PROBLEMA JURIDICĂ
Probele noi în apel includ dovezile omise ori tardive în primă instanță?
Faptele relevante
Sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj privește o practică neunitară, nu faptele unui litigiu individual.
Soluția
Probele noi includ și dovezile nepropuse în prima instanță sau propuse tardiv, pentru care s-a constatat decăderea.
Motivarea, pe scurt
Regulile speciale ale apelului, caracterul devolutiv și art. 470, 478 și 479 permit propunerea acestor probe; instanța verifică distinct admisibilitatea, necesitatea și respectarea cadrului procesual.
Ce putem învăța și ce limite are
Este relevantă pentru partea care nu a propus probe la timp în primă instanță și pentru distincția dintre o probă nouă și un motiv nou invocat în apel.
Nu înseamnă că probele sunt admise automat.
Nu înlătură limitele art. 478 privind cadrul procesual.
Ghiduri asociate
Primul program cu copilul: vârstă, găzduire, contact la distanțăC02 · 19 minCererea adolescentului privind școala și locuințaC02 · 21 minMutarea copilului împreună cu un părinte și opoziția celuilaltC02 · 20 minUnde va locui copilul după divorț: criterii și probeC02 · 23 minAm primit cererea de divorț: întâmpinarea și cererile propriiC01 · 20 minObiecțiuni la expertiză, completare și o nouă expertizăC06 · 10 minApelul în procesele de familie: ce se poate cere și dovediC09 · 23 min
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 13 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 42
42. Legea se referă la simplul fapt al invocării acestora în fața primei instanțe de fond și nu impune exigența ca probele să fi fost administrate, fiind suficient ca respectivele probe să fie cerute la prima instanță, chiar dacă nu au fost încuviințate și administrate, indiferent de motiv (de pildă, pentru că partea a renunțat la administrarea probei sau au fost respinse), pentru a putea fi readuse în atenția instanței de apel spre încuviințare și administrare, această din urmă instanță urmând a examina condițiile de admisibilitate și de încuviințare a dovezilor și dacă acestea pot să ducă la soluționarea procesului. ...
Textul în documentul-sursă ↗par. 65
65. Ca atare, în noțiunea de dovezi noi din cadrul art. 476 alin. (2) din Codul de procedură civilă intră orice probă care nu a fost administrată și analizată de către prima instanță și nicidecum doar probele care au fost propuse în termen procedural, dar care au fost respinse pentru nerespectarea condițiilor ce decurg din dispozițiile art. 255 și art. 258 din Codul de procedură civilă , așa cum se susține în cadrul opiniei minoritare prezentată în cadrul sesizării.
Textul în documentul-sursă ↗par. 66
66. Trebuie menționat că art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie cerința ca „probele... să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului“, iar art. 258 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că „probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255 , în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere“. ...
Textul în documentul-sursă ↗par. 66
66. Trebuie menționat că art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie cerința ca „probele... să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului“, iar art. 258 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că „probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255 , în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere“.
Textul în documentul-sursă ↗par. 71
71. De asemenea se constată că, potrivit art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă , instanța de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 478 alin. (2) din același act normativ.
Textul în documentul-sursă ↗par. 74
74. Rezultă deci că instanța de apel poate administra orice probe noi, indiferent dacă au fost sau nu solicitate în fața primei instanțe, cerința impusă de către legiuitor pentru etapa procesuală a apelului fiind ca acestea să se fi propus în condiții procedurale prin cererea de apel sau prin întâmpinare, iar instanța de apel să aprecieze că sunt necesare soluționării cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗par. 77
77. Concluzia care se impune este aceea că, chiar dacă partea a fost decăzută în primă instanță din dreptul de a mai propune probe, dacă necesitatea rezultă din dezbateri, în acord cu principiul aflării adevărului, aceste probe pot fi administrate dacă respectă exigențele art. 255 și 258 din Codul de procedură civilă .
Textul în documentul-sursă ↗par. 77
77. Concluzia care se impune este aceea că, chiar dacă partea a fost decăzută în primă instanță din dreptul de a mai propune probe, dacă necesitatea rezultă din dezbateri, în acord cu principiul aflării adevărului, aceste probe pot fi administrate dacă respectă exigențele art. 255 și 258 din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 78
78. Posibilitatea conferită judecătorului prin art. 22 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură civilă ca, în scopul aflării adevărului, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, nu le degrevează pe acestea din urmă de obligația de a propune în condițiile procedurale probele de care înțeleg să se folosească pentru dovedirea pretențiilor și apărărilor formulate, acest aspect rezultând din art. 254 alin. (6) din Codul de procedură civilă , care statuează că părțile nu vor putea invoca în căile de atac omisiunea instanței de a administra din oficiu probele pe care ele însele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 78
78. Posibilitatea conferită judecătorului prin art. 22 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură civilă ca, în scopul aflării adevărului, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, nu le degrevează pe acestea din urmă de obligația de a propune în condițiile procedurale probele de care înțeleg să se folosească pentru dovedirea pretențiilor și apărărilor formulate, acest aspect rezultând din art. 254 alin. (6) din Codul de procedură civilă, care statuează că părțile nu vor putea invoca în căile de atac omisiunea instanței de a administra din oficiu probele pe care ele însele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv
DECIDE:Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în consecință, stabilește că:În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 470, art. 478 alin. (2) și a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ atât probele propuse în fața primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât și acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv, iar în privința lor prima instanță de fond a constatat decăderea.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2020.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv — dezlegarea obligatorie
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 470, art. 478 alin. (2) și a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ atât probele propuse în fața primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât și acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv, iar în privința lor prima instanță de fond a constatat decăderea.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv: prima propoziție a soluției
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 470 , art. 478 alin. (2) și a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă , prin raportare la art. 254 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă , în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ atât probele propuse în fața primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât și acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv, iar în privința lor prima instanță de fond a constatat decăderea.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.