Mutarea copilului împreună cu un părinte și opoziția celuilalt

Înainte de o cerere, lămurește trei lucruri: unde a fost stabilită locuința și în ce mod; ce drepturi și obligații au părinții; dacă mutarea este doar propusă, deja realizată sau acoperită de o hotărâre nouă. Citește hotărârile integral, nu numai o relatare ori o parte din dispozitiv, și păstrează dovezile comunicării. Aceste verificări diferențiază acordul, neînțelegerea pe fond, modificarea și executarea. [5] [6] [7] [8] [9] [1] [2] [3] [4] [10] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36] [37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] Copilul locuiește, ca regulă, la părinții săi. Dacă aceștia nu locuiesc împreună, stabilesc locuința prin acord; dacă nu se înțeleg, hotărăște instanța în condițiile articolului 496. Alineatul (4) privește locuința stabilită potrivit întregului articol, inclusiv prin acordul părinților, nu numai printr-o hotărâre. Ea nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege. [5] [6] [7] [8] [9] Locuința, autoritatea părintească și legăturile personale sunt instituții distincte. Faptul că un copil locuiește la unul dintre părinți nu îi atribuie automat acelui părinte toate deciziile importante. Autoritatea comună rămâne regula după divorț, dacă instanța nu decide altfel, iar actele curente față de terți de bună-credință nu se confundă cu mutarea locuinței sau cu alegerea felului învățăturii. [71] [72] [73] [74] [75] [76] [77] [78] [79] [80] [81] [3] [4] [82] [83] [84]

Articolul 497 alin. (1) se referă la schimbarea locuinței copilului împreună cu părintele la care locuiește și condiționează acordul prealabil de efectul asupra autorității sau drepturilor părintești. De aceea trebuie descris efectul real: poate celălalt părinte să participe la decizii, să păstreze legăturile prevăzute și să își exercite drepturile în noua situație? Nu există în aceste texte un număr de kilometri care să rezolve automat problema. [1] [2] [3] [4] O propunere utilă arată adresa și perioada avute în vedere, motivul, condițiile de îngrijire, școala, transportul, programul copilului și modul de păstrare a relației cu celălalt părinte. Un răspuns de opoziție util explică de ce planul afectează copilul sau drepturile și ce alternativă concretă este propusă. Aceste informații sunt exemple de aplicare a criteriilor legale și de pregătire a probelor, nu un formular obligatoriu de notificare. [1] [2] [3] [4] [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [92] [93] [94] [95] [96] [97] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] Tăcerea nu este acord prealabil și nu trebuie prezentată drept opoziție expresă. Articolul 36 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 are o regulă pentru neexprimarea voinței unui părinte în privința unor decizii importante, însă nu înlătură condiția specifică a articolului 497 când mutarea intră în ipoteza lui. Verifică și titlul concret privind autoritatea, nu extrage dintr-o regulă generală permisiunea de a ocoli acordul specific. [1] [2] [3] [4] [71] [72] [73] [74] [75] [76] [77] [78] [79] [80] [81] [3] [4] [82] [83] [84] Dacă părinții nu se înțeleg, instanța decide potrivit interesului superior al copilului. Nici opoziția singură nu este un veto absolut, nici dorința părintelui de a se muta nu este suficientă pentru admitere. Articolul 486 este cadrul general al neînțelegerilor, dar nu înlocuiește cerințele speciale ale mutării din articolul 497. [1] [2] [3] [4] [105] [106] [107] [108] [109] [110] [111]

Formulează exact problema pe care o adresezi instanței: soluționarea neînțelegerii privind schimbarea locuinței și măsura concretă necesară copilului. Precizează locuința actuală, planul propus, drepturile afectate, acordul cerut și poziția celuilalt părinte. Nu te limita la cererea generică de a „face ceva” împotriva mutării. Obiectul, faptele, motivele și probele trebuie să permită o soluție determinată. [1] [2] [3] [4] [112] [113] [114] [115] [116] [117] [118] [119] [120] [121] [122] [123] [124] [125] [126] [127] [128] [129] [130] [131] [132] [133] [134] [135] [136] [137] Pentru cererea internă separată se pornește de la judecătorie, ca instanță de tutelă și familie, și de la regula domiciliului ori reședinței persoanei ocrotite din articolul 114 din Codul de procedură civilă, cu excepțiile legale. Dacă litigiul este inclus în divorț, competența divorțului urmează articolul 915, nu este înlocuită automat cu articolul 114. Identifică dosarul și obiectul înainte de alegerea instanței. [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53] Dacă mutarea este iminentă și întârzierea ar produce un prejudiciu concret, analizează separat o măsură provizorie pe calea ordonanței președințiale. Ea cere aparență de drept, urgență, vremelnicie și caracter reversibil; nu autorizează definitiv o mutare prin simpla invocare a urgenței. Soluția pe fond și ordonanța au scopuri diferite. [138] [139] [140] [141] [142] [143] [144] [145] [146] [147] [148] [149] [150] [151] [152]

Nu presupune că simplul fapt al mutării indică un singur demers. Dacă există un titlu executoriu care stabilește locuința și o obligație concretă nerespectată, examinează punerea lui în executare. Dacă vrei altă măsură pentru că situația s-a schimbat, poate fi necesară cererea pe fond de modificare. Dacă se invocă ținerea fără drept, condițiile înapoierii sunt analizate distinct. [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [10] [11] [12] [13] Articolul 403 permite modificarea măsurilor privitoare la părinții divorțați când s-au schimbat împrejurările. Cererea poate proveni de la oricare părinte, alt membru de familie, copil, instituția de ocrotire, instituția publică specializată pentru protecția copilului sau procuror. Această listă aparține modificării măsurilor dintre părinți divorțați; nu acordă tuturor acestor persoane dreptul de a iniția divorțul sau orice cerere școlară. [10] Arată ce s-a schimbat față de situația avută în vedere la hotărârea anterioară și de ce măsura nouă este în interesul copilului. O adresă nouă este un fapt relevant, dar analiza include îngrijirea, stabilitatea, școala, relațiile și drepturile ambilor părinți. Cererea de modificare nu este o simplă reluare a nemulțumirii față de vechea hotărâre. [10] [106] [107] [108] [109] [110] [111] [85] [86] [87] [88] [89] [90] Articolul 495 permite părinților să ceară înapoierea copilului de la persoana care îl ține fără drept; instanța poate respinge dacă înapoierea este vădit contrară interesului superior, iar copilul este ascultat potrivit articolului 264. Nu califica automat celălalt părinte drept persoană care ține fără drept. Titlul, autoritatea și locuința trebuie mai întâi lămurite. [11] [12] [13] O hotărâre ori o cerere nu îți dă dreptul să folosești forța asupra copilului. Dacă titlul existent nu cuprinde obligația de care ai nevoie, executorul nu poate inventa în locul instanței o soluție nouă asupra fondului. Demersul trebuie să corespundă obligației și situației reale. [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [11] [12] [13]

Interesul superior nu se reduce la locuința mai mare, venitul mai ridicat sau preferința unuia dintre părinți. Se examinează nevoile de dezvoltare, educație, sănătate, siguranță și stabilitate, opinia potrivit maturității, istoricul și riscurile, capacitatea de îngrijire și relațiile de atașament. [106] [107] [108] [109] [110] [111] Articolul 21 din Legea nr. 272/2004 adaugă disponibilitatea de a implica celălalt părinte în decizii și de a permite legăturile personale, situația locativă din ultimii trei ani, istoricul violenței și distanța până la instituția de educație. Proprietatea asupra unei case sau o acuzație izolată nu decid singure rezultatul. [85] [86] [87] [88] [89] [90] Organizează probele pe fapte: situația actuală și cronologia mutării; programul copilului; condițiile reale ale noii locuințe; transportul; efectele asupra școlii; continuitatea îngrijirii; contactele realizate ori împiedicate; propunerile și răspunsurile părinților. Folosește documente și comunicări obținute legal, identifică persoane cu cunoștință directă și explică ce dovedește fiecare probă. Lista este orientativă și legată de împrejurări, nu un set universal de anexe. [1] [2] [3] [4] [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [92] [93] [94] [95] [96] [97] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] Dacă invoci violență sau riscuri, descrie fapte verificabile și legătura lor cu măsura. Legea indică, între mijloacele de probă, certificate medico-legale, evaluări sociale, expertize psihologice și ascultarea copilului, coroborate cu celelalte mijloace legale. O afirmație despre pericol nu trebuie ignorată, dar nici transformată fără analiză într-o constatare judiciară. [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [92] [93] [94] [95] [96] [97] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] Înstrăinarea părintească are cadrul articolului 140¹: instanța o poate constata la cererea persoanelor și autorităților indicate de lege, cu efectul unei prezumții relative. Mutarea, neînțelegerea ori acuzația unui părinte nu reprezintă automat acea constatare și nu transferă automat locuința. Nu înlocui cererea și probele privind mutarea cu o etichetă. [153] [154]

Cererea obișnuită urmează articolul 194: identificarea părților și reprezentării, obiect, motive de fapt și de drept, probe pentru fiecare capăt și semnătură. Include hotărârile relevante, cronologia și măsura precisă solicitată. Se depun exemplarele cerute și dovada taxei, dacă este datorată; nu rezultă din lege un formular național unic obligatoriu pentru orice litigiu de mutare. [112] [113] [114] [115] [116] [117] [118] [119] [120] [121] [122] [123] [124] [125] [126] [127] [128] [129] [130] [131] [132] [133] [134] [135] [136] [137] Cererea se poate depune prin modalitățile articolului 199, inclusiv personal, prin reprezentant, poștă, curier, fax sau transmitere electronică în forma legală. Păstrează dovada depunerii ori primirii și utilizează datele oficiale ale instanței. Pentru un act supus termenului, documentul care dovedește data depinde de canalul folosit; verifică recipisa sau confirmarea corespunzătoare. [112] [113] [114] [115] [116] [117] [118] [119] [120] [121] [122] [123] [124] [125] [126] [127] [128] [129] [130] [131] [132] [133] [134] [135] [136] [137] [155] [156] [157] [158] [159] [160] [161] [162] [163] [164] [165] [166] [167] [168] [169] [170] [171] [172] [173] [174] [175] [176] [177] [178] Dacă celălalt părinte te cheamă în judecată pentru încuviințarea mutării, întâmpinarea trebuie să răspundă tuturor motivelor și să indice probele apărării. Dacă urmărești și o măsură proprie legată de aceeași situație, verifică necesitatea cererii reconvenționale și momentul depunerii: regula este odată cu întâmpinarea sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen, cu excepțiile legale. [112] [113] [114] [115] [116] [117] [118] [119] [120] [121] [122] [123] [124] [125] [126] [127] [128] [129] [130] [131] [132] [133] [134] [135] [136] [137] Probele se propun, ca regulă, prin cererea de chemare în judecată și întâmpinare. Întârzierea poate atrage decăderea; excepțiile pentru probe ulterioare trebuie justificate. Rolul activ al instanței nu scutește partea de această obligație. [91] [92] [93] [94] [95] [96] [97] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] La regularizarea cererii obișnuite, lipsurile se comunică și se cer completări în cel mult zece zile de la primire, sub sancțiunile prevăzute de lege. Nu pot fi cerute ca fiind personal disponibile date care necesită intervenția instanței. Împotriva încheierii de anulare, reexaminarea are cincisprezece zile de la comunicare. Termenul nu este cel al reexaminării taxei. [112] [113] [114] [115] [116] [117] [118] [119] [120] [121] [122] [123] [124] [125] [126] [127] [128] [129] [130] [131] [132] [133] [134] [135] [136] [137]

Pentru neînțelegerea din articolul 497, instanța ia în considerare ancheta psihosocială, îi ascultă pe părinți și ascultă copilul în condițiile articolului 264. Pentru cadrul articolului 496 și pentru celelalte cereri se verifică temeiul propriu. Nu se deduce din articolul 264, izolat, o regulă că toate procesele posibile cu un copil au exact aceeași obligație de anchetă și audiere. [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [179] [180] [181] [182] [183] [184] [185] [186] [187] [188] [189] [190] [191] [192] [190] [191] [193] [194] [195] [196] [197] [198] [199] [200] [201] [202] În aceste proceduri, pragul general pentru ascultarea obligatorie este de zece ani; copilul mai mic poate fi ascultat dacă este necesar și poate cere să fie ascultat, refuzul necesitând motivare. El are drept la informații potrivite și la exprimare liberă. Opinia se apreciază după vârstă și maturitate; nu este un vot decisiv și nici obligația de a vorbi în favoarea unui părinte. [179] [180] [181] [182] [183] [184] [185] [186] [187] [188] [189] [190] [191] Audierea în măsurile privind copilul altele decât protecția specială se face cu un psiholog al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). Se aplică în mod corespunzător regulile de consemnare și înregistrare, se depune raportul psihologului, iar ascultarea copilului este ultima etapă a cercetării judecătorești după administrarea probelor. Opinia sa are valoare de prezumție relativă, nu probă absolută. [203] [204] [205] [206] [207] [208] [209] [210] [211] [212] [213] [214] Ancheta psihosocială, raportul psihologului de la audiere și expertiza medico-legală psihiatrică sunt instrumente diferite. Articolul 140³ alin. (3) identifică situațiile care impun expertiza medico-legală psihiatrică, iar articolul 140⁴ reglementează această expertiză și maximum 45 de zile pentru finalizare și depunere. Nu este termenul general al procesului sau al oricărei anchete. [205] [206] [215] [216] [217] [218] [219] [220] Pentru lămurirea ori completarea raportului psihologului operează trimiterile exprese din articolul 140³ alin. (4). Trimiterea la recuzare include articolul 332 alin. (1) și (3), nu alin. (2); nu prelua automat termenul de cinci zile din alineatul omis. Semnalează problema prin mecanismul aplicabil și distinge raportul de expertiză. [205] [206] [215] [216] [217] [218] [219] [220] Decizia nr. 36/2026 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), pronunțată ca hotărâre prealabilă, privește majorarea pensiei de întreținere și nu elimină garanțiile din dosarul mutării. Înalta Curte explică expres de ce temeiurile privind locuința și neînțelegerile au propriile obligații. Eventualele cereri alăturate se analizează după obiectul lor, nu primesc o dispensă comună. [192] [190] [191] [193] [194] [195] [196] [197] [198] [199] [200] [201] [202]

Cererea autonomă de stabilire a locuinței dintre cele enumerate de articolul 15 lit. d) din OUG nr. 80/2013 are taxa de 20 lei. Pentru alte cereri familiale neevaluabile, lit. e) prevede 20 lei dacă nu există scutire. Măsurile privind copilul accesorii divorțului nu se taxează separat numai în baza lit. d). Nu orice cerere care folosește cuvântul „copil” este scutită. [221] [222] [223] [224] [225] [226] [227] Scutirea articolului 140 din Legea nr. 272/2004 privește aplicarea acelei legi, cu excluderea articolelor 140¹ și 140². Trebuie stabilit obiectul juridic efectiv; simpla adăugare a unui temei nu transformă orice acțiune într-una gratuită. Pentru capete cu finalități diferite se aplică regula articolului 34 alin. (1), nu taxarea multiplă doar pentru mai multe citări ale legii. [221] [222] [223] [224] [225] [226] [227] Ordonanța neevaluabilă are, de regulă, taxa de 20 lei. Cererea de suspendare a executării, inclusiv provizorii, are regula distinctă de 50 lei, sub rezerva scutirii aplicabile. Cauțiunea nu este taxa și nu trebuie adăugată mecanic la fiecare cerere fără identificarea incidentului. În ramura neevaluabilă a articolului 450, regula cauțiunii din articolul 719 alin. (3) este de 1.000 lei, dacă legea nu prevede altfel. [221] [222] [223] [224] [225] [226] [227] [228] [229] [230] [231] [232] [233] La primirea comunicării taxei, se poate cere plata și dovada în cel mult zece zile; cererea de facilități are cinci zile. Reexaminarea cuantumului are trei zile de la comunicare, este gratuită și se soluționează fără citare, de alt complet, prin încheiere definitivă. Ajutorul public judiciar se examinează în condițiile legii, fără a presupune un prag de venit sau o scutire garantată din aceste reguli generale. [234] [235] [236] [237] [238] [239]

Separă urgența de fond. Ordonanța președințială presupune aparență de drept, urgență și o măsură provizorie, care nu rezolvă definitiv litigiul și nu produce efecte ireversibile. Cererea se adresează instanței competente asupra fondului. În timpul divorțului, articolul 920 permite măsuri provizorii privind locuința și celelalte aspecte enumerate de lege. [138] [139] [140] [141] [142] [143] [144] [145] [146] [147] [148] [149] [150] [151] [152] Explică de ce așteptarea ar prejudicia copilul și ce soluție temporară concretă propui. Legea nu admite în această procedură probe care necesită timp îndelungat; cererea trebuie pregătită pentru judecata urgentă. Faptul că un părinte a creat o situație de fapt prin mutare nu îi garantează păstrarea ei și nici nu permite celeilalte părți să o răstoarne prin forță. [138] [139] [140] [141] [142] [143] [144] [145] [146] [147] [148] [149] [150] [151] [152] [106] [107] [108] [109] [110] [111] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] Pentru măsurile privind copilul altele decât protecția specială, articolul 140² stabilește maximum 30 de zile de la introducere pentru soluționarea cererii în primă instanță și citare urgentă. Nu este termenul de decădere al părintelui pentru a cere măsura și nu garantează o soluție definitivă în același interval. [240] [241] Ordonanța autonomă este, de regulă, supusă numai apelului în cinci zile: de la pronunțare dacă a fost dată cu citare și de la comunicare dacă a fost dată fără citare. Sunt păstrate regulile speciale și excepția recursului când competența de primă instanță aparține curții de apel. Cauțiunea pentru suspendarea în apel se stabilește conform articolului 1000 alin. (2), nu prin preluarea automată a sumei de la articolul 719. [242] [243] [244] [245] [246]

Hotărârea de primă instanță privind locuința, dintre cele enumerate de articolul 448, este executorie provizoriu. Apelul nu o suspendă automat. Termenul obișnuit pentru apel este de 30 de zile de la comunicare, dacă nu există altă normă aplicabilă. Nu confunda posibilitatea de a ataca hotărârea cu imposibilitatea temporară de a o executa. [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36] [37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] Apelul și, când este cazul, motivele se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă. Indică hotărârea, motivele de fapt și de drept, probele și semnătura, cu cerințele legale privind taxa. Când termenul de declarare începe înainte de comunicare, articolul 470 alin. (5) păstrează pentru motivare un termen de aceeași durată de la comunicare. [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36] [37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] Decizia ÎCCJ nr. 9/2020 (recurs în interesul legii) permite să fie analizate drept probe noi în apel inclusiv probe nepropuse sau tardive în prima instanță. Rămân condițiile de propunere, relevanță, admisibilitate și limitele cadrului procesual. Nu este o strategie de a amâna probele și nici permisiunea de a formula orice cerere nouă. [247] [248] [249] [250] [104] [251] [252] [253] [254] [255] [256] [91] [92] [93] [94] [95] [96] [97] [98] [99] [100] [101] [102] [103] [104] Hotărârile obișnuite din materia articolului 94 pct. 1 lit. a) intră sub excluderea recursului din articolul 483 alin. (2), în condițiile legii procesului. Nu extinde această regulă asupra fiecărui incident, deoarece suspendarea obișnuită și alte proceduri au propriile texte. [257] [63] [57] [58] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [66] [67] [68] [69] [70]

Suspendarea obișnuită a executării provizorii, potrivit articolului 450 alin. (1)–(4), poate fi cerută prin apel ori separat în timpul judecății apelului. Se depune la prima instanță sau la instanța de apel; în al doilea caz este necesară copia legalizată a dispozitivului. O judecă instanța de apel, cu citarea părților și cu cauțiunea prevăzută de lege. [228] [229] [230] [231] [232] [233] Încheierea are cale de atac separată potrivit articolului 719 alin. (6), aplicat corespunzător: apel sau recurs dacă este pronunțată de curtea de apel, în cinci zile de la pronunțare pentru partea prezentă și comunicare pentru partea lipsă. Nu este regula fără cale de atac din Decizia ÎCCJ nr. 8/2015 (recurs în interesul legii). [228] [229] [230] [231] [232] [233] Suspendarea provizorie din articolul 450 alin. (5) acoperă perioada până la soluționarea suspendării obișnuite. Necesită apel și cererea de suspendare obișnuită; are caracter incidental și este judecată de instanța de apel. În această ramură, Decizia ÎCCJ nr. 8/2015 stabilește încheierea fără cale de atac. Nu se aplică ordonanței autonome privind copilul. [258] [259] [260] [261] [262] [263] [264] [265] [266] [267] [268] [242] [243] [244] [245] [246] Regula cauțiunii neevaluabile de 1.000 lei se folosește în condițiile articolelor 450 și 719, cu excepțiile legale. Cauțiunea depusă pentru suspendarea provizorie rămâne indisponibilizată chiar la respingere și este deductibilă din cauțiunea finală, când este cazul. Nu se presupun două depuneri automate și nu se confundă cauțiunea cu taxa de 50 lei a cererii de suspendare ori cu suma stabilită de instanță pentru articolul 1000 alin. (2). [228] [229] [230] [231] [232] [233] [258] [259] [260] [261] [262] [263] [264] [265] [266] [267] [268] [221] [222] [223] [224] [225] [226] [227] [242] [243] [244] [245] [246]

Dacă există un titlu executoriu relevant, verifică obligația exactă înainte de a cere executarea. Articolele 910–914 reglementează măsurile privind minorii, inclusiv stabilirea locuinței și înapoierea copilului. Executorul comunică încheierea de încuviințare și somația, precizând data și locul prezentării ori obligația corespunzătoare titlului. [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] Dacă persoana obligată nu se conformează somației, executorul, la cererea creditorului, sesizează instanța de executare pentru aplicarea articolului 906. Dacă obligația nu este executată într-o lună de la comunicarea încheierii prevăzute la articolul 906 alin. (2), executorul trece la executare potrivit articolului 911. Luna nu începe automat de la hotărârea inițială privind locuința. [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] Executarea se face în prezența reprezentantului DGASPC și, când acesta apreciază necesar, a unui psiholog desemnat; psihologul separat nu este necesar dacă reprezentantul are această calificare. Forța publică acordă sprijin la solicitarea executorului în condițiile legii, dar nimeni nu poate brusca minorul ori exercita presiuni asupra lui pentru realizarea executării. Aceste reguli nu autorizează o preluare organizată unilateral de părinte. [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] Dacă executorul constată refuzul categoric al copilului de a părăsi persoana la care se află sau aversiunea față de creditor, întocmește proces-verbal și îl comunică părților și reprezentantului DGASPC. Acesta sesizează instanța competentă de la locul unde se află minorul pentru un program de consiliere psihologică de cel mult trei luni. Cererea se soluționează urgent, cu citările legale, prin încheiere fără cale de atac; regulile ascultării copilului rămân aplicabile. [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] După consiliere, psihologul comunică raportul instanței, executorului și DGASPC, iar executorul reia procedura. Dacă refuzul împiedică în continuare executarea, legea prevede un nou demers la instanță; nu este o permisiune de constrângere a copilului. O afirmație a părintelui despre refuz nu înlocuiește constatarea executorului și succesiunea legală. [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] Articolul 912 limitează etapa penalității descrise acolo până la executare, dar nu mai mult de trei luni de la comunicarea încheierii de la articolul 906 alin. (2), și prevede consemnarea și sesizarea parchetului în situațiile indicate. Aceste repere nu sunt calculul complet al lichidării penalităților din articolul 906 alin. (4). Cuantificarea definitivă, taxele și căile de atac ale acelui demers necesită analiza distinctă a executării; nu deduce automat o sumă din simplul număr de zile. [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28]

Păstrează dovada fiecărei comunicări și verifică evenimentul care pornește termenul. Pentru termenele pe zile, nu se includ ziua de început și cea a împlinirii; ultima zi nelucrătoare conduce la prima zi lucrătoare următoare. Pentru săptămâni, luni și ani se aplică regula zilei corespunzătoare, iar dacă ultima lună nu are o asemenea zi, termenul se împlinește în ultima zi a lunii. Dovada depunerii trebuie adaptată canalului legal folosit. [155] [156] [157] [158] [159] [160] [161] [162] [163] [164] [165] [166] [167] [168] [169] [170] [171] [172] [173] [174] [175] [176] [177] [178] Pierderea unui termen poate atrage decăderea. Repunerea cere motive temeinic justificate și îndeplinirea actului odată cu solicitarea în intervalul legal de la încetarea împiedicării: de regulă cincisprezece zile, iar pentru căile de atac durata prevăzută pentru calea respectivă. Nu este o prelungire acordată automat pentru că dosarul privește un copil. [155] [156] [157] [158] [159] [160] [161] [162] [163] [164] [165] [166] [167] [168] [169] [170] [171] [172] [173] [174] [175] [176] [177] [178] Momentul începerii procesului sau executării și legea procesului pentru căile de atac rămân decisive. Codul civil și divorțurile anterioare au propriile norme tranzitorii. Data la care citești o sursă nu schimbă ediția ei și nu rezolvă singură aplicabilitatea la dosarul tău. [57] [58] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [66] [67] [68] [69] [70] Dacă mutarea are componentă internațională, sunt distincte competența internațională, întoarcerea, recunoașterea hotărârilor și documentele de călătorie. Nu considera că acest ghid acordă permisiunea de a muta copilul peste graniță sau că regula internă stabilește instanța internațional competentă. [46] [47] La fel, măsurile de protecție specială pentru copil au cadrul lor propriu și nu se aplică automat în orice conflict de locuință. Dacă faptele cer protecție separată, ea trebuie evaluată fără a înlocui printr-o etichetă obiectul cererii privind mutarea. [54] [55] [56]