ascultarea copilului: nu există o dispensă generală pentru decădere
Distinge decizia de a asculta copilul, regulile ascultării și ancheta psihosocială. În Decizia nr. 36/2026, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a răspuns prin dispozitiv numai pentru cererile de majorare a pensiei de întreținere datorate de părinte copilului: nici ascultarea copilului de cel puțin 10 ani, nici ancheta nu sunt obligatorii în acea ipoteză. Această dezlegare nu anulează ancheta obligatorie din art. 508 alin. (2). [57] [18]
Paragraful 100 al deciziei discută expres decăderea printre procedurile în care Codul civil nu a prevăzut o regulă specială de ascultare obligatorie, lăsând aprecierea instanței. Considerentele 111–125 explică raportul dintre normele speciale și cadrul art. 264. Sunt considerente relevante pentru motivarea soluției concrete, nu un dispozitiv distinct care ar declara că, în orice proces de decădere, copilul nu trebuie sau nu poate fi ascultat. [164] [165] [166] [167] [168] [169] [170] [57]
Dreptul copilului de a cere ascultarea rămâne, iar refuzul autorității trebuie motivat. Când ascultarea este cerută de norma aplicabilă ori dispusă, se păstrează regulile de vârstă, informare și maturitate din art. 264 și art. 29: pragul de 10 ani, posibilitatea ascultării sub acest prag când este necesară, opinia evaluată după vârstă și maturitate și garanțiile speciale privind consimțământul sau reprezentarea. Dreptul de exprimare nu impune copilului să vorbească și nu îi conferă un veto universal asupra soluției. [48] [49] [50] [51] [52] [58] [59] [60] [61] [62] [63] [170]
Cum se desfășoară ascultarea și când este necesară expertiza
În sfera judiciară a art. 140³ din Legea nr. 272/2004, cu excepția cauzelor art. 133, ascultarea are loc numai cu participarea psihologului DGASPC. Se aplică în mod corespunzător regulile de înregistrare din art. 231 CPC, prin trimiterea expresă a alin. (2), iar psihologul întocmește un raport de constatare depus obligatoriu la dosar. Acest raport nu este același document cu ancheta psihosocială cerută de art. 508. Ascultarea are loc după administrarea celorlalte probe, ca ultimă etapă a cercetării; opinia are valoarea unei prezumții relative. [64] [65] [66] [67] [18]
Ascultarea minorului se face în camera de consiliu. Instanța decide, după împrejurări, dacă părinții sau alte persoane sunt de față. Pregătirea copilului trebuie să însemne explicarea neutră a procedurii, nu furnizarea unui răspuns „corect” sau cererea de a alege între părinți. Aceasta este o recomandare practică întemeiată pe exprimarea liberă, informată și adecvată vârstei. [70] [71] [49] [58] [60]
Expertiza medico-legală psihiatrică nu se dispune automat pentru orice acuzație. Art. 140³ alin. (3) are propria condiție de aplicare: necesitatea identificării unei afecțiuni psihiatrice, a abuzului în plan psihic și a legăturii de cauzalitate în condițiile textului. Art. 140⁴ permite expertiza în sfera sa și stabilește maximum 45 de zile pentru finalizarea și depunerea raportului. Raportul psihologului, expertiza și ancheta sunt instrumente distincte. Dacă se cere o nouă expertiză potrivit art. 338, motivele și momentul cererii trebuie respectate; dezacordul nemotivat cu rezultatul nu este suficient. [66] [68] [69] [73] [74]
Întinderea hotărârii: drepturile și toți copiii existenți la pronunțare
Regula art. 509 alin. (1) este decăderea totală, extinsă asupra tuturor copiilor născuți la data pronunțării hotărârii. Nu este limitată automat la copilul al cărui incident a declanșat evaluarea. De aceea trebuie lămurite situația fraților și schimbările familiale până la pronunțare. Textul nu spune că efectul se extinde automat și asupra copiilor născuți ulterior. [19]
Instanța poate limita decăderea la anumite drepturi ori la anumiți copii numai dacă astfel nu sunt primejduite creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională. Toate cele patru garanții contează. O propunere de limitare trebuie să arate, concret și pentru fiecare copil relevant, cine asigură îngrijirea, educația, continuitatea școlară și pregătirea profesională și de ce drepturile păstrate nu mențin pericolul. [20] [55]
După soluție, citește dispozitivul, nu doar relatarea „a pierdut drepturile”. Identifică părintele vizat, copiii, drepturile afectate și măsurile de ocrotire dispuse. Informațiile necesare instituțiilor care lucrează cu copilul trebuie raportate la hotărârea concretă și la regimul său procedural, fără a inventa efecte necuprinse în lege sau în titlu. [19] [20] [31] [34] [128] [184]
Întreținerea continuă, chiar dacă exercițiul drepturilor este pierdut
Art. 510 este expres: decăderea nu scutește părintele de întreținerea copilului. Nu condiționa plata de participarea la decizii și nu trata hotărârea de decădere drept anulare a obligației existente. Întreținerea răspunde nevoilor copilului și mijloacelor celui obligat, nu este o amendă fixă aplicată părintelui. [21] [24]
Dacă trebuie stabilită ori modificată pensia, se examinează separat nevoile, veniturile, contribuția și titlul existent. Art. 529 cuprinde plafoanele în raport cu numărul copiilor și limita totală; art. 530 distinge executarea în natură de pensia în bani, iar art. 531 permite modificarea în funcție de schimbarea mijloacelor și nevoilor. Nici decăderea, nici dorința părintelui rezident de a nu mai avea contacte cu celălalt nu justifică renunțarea la întreținerea viitoare. [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30]
Păstrează evidența plăților și a cheltuielilor copilului, împreună cu hotărârea ce stabilește contribuția. Dacă se solicită doar majorarea pensiei, identifică obiectul exact înainte de a aplica dezlegarea din Decizia ÎCCJ nr. 36/2026; aceasta nu transferă lipsa obligativității anchetei asupra dosarului separat de decădere. [30] [57] [18]
Cine îngrijește copilul: celălalt părinte, tutela sau protecția alternativă
În forma art. 507 rezultată din Legea nr. 140/2022, dacă unul dintre părinți este decăzut, celălalt exercită singur autoritatea părintească. Nu folosi vechea formulare despre interdicția judecătorească drept descriere a tuturor măsurilor actuale de ocrotire. Textul înlocuitor distinge tutela specială și propriile sale efecte, iar modificarea se aplică potrivit intrării în vigoare a legii. [31] [32] [33]
Tutela din art. 511 intervine când, după decădere, copilul este lipsit de îngrijirea ambilor părinți. Decăderea unui singur părinte nu produce automat tutelă și nu numește automat o rudă ca tutore. Trebuie verificată situația celuilalt părinte și măsura efectiv necesară. Legea nr. 272/2004 recunoaște protecția alternativă și cere continuitate în educare, cu respectarea originii etnice, religioase, culturale și lingvistice în alegerea soluției. [34] [31] [35] [36]
Instituirea tutelei revine instanței indicate de lege, inclusiv regula specială din art. 45 privind domiciliul sau locul unde a fost găsit copilul. Alegerea persoanei și procedura completă nu se reduc la prezentarea hotărârii de decădere. În pregătirea dosarului, furnizează informațiile privind îngrijirea imediată, stabilitatea și persoanele apropiate, fără a promite că o soluție de protecție se obține automat. [37] [36] [53] [55] [56]
Taxa judiciară și celelalte costuri nu se confundă
Decăderea, ca măsură de ocrotire a minorului, se raportează la scutirea din art. 29 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 80/2013, inclusiv pentru căile de atac în sfera textului. Ministerul Public nu datorează timbru ori cauțiune potrivit art. 92 alin. (6) CPC. Nu aplica mecanic taxa de 20 lei pentru orice dosar în care apare un copil. [120] [122] [7]
Când sunt formulate și alte capete cu finalitate diferită, fiecare se califică separat: întreținerea are scutirea sa, iar art. 15 lit. d) și e) reglementează anumite cereri familiale autonome ori neevaluabile. Art. 34 impune analiza pe capete. Legea nr. 272/2004 are și regula art. 140, cu excepțiile sale exprese. Prin urmare, nici formula „totul este scutit”, nici „totul costă 20 lei” nu este un calcul corect pentru orice cerere cumulată. [121] [118] [119] [123] [127]
Dacă taxa este stabilită greșit, reclamantul poate cere reexaminarea la aceeași instanță în 3 zile de la comunicare, fără taxă pentru această cerere. Alt complet o soluționează fără citare, prin încheiere definitivă. Scutirea de timbru nu înseamnă că toate serviciile sunt gratuite: curatorul procesual are remunerație stabilită de instanță, iar expertiza poate implica cheltuieli în condițiile procedurii. [124] [125] [126] [117] [102]
Hotărârea, apelul și incidentele cu reguli speciale
Pentru fondul contencios obișnuit încadrat la art. 94 pct. 1 lit. a), hotărârea primei instanțe este supusă apelului, de regulă în 30 de zile de la comunicare. Apelul și, când este cazul, motivele se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității. Pentru procuror, în decădere participarea este obligatorie, iar, când a participat, termenul curge de la comunicare, conform art. 468 alin. (4). [75] [128] [130] [134] [18] [132]
În această categorie de fond, hotărârea din apel nu este supusă recursului, prin art. 483 alin. (2). Aceasta nu este o regulă pentru orice incident legat de familie. Încheierile premergătoare sunt, de regulă, atacate odată cu fondul; reexaminarea anulării și a timbrului au propriile căi. O autentică hotărâre de tranzacție are regimul special al art. 440, dar nu transforma simplul acord al părinților privind pierderea drepturilor într-o tranzacție care ocolește condițiile decăderii. [184] [129] [87] [124] [183] [1] [43]
Dacă a fost cerută separat o măsură provizorie permisă, ordonanța președințială are, în lipsa unei norme speciale, apel în 5 zile: de la pronunțare când s-a dat cu citarea părților, de la comunicare când s-a dat fără citare. Criteriul este citarea, nu simpla prezență. Această cale nu este apelul fondului decăderii. Ordonanța este executorie, iar suspendarea are propriile condiții; nu presupune că orice cale de atac oprește automat măsura. [135] [137] [139] [136] [140] [133]
Calculul termenului după identificarea actului și dovada depunerii
Notează mai întâi tipul hotărârii, calea de atac, legea procedurală aplicabilă, data pronunțării, citarea și data comunicării. O copie primită sub semnătură ori cererea de comunicare către altă parte poate avea efectul art. 184 alin. (2). Depunerea apelului înaintea comunicării echivalează cu comunicarea la data depunerii; comunicarea odată cu încuviințarea executării poate declanșa termenul. Nu calcula pornind exclusiv de la data când ai văzut soluția pe portal. [163] [130] [131] [185] [149] [150]
Pentru termenele pe zile, nu se numără ziua de început și nici ziua împlinirii; dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare. Regula orei de închidere a registraturii se aplică împreună cu modalitățile de depunere din art. 183. În regimul ulterior Legii nr. 310/2018, Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 admite depunerea prin fax sau e-mail după program în ultima zi, dar contează primirea în sistemul instanței până la ora 24:00, nu doar ora trimiterii ori înregistrarea ulterioară de către grefă. Păstrează dovada recepției. [143] [144] [145] [146] [147] [148] [155] [179] [181] [182]
Pierderea termenului poate atrage decăderea procedurală și nulitatea actului tardiv. Această decădere procedurală este diferită de decăderea din drepturile părintești. Repunerea în termen cere motive temeinic justificate, efectuarea actului și cererea în intervalul legal de la încetarea împiedicării; pentru o cale de atac, durata este cea a acelei căi. Nu este o prelungire acordată automat pentru importanța dosarului. [151] [152] [153] [154] [1]
După decădere: sprijinul și redarea exercițiului sunt demersuri distincte
DGASPC trebuie să asigure asistență specializată părinților decăzuți ori celor cu exercițiul limitat, pentru creșterea capacității de îngrijire în vederea redobândirii exercițiului. Păstrează documentele despre consiliere, tratament, schimbarea condițiilor de viață și efectele lor reale asupra siguranței copilului. Simplul fapt că a trecut un interval nu înlocuiește analiza încetării împrejurărilor și a pericolului cerută de art. 512. [46] [41]
Redarea este pronunțată de instanță. Până la soluționarea cererii, instanța poate îngădui legături personale dacă sunt în interesul superior al copilului; nu este o reluare automată a tuturor drepturilor sau a oricărui program. Legea prevede asistență juridică gratuită pentru părinții care solicită redarea, în condițiile sale. Procedura completă a redării și dovada noilor împrejurări trebuie pregătite distinct, nu prin copierea cererii inițiale de decădere și nici prin aplicarea automată a tuturor formalităților art. 508 alin. (2). [41] [42] [47] [18]
Termene și repere procedurale
- Interval
30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. [130]
- De când începe
- Cum se aplică
[128][130][185][131][143][144][145][146][147][148][182][132][134][139][88][151][152][153][159][160][163]
Pentru procuror, termenul curge de la pronunțare, cu excepția cazului în care a participat la judecată, când curge de la comunicare. [132]
- Interval
5 zile, în lipsa unei legi speciale contrare. [139]
- De când începe
De la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților; de la comunicare dacă s-a dat fără citare. [139]
- Cum se aplică
[139][143][144][145][146][147][148][182][141][137][136][140][151][152][153][159][160][163]
- Interval
Maximum 45 de zile pentru raport. [69]
- De când începe
- Cum se aplică
- Interval
La primul termen după depunerea raportului; dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor răspunsului ori raportului suplimentar. [74]
- De când începe
Depunerea raportului, a răspunsului la obiecțiuni ori a raportului suplimentar, potrivit situației. [74]
- Cum se aplică
- Consecințe
Nerespectarea momentului cererii motivate atrage decăderea prevăzută de art. 338 alin. (2). [74]
Sunt necesare motive temeinice; nu orice nemulțumire impune o nouă expertiză. [73]
Lista de pași
Întrebări frecvente
Pot cere eu direct decăderea fostului soț?
Este suficient că refuză să coopereze?
DGASPC poate decide singură decăderea?
Procurorul trebuie să fie reclamant?
Procesul urgent se poate judeca fără citarea părinților?
Copilul trebuie să aleagă care părinte pierde drepturile?
Decizia ÎCCJ nr. 36/2026 elimină ancheta din decădere?
Decăderea privește doar copilul din sesizare?
Părintele decăzut mai plătește pensie?
Se numește automat un tutore?
Orice cale de atac este de 30 de zile?
De reținut
Arată cele 13 idei principale ale ghidului
Verificarea măsurii, a actelor și a procedurii potrivite situației copilului
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 20 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 508 alin. (1)(1) Instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 41 alin. (3)(3) Direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze instanța judecătorească în situația în care consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parțială, a părinților ori a unuia dintre ei din exercițiul drepturilor părintești.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 92 alin. (1)(1) Procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar, pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 92 alin. (3)(3) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea și punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, sub sancțiunea nulității absolute a hotărârii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 92 alin. (4)(4) Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în cazurile prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu a pornit acțiunea civilă, precum și atunci când a participat la judecată, în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 92 alin. (5)(5) Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 92 alin. (6)(6) În toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru și nici cauțiune.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 93În cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1), titularul dreptului va fi introdus în proces și se va putea prevala de dispozițiile art. 406, 408, 409 și art. 438-440, iar dacă procurorul își va retrage cererea, va putea cere continuarea judecății sau a executării silite.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 39 alin. (1)(1) Serviciul public de asistență socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situațiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinții săi, precum și pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinților și a violenței în familie.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 39 alin. (2)(2) Orice separare a copilului de părinții săi, precum și orice limitare a exercițiului drepturilor părintești trebuie să fie precedate de acordarea sistematică a serviciilor și prestațiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinților, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 40 alin. (1)(1) Planul de servicii se întocmește și se pune în aplicare de către serviciul public de asistență socială, organizat la nivelul municipiilor și orașelor, precum și de persoanele cu atribuții de asistență socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, în urma evaluării situației copilului și a familiei acestuia.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 40 alin. (2)(2) La nivelul municipiului București întocmirea și punerea în aplicare a planului prevăzut la alin. (1) se realizează de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 40 alin. (3)(3) Planul de servicii se aprobă prin dispoziția primarului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 40 alin. (4)(4) Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea abuzului, neglijării, înstrăinării părintești, exploatării și a oricăror forme de violență asupra copilului sau a separării copilului de familia sa. În acest scop, serviciul public de asistență socială ori, după caz, direcția generală de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București are obligația de a oferi servicii și prestații destinate menținerii copilului în familie și de a sprijini accesul copilului și al familiei sale la alte servicii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 40 alin. (5)(5) Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea către direcția generală de asistență socială și protecția copilului a cererii de instituire a unei măsuri de protecție specială a copilului, dacă, după acordarea serviciilor prevăzute de acest plan, se constată că menținerea copilului alături de oricare dintre părinții săi nu este posibilă sau contravine interesului superior al copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 41 alin. (1)(1) Dacă există motive temeinice de a suspecta că viața și securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanții serviciului public de asistență socială ori, după caz, ai direcției generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul sectoarelor municipiului București au obligația să viziteze copiii la locuința lor și să se informeze despre felul în care aceștia sunt îngrijiți, despre sănătatea și dezvoltarea lor fizică, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 41 alin. (2)(2) Dacă, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, legăturile personale ale copilului stabilite de instanță sau convenite de părinți sunt afectate în mod negativ, există indicii temeinice de înstrăinare părintească, serviciul public de asistență socială este obligat să sesizeze în termen de 24 de ore direcția generală de asistență socială și protecția copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 508 alin. (2)(2) Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților și pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 19: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 509 alin. (1)(1) Decăderea din exercițiul drepturilor părintești este totală și se întinde asupra tuturor copiilor născuți la data pronunțării hotărârii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 20: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 509 alin. (2)(2) Cu toate acestea, instanța poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părintești ori la anumiți copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 21: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 510Decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu scutește părintele de obligația sa de a da întreținere copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 22: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 499 alin. (4)(4) În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 23: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 515Nimeni nu poate renunța pentru viitor la dreptul său la întreținere.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 24: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 529 alin. (1)(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 25: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 529 alin. (2)(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 26: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 529 alin. (3)(3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 27: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 530 alin. (1)(1) Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 28: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 530 alin. (2)(2) Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 29: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 530 alin. (3)(3) Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 30: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 531 alin. (1)(1) Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 31: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 pct. 57 text nou art. 507 alin. (1)(1) Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, beneficiază de tutelă specială, este decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 32: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 pct. 57 text nou art. 507 alin. (2)(2) Părintele cu privire la care a fost instituită tutela specială păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia, cu excepția cazului în care se află în imposibilitatea de a-și manifesta voința din cauza lipsei discernământului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 33: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 26 alin. (1)(1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția dispozițiilor art. 20 alin. (6) teza a III-a și ale art. 23, care vor intra în vigoare la 3 zile de la publicarea acesteia.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 34: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 511În cazul în care, după decăderea din exercițiul drepturilor părintești, copilul se află în situația de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinți, se instituie tutela.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 35: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 44 alin. (1)(1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecție alternativă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 36: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 44 alin. (2)(2) Protecția prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protecție specială prevăzute de prezenta lege, adopția. În alegerea uneia dintre aceste soluții autoritatea competentă va ține seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuități în educarea copilului, precum și de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 37: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 45Tutela se instituie conform legii de către instanța judecătorească în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 38: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 398 alin. (1)(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 39: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 398 alin. (2)(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 40: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 403În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 41: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 512 alin. (1)(1) Instanța redă părintelui exercițiul drepturilor părintești, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exercițiul acestora și dacă părintele nu mai pune în pericol viața, sănătatea și dezvoltarea copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 42: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 512 alin. (2)(2) Până la soluționarea cererii, instanța poate îngădui părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 43: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 36 alin. (6)(6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 44: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 36 alin. (7)(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 45: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 36 alin. (8)(8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 46: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 42 alin. (1)(1) Direcția generală de asistență socială și protecția copilului va lua toate măsurile necesare pentru ca părinții decăzuți din drepturile părintești, precum și cei cărora le-a fost limitat exercițiul anumitor drepturi să beneficieze de asistență specializată pentru creșterea capacității acestora de a se ocupa de copii, în vederea redobândirii exercițiului drepturilor părintești.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 47: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 42 alin. (2)(2) Părinții care solicită redarea exercițiului drepturilor părintești beneficiază de asistență juridică gratuită, în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 48: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 264 alin. (1)(1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 49: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 264 alin. (2)(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere și a primi orice informație, potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 50: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 264 alin. (3)(3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) și (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 51: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 264 alin. (4)(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 52: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 264 alin. (5)(5) Dispozițiile legale speciale privind consimțământul sau prezența copilului, în procedurile care îl privesc, precum și prevederile referitoare la desemnarea de către instanță a unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 53: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2 alin. (6) lit. a)a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 54: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2 alin. (6) lit. c)c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare, înstrăinare părintească sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 55: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2 alin. (6) lit. d)d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 56: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2 alin. (6) lit. e)e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 57: Decizia ÎCCJ nr. 36/2026 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
dispozitivÎn procedurile judiciare având ca obiect cereri de majorare a pensiei de întreținere datorate de părinte copilului nu este obligatorie nici ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, nici efectuarea anchetei psihosociale.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 58: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 29 alin. (1)(1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 59: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 29 alin. (2)(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 60: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 29 alin. (3)(3) Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere și de a primi orice informație pertinentă, de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 61: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 29 alin. (4)(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate a copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 62: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 29 alin. (5)(5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispozițiilor alin. (2) și (3). În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunța printr-o decizie motivată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 63: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 29 alin. (6)(6) Dispozițiile legale speciale privind consimțământul sau prezența copilului în procedurile care îl privesc, precum și prevederile referitoare la desemnarea unui curator, în caz de conflict de interese, sunt și rămân aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 64: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140³ alin. (1)(1) În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133, instanța de judecată procedează la ascultarea minorului doar cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 65: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140³ alin. (2)(2) Dispozițiile art. 231 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător audierii copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 66: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140³ alin. (3)(3) Dacă ascultarea minorului s-a desfășurat cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, acesta va redacta un raport de constatare, care se va depune în mod obligatoriu la dosarul cauzei. Atunci când sunt necesare identificarea unei afecțiuni psihiatrice a copilului sau a unuia dintre părinți, constatarea în plan psihic a unor situații de abuz și existența unei legături de cauzalitate între un eventual abuz și urmările sale în plan psihic, se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 67: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140³ alin. (5)(5) Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătorești. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumții relative.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 68: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140⁴ alin. (1)(1) În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133, instanța de judecată poate dispune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Prevederile art. 330 -340 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 69: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140⁴ alin. (2)(2) Termenul maxim de finalizare și depunere la dosarul cauzei a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este de 45 de zile.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 70: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 226 alin. (1)(1) În cazul în care, potrivit legii, urmează să fie ascultat un minor, ascultarea se va face în camera de consiliu.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 71: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 226 alin. (3)(3) Ținând seama de împrejurările procesului, instanța hotărăște dacă, după caz, părinții, tutorele sau alte persoane vor fi de față la ascultarea celor prevăzuți la alin. (1) și (2).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 72: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 330 alin. (1)(1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 336.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 73: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 338 alin. (1)(1) Pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 74: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 338 alin. (2)(2) O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 75: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 94 pct. 1 lit. a)a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 76: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 114 alin. (1)(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 77: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 194 lit. a)a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 78: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 194 lit. b)b) numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 79: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 194 lit. c)c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea și județul, strada și numărul, iar în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, precum și, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 80: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 194 lit. d)d) arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 81: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 194 lit. e)e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150. Când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 82: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
- Sursa 83: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 200 alin. (1)(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 84: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 200 alin. (3)(3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 85: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 200 alin. (4)(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt și f), precum și art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 86: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 200 alin. (4¹)(4^1) Reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informații de care acesta nu dispune personal și pentru obținerea cărora este necesară intervenția instanței.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 87: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 200 alin. (5)(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 88: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 200 alin. (6)(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 89: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 200 alin. (7)(7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 90: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 200 alin. (8)(8) În caz de admitere, cauza se retrimite completului inițial învestit.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 91: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 201 alin. (1)(1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 92: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 201 alin. (2)(2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 93: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 201 alin. (5)(5) În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcție de circumstanțele cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 94: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 201 alin. (6)(6) În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispozițiilor art. 156.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 95: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 249Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 96: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 250Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 97: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (1)(1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 98: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (4) teza introductivă(4) În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviințată:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 99: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (4) lit. a)a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințarea probei, când se cere proba cu martori;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 100: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (4) lit. b)b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviințat proba cu înscrisuri;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 101: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (4) lit. c)c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviințarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 102: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (4) lit. d)d) să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviințat proba expertizei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 103: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (5)(5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 104: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (6)(6) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 105: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (2) teza introductivă(2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 106: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (2) pct. 11. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 107: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (2) pct. 22. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 108: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (2) pct. 33. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 109: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (2) pct. 44. administrarea probei nu duce la amânarea judecății;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 110: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
- Sursa 111: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 255 alin. (1)(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 112: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 258 alin. (2)(2) Încheierea prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviințate, precum și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 113: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 57 alin. (2)(2) Partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condițiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 114: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 58 alin. (1)(1) În caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 115: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 58 alin. (2)(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 116: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 58 alin. (3)(3) Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 117: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 58 alin. (4)(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 118: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 15 lit. d)d) pentru cererile care nu sunt accesorii unei cereri de divorț și care au ca obiect stabilirea locuinței copilului, exercitarea autorității părintești, stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, dreptul părintelui sau al altor persoane decât părinții de a avea legături personale cu copilul, locuința familiei - 20 lei fiecare cerere;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 119: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 15 lit. e)e) pentru orice altă cerere neevaluabilă în bani - 20 lei, dacă nu sunt scutite, potrivit legii, de taxă de timbru.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 120: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 29 alin. (1) teza introductivă(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 121: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 29 alin. (1) lit. c)c) obligațiile legale și contractuale de întreținere, inclusiv acțiunile în constatarea nulității, în anularea, rezoluțiunea sau rezilierea contractului de întreținere;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 122: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 29 alin. (1) lit. e)e) adopție, ocrotirea minorilor, tutelă, curatelă, consiliere judiciară, tutelă specială, încuviințarea mandatului de ocrotire, asistența persoanelor cu tulburări psihice, precum și la exercitarea de către autoritatea tutelară a atribuțiilor ce îi revin;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 123: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 34 alin. (1)(1) Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 124: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 39 alin. (1)(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 125: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 39 alin. (2)(2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă , numai după soluționarea cererii de reexaminare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 126: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 39 alin. (3)(3) În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, instanța va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 127: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, cu excepția celor prevăzute de art. 140^1 și 140^2, sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 128: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 466 alin. (1)(1) Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 129: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 466 alin. (4)(4) Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 130: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 468 alin. (1)(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 131: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 468 alin. (3)(3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 132: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 468 alin. (4)(4) Pentru procuror, termenul de apel curge de la pronunțarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 133: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 468 alin. (5)(5) Termenul de apel suspendă executarea hotărârii de primă instanță, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege. În aceleași condiții, executarea se suspendă dacă apelul a fost exercitat în termen.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 134: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 471 alin. (1)(1) Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 135: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 997 alin. (1)(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 136: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 997 alin. (2)(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 137: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 997 alin. (5)(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 138: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 999 alin. (2)(2) Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților. În caz de urgență deosebită, ordonanța va putea fi dată chiar în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 139: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1000 alin. (1)(1) Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 140: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1000 alin. (2)(2) Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 141: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1000 alin. (4)(4) În toate cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac este recursul, dispozițiile alin. (1)-(3) aplicându-se în mod corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 142: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 180 alin. (2)(2) În cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplinește un anumit act de procedură.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 143: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 181 alin. (1) pct. 22. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 144: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 181 alin. (2)(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 145: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 182 alin. (1)(1) Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 146: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 182 alin. (2)(2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 147: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 183 alin. (1)(1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 148: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 183 alin. (3)(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 149: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 184 alin. (1)(1) Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 150: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 184 alin. (2)(2) Se consideră că actul a fost comunicat părții și în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum și în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părți.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 151: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 185 alin. (1)(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 152: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 186 alin. (1)(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 153: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 186 alin. (2)(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 154: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 186 alin. (3)(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 155: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
dispozitiv: prima propoziție a soluțieiÎn interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) ș i (3) din Codul de procedură civilă , modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 156: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 5 alin. (1)(1) Dispoziţiile Codului civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 157: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 5 alin. (2)(2) Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 158: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 46Dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispoziţiilor art. 403 din Codul civil.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 159: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 24Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 160: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 25 alin. (1)(1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 161: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 26 alin. (1)(1) Legea care guvernează condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor preconstituite și a prezumțiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 162: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 26 alin. (2)(2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 163: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 27Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 164: Decizia ÎCCJ nr. 36/2026 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 100100. Codul civil reglementează și proceduri judiciare prin norme de drept în cuprinsul cărora nu a prevăzut ascultarea obligatorie a copilului și care nu fac trimitere la prevederile art. 264 din Codul civil , lăsând la aprecierea instanței adoptarea măsurii, precum cele din capitolul II - Filiația, titlul III - Rudenia și cele din capitolul IV - Decăderea din exercițiul drepturilor părintești, titlul IV - Autoritatea părintească, ambele titluri din cartea a II-a - Despre familie.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 165: Decizia ÎCCJ nr. 36/2026 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 111111. Se poate concluziona că prin prevederile legale menționate se reglementează un set de reguli aplicabile ascultării propriu-zise a copilului, procedură care este subsecventă deciziei prin care instanța hotărăște ascultarea, fie în considerarea faptului că este obligatorie potrivit normelor de trimitere, fie pe alte temeiuri de drept.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 166: Decizia ÎCCJ nr. 36/2026 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 121121. Prin urmare, interpretarea expusă în precedent, potrivit căreia prevederile art. 264 din Codul civil configurează cadrul procesual necesar ascultării propriu-zise a copilului în vederea exprimării opiniilor sale asupra problemelor care îl privesc și în legătură cu care instanța a hotărât ascultarea, se verifică și prin raportare la contextul adoptării normei de drept.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 167: Decizia ÎCCJ nr. 36/2026 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 122122. Doar în această interpretare prevederile art. 264 alin. (1) și (2) din Codul civil pot fi puse în legătură cu normele de trimitere, nefiind admisibil a se constata că și prin aceste prevederi legale s-ar reglementa, în paralel, un caz particular de ascultare obligatorie a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani în (toate) procedurile administrative și judiciare care îl privesc, respectiv în „orice“ astfel de proceduri, în termenii art. 29 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât, în această interpretare, nu se poate identifica o justificare logică a dispoziției de ascultare obligatorie înscrise în cuprinsul normelor de trimitere.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 168: Decizia ÎCCJ nr. 36/2026 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 123123. Se poate concluziona, totodată, că prin sintagma „în procedurile administrative și judiciare care îl privesc“ legiuitorul a urmărit să sublinieze că reglementarea prevăzută de art. 264 alin. (1) din Codul civil are aplicabilitate generală, inclusiv pentru situațiile în care, prin norme particulare (cele menționate anterior ca fiind norme de trimitere), legiuitorul a impus instanței obligația de ascultare. Mai mult decât atât, ori de câte ori instanța hotărăște că ascultarea copilului este necesară, trebuie să țină cont de regulile din art. 264 alin. (1) din Codul civil referitoare la vârstă, consimțământ etc. Din acest punct de vedere, indiferent de temeiul ascultării, aplicabilitatea generală a normei nu poate fi limitată, pe cale de interpretare, doar la anumite proceduri administrative sau judiciare care privesc copilul.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 169: Decizia ÎCCJ nr. 36/2026 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 124124. Prin urmare, în considerarea scopului și rațiunii adoptării prevederilor art. 264 alin. (1) și (2) din Codul civil , de a asigura copilului ce urmează a fi ascultat posibilitatea de a-și exprima liber opiniile și ca acestea să fie obținute adecvat de către instanța de judecată, aceste prevederi legale nu pot constitui, în sine, temei juridic pentru adoptarea de către instanța de judecată a deciziei de ascultare obligatorie a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani în niciuna dintre procedurile administrative și judiciare care îl privesc.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 170: Decizia ÎCCJ nr. 36/2026 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 125125. Interpretarea greșită, potrivit căreia, pe temeiul art. 264 alin. (1) teza întâi din Codul civil , ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie în orice procedură administrativă sau judiciară care îl privește, pe lângă faptul că este contrară scopului normei, nu poate fi primită și pentru că transformă, în privința copilului, dreptul de a fi ascultat într-o obligație legală, ceea ce nu corespunde voinței legiuitorului și nu este permisă interpretului legii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 171: Decizia ÎCCJ nr. 36/2026 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 126126. Procedura judiciară la care se face trimitere în încheierea de sesizare pendinte ce are ca obiect o cerere de majorare a pensiei de întreținere datorate de unul dintre părinți copilului și privește starea de nevoie a copilului se desfășoară pe temeiul art. 531 alin. (1) din Codul civil , normă care nu obligă instanța de judecată la ascultarea obligatorie a copilului și nici nu trimite la art. 264 din Codul civil , astfel că o decizie de ascultare a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani nu poate fi adoptată de către instanța de judecată exclusiv pe temeiul art. 264 alin. (1) și (2) din Codul civil .
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 172: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 7676. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține, așadar, că este necesară fixarea limitelor dezlegării chestiunii de drept cu care instanța supremă a fost învestită, reținând că instanței de trimitere îi este utilă lămurirea aspectului dacă, ulterior modificării art. 183 alin. (1) ș i (3) din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018 , în ipoteza transmiterii unei căi de atac - în ultima zi a termenului calculat potrivit art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă - dar care nu primește dată certă în condițiile stabilite de art. 199 din Codul de procedură civilă , în aceeași zi, fiind trimisă ulterior orei la care încetează activitatea instanței, constituie sau nu o excepție de la regula consacrată de art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă .
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 173: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 7777. Așadar, problema de drept punctuală din litigiul pendinte vizează efectele transmiterii unei căi de atac - act de procedură care, potrivit legii, trebuie depus la instanță - prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului procedural de decădere, în cazul în care ora primirii, evidențiată de calculatorul sau faxul instanței, este situată după ora la care activitatea încetează în mod legal la instanță, anume dacă actul este socotit a fi făcut în termen.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 174: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 7979. Astfel, potrivit art. 521 alin. (4) din Codul de procedură civilă : „dispozițiile art. 518 se aplică în mod corespunzător“. Potrivit acestei ultime dispoziții legale, hotărârea pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 175: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 8080. Or, potrivit art. I pct. 24 din Legea nr. 310/2018 , Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:24. La articolul 183, alineatele (1) și (3) se modifică și vor avea următorul cuprins: + Articolul 183(1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (...)(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mailului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.“
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 176: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 8181. Acest text relevă neechivoc modificarea art. 183 alin. (1) ș i (3) din Codul de procedură civilă , astfel că, în prezența acestui eveniment legislativ care se circumscrie sferei celor menționate în cuprinsul art. 518 din Codul de procedură civilă , se constată că efectele obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu pot fi extinse asupra normelor care nu au constituit obiect al interpretării, problema încetării efectelor acestei hotărâri fiind astfel lămurită.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 177: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 8282. Întrucât normele interpretate prin această decizie sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispozițiile art. 24-27 din Codul de procedură civilă , cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanșării lor, iar hotărârile judecătorești rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 178: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 8383. În consecință, cad sub incidența efectelor obligatorii ale acestei decizii doar litigiile declanșate anterior modificării aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018 .
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 179: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 9393. În acest caz, art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că dovada datei și orei depunerii actului de procedură este reprezentată de data și ora primirii faxului, respectiv a e-mailului, astfel cum acestea sunt evidențiate și atestate de către calculatorul sau faxul instanței.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 180: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 102102. Așadar, utilizarea sintagmei „servesc ca dovadă a datei depunerii actului“, în cuprinsul art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă , în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 , are drept consecință faptul că, potrivit actualei reglementări, pentru verificarea depunerii în termenul de decădere, calculat pe zile, săptămâni, luni sau ani, a actului de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, nu prezintă relevanță data certă pe care grefierul o dă actului la momentul înregistrării acestuia conform procedurii reglementate de art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015 și art. 199 din Codul de procedură civilă , ci data și ora atestate de faxul sau calculatorul instanței.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 181: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 113113. În contextul în care aceste modalități de trimitere a actelor de procedură sunt acceptate de lege și nu presupun un program de lucru, deoarece accesarea lor nu depinde de un orar, fiind funcționale și accesibile independent de programul de activitate al instanței, astfel că nu există o oră la care activitatea acestor servicii să înceteze, nu există niciun impediment pentru aplicarea regulii instituite prin art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a se considera că actul de procedură transmis prin intermediul acestor mijloace de comunicare în ultima zi a termenului și recepționat de faxul sau calculatorul instanței, anterior orei 24,00 a acestei zile, este depus în termen.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 182: Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (hotărâre prealabilă)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 120120. În consecință, se impune a se concluziona că actul de procedură care, potrivit legii, trebuie depus la instanță, înăuntrul unui termen care se socotește pe zile, transmis prin e-mail sau fax, chiar ulterior orei la care încetează programul de lucru al instanței, însă recepționat de faxul sau calculatorul instanței până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului procedural, este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 183: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 440Hotărârea care consfințește tranzacția intervenită între părți poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanța ierarhic superioară.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 184: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 483 alin. (2)(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j^3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 185: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 468 alin. (2)(2) Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite.
Textul în documentul-sursă ↗