Reședință obișnuită
Statul în care o persoană își are locuința principală, cu legături durabile; pentru copil, locul care arată integrarea lui într-un mediu social și familial.
În dreptul internațional privat, reședința obișnuită a persoanei fizice este în statul în care persoana își are locuința principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalitățile legale de înregistrare. Pentru determinarea locuinței principale se au în vedere circumstanțele personale și profesionale care indică legături durabile cu statul respectiv sau intenția de a stabili asemenea legături.
Reședința obișnuită a copilului contează, de exemplu, pentru alegerea instanței: instanțele dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acel stat la momentul sesizării instanței.
Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, reședința obișnuită a copilului corespunde locului care exprimă o anumită integrare a acestuia într-un mediu social și familial și se stabilește în funcție de ansamblul împrejurărilor de fapt ale fiecărei cauze.
APARE ȘI CA reședinței obișnuite · reședința obișnuită a copilului
Ghiduri în care apare
Instanța competentă pentru copilul aflat în alt stat →Divorțul internațional: instanța competentă și procesele paralele →Mutarea copilului în alt stat: acordul celuilalt părinte și instanța →Bunurile soților în mai multe state: ce lege se aplică →Din textul legii
Vezi textul citat
(1) În sensul prezentei cărți, reședința obișnuită a persoanei fizice este în statul în care persoana își are locuința principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalitățile legale de înregistrare. Reședința obișnuită a unei persoane fizice acționând în exercițiul activității sale profesionale este locul unde această persoană are stabilimentul său principal.
Vezi textul citat
(2) Pentru determinarea locuinței principale vor fi avute în vedere acele circumstanțe personale și profesionale care indică legături durabile cu statul respectiv sau intenția de a stabili asemenea legături.
Vezi textul citat
(1) Instanțele dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în respectivul stat membru la momentul sesizării instanței.
Vezi textul citat
42 Potrivit aceleiași jurisprudențe, „reședința obișnuită” a copilului corespunde locului care exprimă o anumită integrare a acestuia într-un mediu social și familial. Acest loc trebuie stabilit de instanțele naționale în funcție de ansamblul împrejurărilor de fapt specifice fiecărei cauze (Hotărârea din 2 aprilie 2009, A, C-523/07, EU:C:2009:225, punctele 42 și 44, precum și Hotărârea din 22 decembrie 2010, Mercredi, C-497/10 PPU, EU:C:2010:829, punctul 47).
Informațiile nu constituie consultanță juridică.