Legăturile copilului cu bunicii, frații și alte persoane apropiate

Legea protejează relațiile copilului, nu un privilegiu al adultului de a impune orice vizită. Sunt relevante rudenia, viața de familie și legăturile de atașament efective. Articolul 17 alineatul (3) interzice împiedicarea relațiilor cu bunicii, frații, surorile ori persoanele alături de care copilul a avut viață de familie, în afara limitării judiciare pentru motive temeinice de primejduire a dezvoltării prevăzute de lege. Interesul superior și siguranța rămân esențiale. [1] [2] [3] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] Bunicul poate cere în nume propriu organizarea relațiilor personale, justificând calitatea și interesul său în raportul litigios. La fel, persoana fără rudenie trebuie să arate relația de atașament/viața de familie relevantă, nu numai dorința de a cunoaște copilul. Cererea proprie nu înseamnă că adultul reprezintă automat copilul ori părintele. [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [1] [2] [3] [4] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] [105] [106] Nu folosi cererea bunicilor ca mijloc pentru contactul unui alt adult căruia i s-a interzis apropierea sau comunicarea. Un program cu bunicii nu suspendă ordinul de protecție și nu permite transmiterea indirectă a mesajelor interzise. Informează instanța despre orice restricție și cere o organizare care să o respecte. [130] [131] [132] [133] [3] [106] [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9]

Dacă este sigur și există cooperare, propune un plan concret, adaptat copilului: întâlniri, vizite, comunicare la distanță, găzduire adecvată ori loc neutru, cu supraveghere dacă interesul copilului o cere. Notează ce legătură se păstrează, cum se desfășoară și ce dificultăți rezolvă. Nu trata programul părintelui drept un calendar automat al bunicului sau al fraților. [1] [2] [3] [4] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] [105] [106] [58] [4] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] Dacă există refuz sau neînțelegere, se poate formula acțiunea proprie pentru stabilirea programului, cu obiect și probe precise. Pentru o intervenție provizorie urgentă se poate verifica ordonanța președințială, dar trebuie dovedite aparența de drept, urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. Nu este o scurtătură garantată și nu evită regula consimțământului/refuzului copilului de 14 ani. [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53] [54] [55] [56] [57] [134] [135] [136] [137] [138] [139] [140] [141] [142] [143] [144] [145] [146] [147] [148] [149] [150] [151] [152] [153] [154] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] Dacă este invocat un pericol pentru copil, nu reduce problema la calendarul vizitelor: folosește separat protecția copilului și adu riscurile la cunoștința instanței. Cooperarea nu înseamnă întâlnire forțată a persoanei protejate cu adultul față de care există interdicție. [155] [156] [157] [158] [159] [160] [161] [162] [163] [130] [131] [132] [133] [3] [106]

Instanța aplică pentru celelalte persoane criteriile articolului 17 alineatul (4), prin alineatul (5): vârsta, nevoile de îngrijire și educare, intensitatea legăturii afective, comportamentul relevant, existența unei situații de înstrăinare și celelalte împrejurări concrete. Nu există un număr de ore datorat automat numai prin rudenie. [58] [4] Pregătește, ca repere practice:

• Actele de stare civilă relevante pentru rudenie ori explicația vieții de familie/atașamentului.
• O cronologie a îngrijirii și contactelor anterioare: ce făceai împreună cu copilul, cât de regulat, când și de ce s-au întrerupt.
• Dovezi licite ale relației și ale obstacolului actual: mesaje, fotografii contextualizate, înscrisuri și martori care cunosc direct faptele.
• Explicația beneficiului actual pentru copil, nu numai a suferinței adultului.
• Un program realizabil în raport cu școala, distanța, odihna, sănătatea, maturitatea și celelalte relații ale copilului.
• Răspunsuri factuale la riscurile invocate și eventuale variante mai puțin intruzive ori supravegheate. Lista este orientativă, nu un set obligatoriu de documente identic în orice dosar. [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53] [54] [55] [56] [57] [1] [2] [3] [58] [4] [18] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [66] [67] [68] [69] [70] [58] [4] [1] [2] [3] [4] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] [105] [106] Leagă fiecare probă de o afirmație concretă. Reclamantul trebuie să dovedească susținerile, iar probele trebuie să fie legale, admisibile și utile. Nu procura date din conturile altor persoane, nu pune copilul să construiască dovezi și nu considera lipsa acordului părintelui o dispensă de proba interesului copilului. [1] [2] [3] [58] [4] [18] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [66] [67] [68] [69] [70] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [25] [26] [27] [19] [20] [21] [22] [23] [24]

Descrie fiecare copil și fiecare relație. Frații pot avea vârste, domicilii, programe școlare și nevoi diferite; o soluție comună trebuie să fie efectiv utilizabilă pentru fiecare. Întâlnirile și comunicarea pot fi combinate cu vizite, găzduire adecvată sau loc neutru, după interesul copilului. Legea nu transformă simpla relație de frate într-un drept automat la locuință comună ori reprezentare reciprocă. [1] [2] [3] [4] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] [105] [106] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] Pentru o persoană fără rudenie, arată continuitatea și natura vieții de familie ori a atașamentului: nu este suficient să denumești persoana „ca un bunic”. Sunt importante experiențele copilului și relația existentă, susținute de probe pertinente. Dacă legătura a fost întreruptă mult timp, explică de ce propunerea concretă corespunde acum nevoilor copilului; nu presupune reluarea imediată a oricărui ritm anterior. [1] [2] [3] [58] [4] [1] [2] [3] [4] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] [105] [106] [1] [2] [3] [58] [4] [18] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [66] [67] [68] [69] [70] Poți propune practic o variantă principală și una graduală ori într-un loc neutru, precizând zilele, intervalele, locul, transportul propus, comunicarea și ce se întâmplă când copilul are o obligație școlară sau o problemă de sănătate. Acestea sunt elemente de organizare de justificat, nu drepturi fixe deja stabilite pentru orice familie. [1] [2] [3] [4] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] [105] [106] [58] [4] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53] [54] [55] [56] [57]

Regula specială din articolul 17 alineatul (6) privește programul cu celelalte persoane de la alineatul (5). Pentru copilul care a împlinit 14 ani, programul se stabilește cu consimțământul său. Dacă acesta refuză, instanța este cea care stabilește programul. Nu extinde automat regula la orice program părinte–copil. [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] Prezintă refuzul ca fapt ce trebuie înțeles, nu ca vinovăție dovedită a copilului ori a unui părinte. Contează explicațiile, maturitatea, istoricul relației, riscurile și condițiile în care s-ar desfășura contactul. Instanța nu este obligată să acorde exact programul cerut de adult numai fiindcă refuzul nu este veto absolut. [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [58] [4] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] Nu exercita presiuni, nu antrena copilul pentru o anumită declarație și nu forța fizic întâlnirea. Opinia sa trebuie ascultată și cântărită, iar măsurile de protecție rămân obligatorii. Dacă se ajunge la executare și apar refuzul categoric ori aversiunea, există procedura specifică a executorului și a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), nu executarea prin forța rudei. [25] [26] [27] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [164] [165] [166] [167] [168] [169] [130] [131] [132] [133] [3] [106]

Copilul capabil de discernământ are dreptul să își exprime liber opinia. Ascultarea este obligatorie de la 10 ani în procedurile judiciare sau administrative care îl privesc; sub 10 ani poate fi ascultat când autoritatea apreciază necesar. Opinia se apreciază în raport cu vârsta și maturitatea. Copilul poate cere să fie ascultat, iar refuzul autorității trebuie motivat. [19] [20] [21] [22] [23] [24] [95] [96] [97] În cauzele vizate de articolul 140³, ascultarea judiciară se face cu psiholog DGASPC, după administrarea probelor, ca ultimă etapă a cercetării. Raportul psihologului se depune la dosar; opinia copilului are valoarea unei prezumții relative. Nu este automat raportul de monitorizare a relațiilor și nu înlocuiește expertiza necesară unei probleme medicale/psihiatrice. [95] [170] [96] [171] [97] Ascultarea copilului nu îl transformă automat în pârât. Dacă are efectiv calitate de parte, se verifică separat capacitatea procedurală, reprezentarea/asistarea și eventualul conflict de interese; instanța poate numi curator special în condițiile legii. Bunicul nu devine reprezentant al copilului numai pentru că cere să îl vadă. [5] [6] [7] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [8] [9] [35] [36] [37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9]

Identifică persoanele față de care ceri organizarea ori permiterea contactului și rolul real al fiecăreia: părinții care exercită autoritatea, persoana la care locuiește copilul și, dacă este cazul, titularul măsurii de ocrotire. Verifică hotărârile actuale. Nu există un șablon universal „împotriva ambilor părinți și a copilului” valabil indiferent de situație. Cadrul procesual rezultă din raportul litigios și obiectul cererii. [5] [6] [7] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [8] [9] [35] [36] [37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [19] [20] [21] [22] [23] [24] Pentru acțiunea internă obișnuită privind relațiile personale, verifică judecătoria care exercită atribuțiile instanței de tutelă și familie și domiciliul ori reședința copilului pentru competența teritorială. Nu alege tribunalul doar pentru că invoci Legea nr. 272/2004. Protecția specială, un dosar conex și componenta internațională pot schimba analiza și trebuie verificate separat. [107] [108] Bunicul formulează cererea proprie și își dovedește calitatea; dacă acționează prin reprezentant, arată cine îl reprezintă și anexează dovada cerută de lege. Pentru un frate minor care ar participa ca parte, verificarea reprezentării și a eventualului conflict nu poate fi omisă. [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [5] [6] [7] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [8] [9] [35] [36] [37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53] [54] [55] [56] [57]

Cererea semnată identifică părțile și reprezentarea, obiectul concret, motivele de fapt și de drept și probele pentru fiecare capăt. Spune ce program ceri, pentru care copil și relație, cum este adaptat și ce obstacol trebuie rezolvat. Anexează copiile actelor relevante, dovada calității/reprezentării și dovada taxei dacă este datorată. Nu există un formular oficial universal pentru toate cererile bunicilor. [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53] [54] [55] [56] [57] Poți depune personal sau prin reprezentant la registratură, prin poștă/curier ori în formele electronice și de transmitere admise de articolul 199 din Codul de procedură civilă. Folosește datele oficiale ale instanței, păstrează actul semnat și dovada primirii. După înregistrare cererea se repartizează, apoi este verificată formal; un număr de dosar nu înseamnă admiterea programului. [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53] [54] [55] [56] [57] O structură practică este: „Solicit stabilirea relațiilor personale dintre mine și copilul ..., în calitate de ..., prin ..., pentru motivele ...; propun probele ... pentru a dovedi ...”. Completează faptele și actele reale, nu afirma acordul copilului sau al părinților dacă nu există. Pentru refuzul copilului de cel puțin 14 ani, descrie situația și cere soluția instanței, fără a omite ascultarea și siguranța. [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53] [54] [55] [56] [57] [1] [2] [3] [58] [4] [18] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [66] [67] [68] [69] [70] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24]

Dacă instanța comunică lipsuri în regularizare, termenul pentru completare este de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, cu sancțiunile articolului 200. Nu ți se pot cere date de care nu dispui personal și pentru a căror obținere este necesară intervenția instanței; explică situația, nu ignora adresa. Împotriva anulării există numai reexaminarea motivată, în 15 zile de la comunicare, soluționată de alt complet în condițiile legii. [49] [50] [51] [52] [53] [54] [55] [56] [57] În procedura obișnuită, pârâtul are 25 de zile de la comunicarea cererii pentru întâmpinare, iar reclamantul poate răspunde în 10 zile de la comunicarea întâmpinării. În urgență termenele pot fi reduse, iar pentru pârâtul din străinătate se aplică regula specială de stabilire a unui termen rezonabil. Nedepunerea întâmpinării poate produce decăderea din probe și excepții, în afara celor de ordine publică. Urmărește comunicările dosarului, nu doar data primului termen. [172] [173] [174] [175] [176] [177] [178] [179] Propune probele odată cu cererea, respectiv întâmpinarea, conform regulii generale. Pentru o probă apărută ulterior trebuie justificată excepția legală; nu presupune că instanța o va primi oricând. Instanța stabilește ce fapte sunt de dovedit și poate limita martorii; pregătește dovezi directe și utile, nu volume de mesaje fără legătură. [1] [2] [3] [58] [4] [18] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [66] [67] [68] [69] [70]

Articolul 15 litera d) din OUG nr. 80/2013 prevede 20 lei pentru fiecare cerere neaccesorie de relații personale, inclusiv pentru alte persoane decât părinții. Se verifică însă scutirea din articolul 140 al Legii nr. 272/2004 și celelalte scutiri aplicabile. Nu există aici nici taxă universală, nici scutire automată doar prin menționarea unui minor; contează calificarea obiectului și a fiecărui capăt. [180] [181] [182] [183] [184] [185] [186] [181] [182] [183] [184] [186] Pentru ordonanța președințială neevaluabilă, baza este 20 lei; articolul 140 exclude expres cauzele de la articolele 140¹ și 140² din scutirea sa. O altă scutire aplicabilă trebuie verificată distinct. Taxa de apel, dacă este datorată, se stabilește după regulile căii de atac; pentru o cerere neevaluabilă este 50% din taxa fondului, dar nu mai puțin de 20 lei, iar scutirea căii de atac se verifică separat. [180] [181] [182] [183] [184] [185] [186] [180] [186] [153] [154] [134] [135] [136] [137] [138] [139] [71] [76] [77] [78] [81] [82] [83] [84] [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [92] [93] [94] [187] [188] [185] Dacă instanța îți comunică taxa: cel mult 10 zile pentru dovada plății în condițiile comunicării, 5 zile pentru cererea de facilități și 3 zile pentru reexaminarea modului de stabilire a taxei. Reexaminarea taxei este scutită și o soluționează alt complet. Aceste 3 zile nu sunt cele 15 zile pentru reexaminarea anulării cererii. Păstrează fiecare comunicare și obiectul exact al demersului. [189] [190] [191] [192] [193] [194] [49] [50] [51] [52] [53] [54] [55] [56] [57] Taxa nu reprezintă costul total al procesului. Dacă ai nevoie de facilități, verifică regimul ajutorului public judiciar la care trimite articolul 42 pentru persoanele fizice; nu folosi criteriile destinate persoanelor juridice. Nu există în acest ghid un onorariu uniform de avocat, psiholog ori alt specialist. [189] [190] [191] [192] [193] [194]

Pentru ordonanța președințială trebuie explicat de ce întârzierea ar prejudicia dreptul ori ar produce paguba prevăzută de lege și de ce măsura cerută este provizorie, cu aparență de drept și fără rezolvarea fondului. Se adresează instanței competente pentru fond și poate fi cerută și dacă acesta este deja pe rol. Nu este admisă o măsură care nu ar permite restabilirea situației ori care tranșează definitiv litigiul. [134] [135] [136] [137] [138] [139] [140] [141] [142] [143] [144] [145] [146] [147] [148] [149] [150] [151] [152] [153] [154] În cauzele privind măsurile asupra copilului din articolul 140², altele decât cele de la articolul 133, termenul maxim de soluționare este de 30 de zile de la introducerea cererii. Nu înseamnă garantarea soluției favorabile sau durata oricărei acțiuni de fond. Procedura este urgentă, cu probe compatibile cu urgența; nu se promit expertize îndelungate în acest cadru. [134] [135] [136] [137] [138] [139] [140] [141] [142] [143] [144] [145] [146] [147] [148] [149] [150] [151] [152] [153] [154] [180] [186] [153] [154] [134] [135] [136] [137] [138] [139] Ordonanța este provizorie și executorie. Pentru ordonanța autonomă, în lipsa unei reguli speciale contrare, apelul este de 5 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citare. Verifică exact cum s-a judecat; simplul fapt că nu te-ai prezentat nu înseamnă că ordonanța s-a dat fără citare. Exercitarea apelului nu suspendă automat executarea. Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum îl stabilește. [134] [135] [136] [137] [138] [139] [140] [141] [142] [143] [144] [145] [146] [147] [148] [149] [150] [151] [152] [153] [154] [144] [145] [146] [147] [148]

Regula generală pentru hotărârea de fond a judecătoriei este apelul în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la instanța care a pronunțat hotărârea și este judecat de tribunal. Nu te baza pe un recurs după apel în cauza obișnuită de tutelă: articolul 483 alineatul (2) exclude recursul pentru categoriile indicate. [71] [72] [73] [74] [75] [76] [77] [78] [79] [80] [81] [82] [83] [84] [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [92] [93] [94] Identifică hotărârea atacată, ceea ce dorești schimbat, motivele de fapt și de drept, probele și semnătura; atașează dovada taxei când este datorată. Păstrează hotărârea și dovada comunicării. Dacă faci apel înaintea comunicării, hotărârea se socotește comunicată la depunerea apelului, potrivit articolului 468 alineatul (3). Nu calcula termenul doar din data afișată pe portal. [71] [72] [73] [74] [75] [76] [77] [78] [79] [80] [81] [82] [83] [84] [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [92] [93] [94] [71] [76] [77] [78] [81] [82] [83] [84] [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [92] [93] [94] [187] [188] [185] Pentru calculul termenelor procedurale se aplică regulile articolelor 181–186: la termenul pe zile nu intră în calcul nici ziua de început, nici ziua împlinirii; dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare următoare. Contează și modalitatea depunerii și dovada datei/orei primirii, inclusiv la e-mail. Repunerea în termen cere motive temeinic justificate și respectarea propriei proceduri, nu este o prelungire la alegere. Fără actul și comunicarea efectivă nu se poate stabili o dată-limită individuală sigură. [109] [110] [111] [112] [113] [114] [115] [116] [117] [118] [119] [120] [121] [122] [123] [124] [125] [126] [127] [128] [129]

Citește exact dispozitivul și organizează contactele în limitele lui. Dacă apar dificultăți, documentează datele, faptele și răspunsurile fără presiune asupra copilului. Executarea prin executor și analiza siguranței sunt distincte de cererea inițială; în executare este interzisă bruscarea minorului sau exercitarea presiunilor asupra lui. [25] [26] [27] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [130] [131] [132] [133] [3] [106] Dacă executorul constată refuzul categoric ori aversiunea copilului, întocmește proces-verbal și comunică constatările. DGASPC sesizează instanța locului unde se află minorul pentru consiliere psihologică de cel mult 3 luni; încheierea este urgentă, cu citare, fără cale de atac. Psihologul transmite raportul instanței, executorului și DGASPC, iar executorul reia procedura după primire. Nu confunda aceasta cu o ședință administrativă cerută direct de bunic și nu forța fizic rezultatul. [164] [165] [166] [167] [168] [169] [25] [26] [27] [19] [20] [21] [22] [23] [24] Dacă sunt suspiciuni de primejduire ori abuz, se activează separat atribuțiile de protecție: profesioniștii au obligațiile de sesizare, iar serviciul public de asistență socială sesizează DGASPC în 24 de ore când se constată condițiile articolului 41 alineatul (2). Nu este un termen general de acordare a vizitelor și nu trebuie așteptat pentru a semnala pericolul. [155] [156] [157] [158] [159] [160] [161] [162] [163]

Programul bunicilor nu transferă autoritatea părintească și nu îi transformă în reprezentanți ai copilului. Pentru datele copilului, consultă separat „Accesul bunicilor la informațiile copilului”; aici se rezolvă relațiile personale. [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [5] [6] [7] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [8] [9] [35] [36] [37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [19] [20] [21] [22] [23] [24] Pentru sprijinul serviciilor și diferența dintre monitorizare și executare, vezi „Consilierea și supravegherea socială a legăturilor cu copilul” și „Executarea hotărârii privind copilul: cum începe și cum decurge”. Pentru opinia copilului și urgență, sunt conexe „Ascultarea copilului în procesele de familie” și „Măsuri urgente pentru copil înainte de divorț sau fără divorț”. Dacă există restricții, prioritar este „Contactul copilului când există ordin de protecție”. [95] [170] [96] [171] [97] [164] [165] [166] [167] [168] [169] [134] [135] [136] [137] [138] [139] [140] [141] [142] [143] [144] [145] [146] [147] [148] [149] [150] [151] [152] [153] [154] [130] [131] [132] [133] [3] [106]