Înstrăinarea copilului de un părinte: probe, apărare și efecte
Constatarea înstrăinării părintești presupune dovedirea conduitei părintelui ori a persoanei prevăzute de lege, inclusiv a componentei intenționale, și a unei rețineri ori ostilități nejustificate sau disproporționate a copilului. Un refuz de contact trebuie analizat în context, inclusiv în raport cu absențele, violența și riscurile reale. După constatare, legea instituie o prezumție care poate fi răsturnată și prevede măsuri privind relațiile personale, consilierea și respectarea hotărârii; autoritatea părintească și locuința se decid în interesul copilului. [1] [46] [2] [18] [19] [20] [21]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 15 minute
Cuprins · 13 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 02Ce trebuie demonstrat pentru constatarea înstrăinării
- 03Cum formulez cererea și ce măsuri pot solicita
- 04Ce probe pregătesc și cum le organizez
- 05Când intervine psihologul și când este necesară expertiza
- 06Ce efecte are constatarea instanței
- 07Cum mă apăr când există refuz, absențe sau motive de siguranță
- 08Ce pot face după pronunțarea hotărârii
- 09Ce arată hotărârea Curții Europene în cauza R.I. și alții împotriva României
- 10Termene și repere
- 11Lista de pași
- 12Întrebări frecvente
- 13Surse și trimiteri
Cui se adresează
Părinții implicați într-o cerere de constatare a înstrăinării părintești: probe, apărare și consecințe.
Competența internațională și procedurile transfrontaliere nu sunt tratate integral.
Ghidul nu stabilește soluția unui dosar individual.
Ce trebuie demonstrat pentru constatarea înstrăinării
Legea nr. 272/2004 definește înstrăinarea părintească drept o formă de violență psihologică. Definiția privește conduita unui părinte sau a persoanelor indicate de lege care generează, acceptă ori folosesc o situație în care copilul manifestă reținere sau ostilitate nejustificată ori disproporționată față de un părinte. Legea cere și componenta intențională descrisă prin formularea „în mod intenționat, urmărit sau asumat și apropriat”. [1]
De aceea, analiza trebuie să lege faptele imputate adultului de reacția copilului și de contextul acesteia. Cine a împiedicat contactul? Ce s-a întâmplat la întâlniri? De când a apărut refuzul? Au existat violență, absențe repetate ori alte explicații verificabile? Aceste întrebări rezultă din coroborarea definiției cu sarcina probei și cu obligația evaluării istoricului de abuz și a riscurilor pentru copil. [1] [46] [2]
Un refuz al copilului, o plângere a unui părinte sau o relație tensionată nu demonstrează, prin simpla lor existență, toate elementele înstrăinării. Nici sesizarea autorităților pentru un pericol nu trebuie tratată automat ca dovadă a înstrăinării. Instanța apreciază probele separat și în ansamblu; persoana care invocă faptele trebuie, ca regulă, să le dovedească. Aceasta este consecința regulilor de probă aplicate definiției legale, nu o regulă că un anumit mijloc de probă ar fi întotdeauna inutil. [1] [46] [51] [52]
Cum formulez cererea și ce măsuri pot solicita
Constatarea poate fi cerută de unul dintre părinți, de procuror sau de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). Cererea poate fi principală sau formulată într-un proces în care urmează să fie dispuse măsuri privind copilul. Procedura specială a constatării exclude cauzele de protecție specială prevăzute la art. 133 din Legea nr. 272/2004. [17]
Pentru o cerere separată într-un litigiu obișnuit între părinți, coroborarea regulilor generale de competență conduce, în principiu, la judecătoria care exercită atribuțiile instanței de tutelă de la domiciliul sau reședința copilului. Un proces de divorț aflat deja pe rol sau existența unor elemente internaționale impun verificarea regulilor proprii de competență; formula de mai sus nu înlocuiește această verificare. [27] [28] [17]
În cerere, individualizează copilul și părinții, hotărârile ori înțelegerile existente, perioada și faptele concrete, explicația legăturii dintre conduita imputată și reacția copilului, precum și probele pentru fiecare susținere. Formulează distinct constatarea solicitată și măsurile pe care dorești să le dispună instanța: de exemplu, autoritatea părintească, locuința, programul de relații personale și consilierea. Cererea trebuie semnată și însoțită de copiile necesare comunicării. [32] [33] [34] [35] [36] [37] [17] [19] [15]
Într-un dosar existent, ține seama de poziția procesuală. Pentru modificarea cererii prevăzută de art. 204 alin. (1), reclamantul are ca limită primul termen la care este legal citat; după acest moment, modificarea poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților, în condițiile alin. (3). Îndreptarea greșelilor materiale și celelalte situații enumerate la alin. (2) au regimul propriu prevăzut acolo. [87] Cererea reconvențională se depune, sub sancțiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată. Dacă reclamantul și-a modificat cererea, reconvenționala se depune până la termenul încuviințat pârâtului în acest scop. [86] Posibilitatea de a solicita constatarea într-un litigiu pendinte nu permite introducerea oricărei pretenții noi în orice etapă. [17] [40] [41] [44] [45]
Taxa nu este automat zero. Scutirea generală din Legea nr. 272/2004 exclude cererea de constatare a înstrăinării. Pentru o cerere distinctă de familie, neevaluabilă în bani, se aplică în principiu taxa de 20 lei pentru categoria reziduală din OUG nr. 80/2013, dacă nu operează o altă scutire. Instanța stabilește suma datorată; capetele de cerere cu finalitate diferită pot modifica totalul. [16] [83] [73] [74] [75]
Dacă sunt necesare măsuri urgente, ordonanța președințială are condiții proprii: urgență, aparența dreptului și caracter provizoriu. Ea nu poate rezolva definitiv fondul dreptului. Prin urmare, o cerere urgentă de protejare a relațiilor personale sau a copilului nu oferă automat o constatare definitivă a înstrăinării. [68] [69]
Ce probe pregătesc și cum le organizez
Pregătește o cronologie a incidentelor, cu data, programul aplicabil, ceea ce a făcut fiecare părinte, reacția copilului, motivul invocat și documentul ori martorul care poate confirma faptele. Separă observația directă de ceea ce ți-a relatat altcineva și păstrează contextul complet al mesajelor. Aceasta este o metodă practică de prezentare a faptelor pentru mijloacele de probă prevăzute de Codul de procedură civilă; instanța decide ce este admisibil și ce dovedește fiecare probă. [46] [47] [50] [51]
| Aspect de lămurit | Materiale care pot fi utile | Limita de avut în vedere |
|---|---|---|
| Programul și contactele efective | Hotărâri, înțelegeri, mesaje despre preluare și înapoiere, acte ale executorului, martori ai incidentelor | Arată concret cine a făcut sau a omis ce anume; un incident nu explică singur întreaga relație. [47] [51] [1] |
| Conduita adultului | Comunicări complete, fapte observate de martori, rapoarte ale serviciilor sociale | Separă acuzația consemnată într-un document de constatarea proprie a autorului documentului. [46] [51] |
| Siguranța copilului | Documente medicale ori medico-legale, rapoarte sociale, evaluări de specialitate, alte probe ale incidentelor | Instanța examinează istoricul violenței și riscul; existența unei sesizări nu echivalează cu dovedirea tuturor faptelor reclamate. [2] [14] [46] |
| Reacția copilului și cauzele ei | Ascultarea copilului în condițiile legii, raportul psihologului, expertiza încuviințată și celelalte probe | Opinia copilului și concluziile unui raport trebuie evaluate în cadrul întregului dosar. [22] [23] [25] [51] |
Dacă un părinte împiedică ori afectează negativ legăturile personale prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit de părinți ori se opune măsurilor legale de consiliere, oricare părinte poate solicita serviciului social competent monitorizarea relațiilor personale în condițiile art. 18 alin. (5). Raportul întocmit se înmânează ambilor părinți și poate fi folosit în instanță. Recomandările lui trebuie diferențiate de măsurile pe care le dispune judecătorul. [8] [9] [10] [17]
Propune probele prin cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare. Legea sancționează, ca regulă, propunerea tardivă cu pierderea dreptului de a administra proba, dar prevede excepții, între altele pentru motive temeinic justificate, necesitatea rezultată din cercetarea judecătorească, probe care nu amână judecata ori acordul expres al părților. Nu presupune că orice document poate fi adăugat fără explicații la finalul procesului. [48] [49]
Când intervine psihologul și când este necesară expertiza
În acest domeniu există mai multe intervenții diferite, cu scopuri și efecte distincte:
- Consilierea și solicitarea unei expertize de către serviciul social. Serviciul public de asistență socială și, după caz, DGASPC de sector au obligații de consiliere pentru copil și părinți. Când există suspiciune de înstrăinare ori altă violență asupra copilului și instanța a fost sesizată, aceste servicii trebuie să îi solicite efectuarea unei expertize. Obligația de a cere proba nu dovedește, prin ea însăși, acuzația. [7] [46]
- Psihologul la ascultarea judiciară a copilului. În cauzele reglementate de art. 140³, ascultarea se face cu participarea unui psiholog DGASPC, iar raportul acestuia trebuie depus la dosar. Ascultarea este ultima etapă a cercetării judecătorești, după administrarea probelor. [22] [23] [25]
- Expertiza încuviințată de instanță. Judecătorul stabilește necesitatea cunoștințelor de specialitate, obiectivele și condițiile probei. O evaluare obținută separat de un părinte nu se confundă cu expertiza dispusă și administrată în proces; valoarea ei se apreciază potrivit regulilor de probă. [55] [56] [51]
- Expertiza medico-legală psihiatrică. Legea o prevede pentru constatările de specialitate necesare privind afecțiuni psihiatrice ale copilului ori părintelui, abuzul în plan psihic și legătura de cauzalitate cu urmările psihice. Necesitatea acestei probe se raportează la problemele concrete care trebuie lămurite; simpla folosire a cuvântului „înstrăinare” nu ține locul acestei analize. [23] [26]
Solicită obiective care pot primi un răspuns profesional: ce a fost observat, ce explicații alternative au fost examinate, ce factori de risc există și ce intervenții sunt indicate. Constatarea juridică a înstrăinării și alegerea măsurilor privind copilul rămân atribuții ale instanței; raportul specialistului se apreciază împreună cu celelalte probe. [56] [51] [52] [17]
Dacă raportul este neclar sau incomplet, arată punctual problema și cere lămuriri ori completări la primul termen după depunerea lui. Art. 337 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător și raportului psihologului DGASPC întocmit la ascultare. Pentru o nouă expertiză judiciară, cererea trebuie motivată prin motive temeinice și formulată, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după raport sau, dacă au existat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori a raportului suplimentar. Aceste momente se raportează la termenele de judecată, nu la un număr generic de zile. [57] [24] [58] [59]
Ce efecte are constatarea instanței
Constatarea produce o prezumție relativă: legea pornește de la ideea că exercitarea autorității de către părintele care înstrăinează și stabilirea locuinței copilului la acesta nu sunt în interesul copilului. „Relativă” înseamnă că proba contrară rămâne posibilă. Prezumția nu scutește de dovedirea faptelor din care rezultă înstrăinarea și nu echivalează cu pierderea automată a autorității părintești. [18] [53] [54]
Instanța poate decide exercitarea autorității de un singur părinte: înstrăinarea este unul dintre motivele întemeiate enumerate de lege. Măsura trebuie decisă în interesul copilului, împreună cu analiza situației concrete; nu rezultă mecanic din folosirea unei etichete. [15] [76]
Dacă locuința este stabilită la părintele care înstrăinează, legea impune un program în favoarea celuilalt părinte care să includă găzduirea pentru o perioadă determinată și întâlniri într-un loc neutru, precum și consiliere psihologică pentru copil și ambii părinți prin DGASPC. Modalitățile legale de găzduire și întâlnire permit supravegherea, în funcție de interesul copilului; textul nu impune automat contact nesupravegheat indiferent de risc. [19] [20] [21] [3] [4]
La stabilirea programului, obligația de a duce și de a aduce copilul revine întotdeauna părintelui care înstrăinează, dacă situația a fost constatată. [6]
În cadrul măsurilor solicitate pentru respectarea locuinței, a programului și a înapoierii copilului, legea prevede obligativitatea stabilirii penalității zilnice în cazul constatării înstrăinării și dublarea limitelor sale minime și maxime. Nu deduce de aici că orice sumă este datorată din momentul acuzației: trebuie verificată măsura concretă dispusă și obligația pentru a cărei nerespectare se aplică. [12] [13]
Chiar după constatare, istoricul de violență și riscurile pentru sănătatea ori dezvoltarea copilului rămân relevante. Pentru motive temeinice de pericol, instanța poate limita relațiile personale; prezumția privind părintele care înstrăinează nu înlătură obligația evaluării siguranței. [2] [11] [18]
Cum mă apăr când există refuz, absențe sau motive de siguranță
Apărarea trebuie să răspundă faptelor și condițiilor legale: ce conduită îți este atribuită, în ce perioadă, prin ce probe, ce legătură are cu reacția copilului și de ce reacția ar fi nejustificată ori disproporționată. Poți contesta existența înstrăinării și, distinct, necesitatea sau proporționalitatea măsurilor cerute. După o constatare, poți invoca și probe care răstoarnă prezumția privind autoritatea ori locuința. [1] [46] [18] [54]
- Dacă celălalt părinte a lipsit de la întâlniri, prezintă programul, confirmările, anulările, intervalele fără contact și eventualele propuneri de reprogramare. Legătura dintre conduita imputată ție și deteriorarea relației trebuie analizată pe fapte, inclusiv în raport cu această explicație alternativă. [1] [47] [51]
- Dacă minorul refuză contactul, descrie când și în ce împrejurări apare reacția și cere evaluarea cauzelor. Opinia lui are valoarea unei prezumții relative în procedura specială; ea trebuie ascultată și confruntată cu restul probelor. Nu rezultă automat nici înstrăinarea, nici dreptul de a opri nelimitat relațiile personale. [25] [1] [5] [11]
- Dacă există violență sau îngrijorări de siguranță, individualizează incidentele și depune probele disponibile. Legea permite stabilirea istoricului de violență prin mai multe tipuri de probe civile, nu doar printr-o condamnare penală. De aici rezultă că lipsa unei condamnări nu înlătură automat obligația instanței de a examina riscul; totodată, o acuzație nedovedită nu devine certitudine numai fiindcă a fost reclamată. [14] [2] [46]
- Dacă există o modalitate de contact adecvată riscului, formulează o cerere concretă: întâlnire într-un loc neutru, supraveghere, consiliere ori limitarea relațiilor pentru motive temeinice. Soluția solicitată trebuie motivată prin situația copilului și cerută instanței, în cadrul procedural aplicabil. [3] [4] [7] [11] [33] [34]
În dreptul comun, pârâtul depune întâmpinarea în 25 de zile de la comunicarea cererii. Pentru pârâtul domiciliat în străinătate, judecătorul fixează un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările. [85] În procesele urgente, judecătorul poate reduce termenul; ordonanța președințială are regula specială că întâmpinarea nu este obligatorie. Urmează procedura și termenul aplicabile dosarului concret. Nedepunerea în termen a unei întâmpinări obligatorii poate atrage pierderea dreptului de a propune probe și de a invoca excepții care nu sunt de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. [38] [39] [42] [43] [70]
Pentru termenul calculat în zile nu se numără ziua comunicării și nici ziua împlinirii; dacă ultima zi este nelucrătoare, împlinirea se prelungește până în prima zi lucrătoare următoare. Aceasta este regula de calcul, care trebuie aplicată termenului efectiv comunicat ori prevăzut de lege. [29] [30]
Ce pot face după pronunțarea hotărârii
Verifică separat constatarea înstrăinării, motivarea ei și fiecare măsură dispusă. O critică poate privi lipsa probelor unei condiții legale, neexaminarea explicațiilor alternative, folosirea greșită a prezumției ori soluția privind copilul. Hotărârea trebuie să explice situația de fapt și motivele pentru admiterea sau înlăturarea cererilor; calea de atac permite contestarea soluției în limitele legii. [60] [1] [18] [65]
În dreptul comun, apelul se declară în 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, și se depune la instanța care a pronunțat hotărârea. Pentru ordonanța președințială, regula specială este apelul în 5 zile: de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, respectiv de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor, în lipsa unei prevederi speciale contrare. Nu aplica termenul de 30 de zile unei ordonanțe doar fiindcă privește același copil. [66] [67] [71]
În dreptul comun, comunicarea hotărârii odată cu încheierea de încuviințare a executării silite declanșează și ea termenul de apel. Dacă partea declară apel înaintea comunicării, hotărârea se socotește comunicată la data depunerii apelului. [88] [89]
Ambele termene se calculează potrivit regulii termenelor pe zile: se exclud ziua de început și cea de împlinire, iar o ultimă zi nelucrătoare se mută în prima zi lucrătoare următoare. Depășirea termenului legal atrage, ca regulă, decăderea din exercitarea dreptului procesual și nulitatea actului tardiv, în afara situațiilor pentru care legea prevede altfel. [29] [30] [31]
Hotărârile primei instanțe privind autoritatea părintească, locuința și relațiile personale sunt executorii de drept. Introducerea apelului nu suspendă, prin ea însăși, aceste măsuri. Suspendarea executării provizorii se solicită instanței în condițiile legii și presupune cauțiunea stabilită potrivit normei aplicabile; ordonanța președințială are propria regulă de suspendare. [61] [62] [63] [64] [72]
Dacă ulterior se schimbă împrejurările, Codul civil permite modificarea măsurilor privind copiii părinților divorțați. O asemenea cerere privește situația schimbată; trebuie diferențiată de contestarea în termen a unei hotărâri pe care o consideri greșită. [77] [66]
Ce arată hotărârea Curții Europene în cauza R.I. și alții împotriva României
În hotărârea definitivă din 4 decembrie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a examinat executarea unor hotărâri prin care copiii fuseseră încredințați mamei, dar continuau să locuiască la tată. Curtea a constatat încălcarea dreptului la viață de familie, deoarece autoritățile nu acționaseră la timp și suficient în împrejurările cauzei. [78] [80] [81]
Curtea a explicat că opinia copilului contează, fără a constitui un veto necondiționat. Evaluarea trebuie să includă și situațiile în care legăturile personale ar dăuna sănătății ori dezvoltării copilului. Totodată, a precizat expres că hotărârea nu cerea reunirea familiei fără măsuri pregătitoare adecvate. [79] [82]
Cauza ilustrează obligațiile autorităților și limitele intervenției în executarea măsurilor familiale. Fiind anterioară reglementării speciale din 2024, ea nu stabilește interpretarea acelei reglementări și nu permite deducerea înstrăinării din orice refuz al copilului. [78] [79] [82] [1] [84]
Termene și repere procedurale
- Interval
25 de zile, în procedura obișnuită. [38]
- De când începe
Comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât. [38]
- Cum se aplică
- Consecințe
Nedepunerea în termen a întâmpinării obligatorii atrage decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. [43]
În procesele urgente, judecătorul poate reduce termenul în funcție de împrejurările cauzei. [39]
Pentru ordonanța președințială, întâmpinarea nu este obligatorie; nu se transferă automat termenul obișnuit de 25 de zile acestei proceduri. [70]
Pentru pârâtul domiciliat în străinătate, judecătorul fixează un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. [85]
- Interval
Până la primul termen la care reclamantul este legal citat. [40]
- De când începe
Existența cererii introductive și fixarea primului termen la care reclamantul este legal citat. [40]
- Cum se aplică
Se identifică primul termen la care este îndeplinită citarea legală a reclamantului; regula nu reprezintă un interval calculat în zile de la înregistrarea cererii. [40]
- Interval
Odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată. [45]
- De când începe
- Cum se aplică
- Consecințe
Nerespectarea momentului prevăzut de art. 209 alin. (4) atrage decăderea din dreptul de a formula cererea reconvențională în acel cadru procesual. [45]
- Interval
De regulă, prin cererea de chemare în judecată pentru reclamant și prin întâmpinare pentru pârât; nu există aici un termen unic exprimat în zile. [48]
- De când începe
- Cum se aplică
Art. 254 alin. (2) permite probe ulterioare când necesitatea rezultă din modificarea cererii; când rezultă din cercetarea judecătorească și nu putea fi prevăzută; când partea justifică temeinic imposibilitatea propunerii în termen; când administrarea nu amână judecata; ori când toate părțile consimt expres. [49]
Regula de propunere nu înlătură verificarea admisibilității și utilității probelor pentru soluționarea procesului. [50]
Propunerea de probe noi odată cu modificarea cererii reclamantului se raportează și la art. 204 alin. (1). [40]
- Interval
La primul termen după depunerea raportului. [57]
- De când începe
Depunerea raportului pentru care este necesară lămurirea, completarea ori rezolvarea unei contradicții între părerile experților. [57]
- Cum se aplică
Se identifică prima ședință de judecată care urmează depunerii raportului; norma nu fixează un număr de zile de la redactarea sau comunicarea acestuia. [57]
- Interval
La primul termen după depunerea raportului; dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni sau a raportului suplimentar, după caz. [59]
- De când începe
Depunerea raportului de expertiză, respectiv depunerea răspunsului la obiecțiuni sau a raportului suplimentar în situația prevăzută de lege. [59]
- Cum se aplică
Se urmărește termenul de judecată imediat următor documentului relevant; termenul nu se calculează printr-un număr fix de zile. [59]
- Consecințe
Cererea tardivă de nouă expertiză este supusă sancțiunii decăderii, prevăzută expres de art. 338 alin. (2). [59]
- Interval
30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. [66]
- De când începe
Comunicarea hotărârii, în regula de drept comun prevăzută de art. 468 alin. (1). [66]
- Cum se aplică
- Consecințe
Nerespectarea termenului legal atrage, ca regulă, decăderea din exercitarea dreptului procesual și nulitatea actului tardiv, în afara situațiilor pentru care legea prevede altfel. [31]
Se verifică norma aplicabilă hotărârii concrete; durata de 30 de zile nu înlocuiește un termen special. [66]
Ordonanța președințială are regula specială a apelului în 5 zile de la pronunțare sau de la comunicare, în funcție de citare, dacă o lege specială nu prevede altfel. [71]
Comunicarea odată cu încheierea de încuviințare a executării silite declanșează termenul. [88]
Dacă partea face apel înaintea comunicării, hotărârea se socotește comunicată la data depunerii apelului. [89]
- Interval
5 zile, dacă o lege specială nu prevede altfel. [71]
- De când începe
Pronunțarea ordonanței date cu citarea părților; comunicarea ordonanței date fără citarea părților. [71]
- Cum se aplică
- Consecințe
Nerespectarea termenului legal atrage, ca regulă, decăderea din exercitarea dreptului procesual și nulitatea actului tardiv, dacă legea nu prevede altfel. [31]
Lista de pași
Întrebări frecvente
Cum se dovedește înstrăinarea părintească și când este necesar psihologul ori expertiza?
Prin probe ale conduitei adultului, ale reacției copilului și ale contextului care permite aprecierea caracterului nejustificat ori disproporționat al acesteia. Psihologul DGASPC participă la ascultarea copilului în cauzele reglementate de lege și depune raportul; expertiza are obiective stabilite de instanță. Serviciul social trebuie să solicite expertiza când există suspiciune de înstrăinare ori altă violență și instanța a fost sesizată. Expertiza medico-legală psihiatrică privește constatările specializate prevăzute de lege, nu orice acuzație prin simpla denumire a ei. [1] [46] [7] [22] [23] [56]
Cum cer instanței constatarea unei situații de înstrăinare părintească?
Formulează o cerere explicită, separată sau în dosarul în care se decid măsuri privind copilul, cu respectarea cadrului procedural. Indică faptele, perioada, probele și măsurile solicitate. Dreptul de a cere constatarea aparține părintelui, procurorului și DGASPC; sunt excluse cauzele prevăzute la art. 133 din Legea nr. 272/2004. Verifică instanța competentă și taxa; această cerere nu beneficiază automat de scutirea generală a legii. [17] [33] [34] [35] [40] [16] [73]
Ce măsuri și posibilități de apărare urmează după constatarea înstrăinării părintești?
Se aplică o prezumție relativă împotriva exercitării autorității și a stabilirii locuinței la părintele care înstrăinează, dar aceasta poate fi răsturnată. Instanța decide măsurile concrete; dacă locuința este stabilită la acel părinte, legea impune anumite modalități de relații personale și consilierea copilului și a ambilor părinți. Hotărârea poate fi contestată prin calea legală aplicabilă, însă măsurile privind autoritatea, locuința și contactul sunt executorii de drept; suspendarea trebuie cerută în condițiile legii. [18] [54] [19] [20] [21] [65] [61] [62] [64]
Cum mă apăr de acuzația de înstrăinare când există refuz, absențe și îngrijorări de siguranță?
Răspunde punctual faptelor invocate și prezintă cronologia contactelor, absențele, incidentele și probele riscului. Cere examinarea explicațiilor alternative pentru refuzul copilului și, când sunt potrivite situației, măsuri precum loc neutru, supraveghere ori limitarea contactului pentru motive temeinice. Refuzul nu dovedește singur înstrăinarea, iar o sesizare de violență nu dovedește singură toate faptele reclamate; ambele trebuie evaluate în context. Pregătește apărarea și probele în termenul procedurii aplicabile. [1] [46] [51] [2] [4] [11] [43] [48]
De reținut
Arată cele 15 idei principale ale ghidului
Definiția legală cere conduita adultului descrisă de art. 4 lit. h), inclusiv componenta intențională, și reținerea ori ostilitatea nejustificată sau disproporționată a copilului. [1]
Constatarea se poate cere de părinte, procuror sau DGASPC, principal ori incidental într-un litigiu cu măsuri privind copilul, cu excluderea cauzelor de la art. 133 din Legea nr. 272/2004. [17]
Serviciul social trebuie să solicite instanței expertiza când există suspiciune de înstrăinare sau altă violență și instanța este sesizată. [7]
Termenul obișnuit al întâmpinării este de 25 de zile de la comunicare, cu reducere posibilă în cauze urgente; în ordonanță întâmpinarea nu este obligatorie. Nerespectarea unei obligații de întâmpinare are consecințele prevăzute de art. 208 din Codul de procedură civilă. [38] [39] [42] [43] [70] [29] [30]
Apelul obișnuit are termenul de 30 de zile de la comunicare; pentru ordonanță, termenul este, ca regulă, de 5 zile de la pronunțare ori de la comunicare, după cum s-a dat cu sau fără citare. Măsurile privind autoritatea, locuința și relațiile personale sunt executorii de drept și suspendarea se solicită distinct. [66] [71] [29] [30] [31] [61] [62] [64] [72]
Ghidul despre audierea copilului
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 21 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 4 lit. h)h) înstrăinare părintească - formă a violenței psihologice prin care unul dintre părinți sau persoanele prevăzute la lit. c) și d), în mod intenționat, urmărit sau asumat și apropriat, generează, acceptă sau folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate, nejustificată sau disproporționată față de oricare dintre părinți;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2 alin. (6) lit. c)c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare, înstrăinare părintească sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 18 alin. (1) lit. c)c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 18 alin. (1) lit. g)g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului. ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 18 alin. (3)(3) Părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 18 alin. (3¹) lit. a)a) stabilește dacă sarcina de a duce și a aduce copilul la începutul și, respectiv, la sfârșitul perioadelor programului de relații personale îi revine părintelui sau persoanei în favoarea căreia se stabilește programul de relații personale ori părintelui sau persoanei cu care copilul locuiește; atunci când instanța de judecată constată existența unei situații de înstrăinare părintească, sarcina revine întotdeauna părintelui care înstrăinează; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 18 alin. (4)(4) Pentru restabilirea și menținerea relațiilor personale ale copilului, serviciul public de asistență socială și, după caz, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București au obligația de a dispune consiliere, acordată de specialiști din cadrul serviciilor publice de asistență socială sau al organismelor abilitate, atât copilului, cât și părinților săi, la solicitarea acestora sau din oficiu, iar când există suspiciune de înstrăinare părintească sau orice altă formă de violență asupra copilului și instanța de judecată a fost sesizată, au obligația să solicite acesteia efectuarea unei expertize.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 18 alin. (5)(5) În cazul în care unul dintre părinți împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit cu celălalt părinte, ori refuză sau se opune respectării măsurilor dispuse la alin. (4), serviciul public de asistență socială și, după caz, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București, la solicitarea oricăruia dintre părinți, vor dispune monitorizarea relațiilor personale ale copilului pentru o durată de până la 6 luni, concomitent cu solicitarea adresată instanței de tutelă în vederea suplinirii acordului părintelui care se opune sau, după caz, modificarea măsurilor privitoare la copil.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 18 alin. (7)(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoana cu atribuții de asistență socială care a întocmit raportul prevăzut la alin. (6) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, recomandă consilierea psihologică sau expertizarea, inclusiv expertiza medico-legală psihiatrică a părinților și/sau a copilului, precum și o serie de măsuri pentru îmbunătățirea relației personale dintre copil și părintele la care nu locuiește sau, după caz, instituirea unor masuri de protecție a copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 18 alin. (8)(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinți și poate fi folosit ca probă în instanță.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 19 alin. (2)(2) Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 20 alin. (1)(1) În vederea asigurării menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, pentru asigurarea înapoierii copilului la locuința sa la terminarea perioadei de găzduire, pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuiește cu copilul, precum și pentru respectarea dispozițiilor privitoare la stabilirea locuinței copilului, instanța poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptățite, instituirea uneia sau mai multor măsuri cu caracter asigurătoriu, a unor garanții sau aplicarea de penalități. Dispozițiile tezei I se aplică în mod corespunzător și în situația prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. g).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 20 alin. (2) lit. a)a) penalități pe ziua de întârziere impuse persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea dispozițiilor privitoare la stabilirea locuinței copilului sau a programului de menținere a relațiilor personale ale copilului; penalitatea se poate stabili între 10% și 15% din venitul net lunar al celui obligat la plata acesteia, dar nu mai puțin de 300 lei; în cazul în care instanța constată existența unei situații de înstrăinare părintească, stabilirea penalității este obligatorie, iar limitele minime și maxime ale penalității se dublează;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 21 alin. (1) lit. d)d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane. Acest istoric poate fi probat prin certificate medico-legale, rapoarte de evaluare realizate de către asistentul social sau rapoarte de expertiză psihologică a minorului, ascultarea minorului în camera de consiliu, coroborate cu orice alte mijloace de probă prevăzute de lege;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 36 alin. (7)(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, cu excepția celor prevăzute de art. 140^1 și 140^2, sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140¹ alin. (1)(1) Instanța de judecată poate constata existența unei situații de înstrăinare părintească la cererea unuia dintre părinți, la cererea procurorului sau la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, pe cale principală sau în orice litigiu pendinte, unde urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140¹ alin. (2)(2) Înstrăinarea părintească creează prezumția relativă că exercitarea autorității părintești de către părintele care înstrăinează, precum și stabilirea locuinței copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 19: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140¹ alin. (3) teza introductivă(3) În cazul în care locuința copilului este stabilită la locuința părintelui care înstrăinează, instanța de judecată va dispune:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 20: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140¹ alin. (3) lit. a)a) stabilirea în favoarea părintelui înstrăinat a unui program de relații personale cu copilul, care va include, în mod obligatoriu, modalitățile prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. c) și g); ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 21: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140¹ alin. (3) lit. b)b) consilierea psihologică a copilului și a ambilor părinți de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului. ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 22: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140³ alin. (1)(1) În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133, instanța de judecată procedează la ascultarea minorului doar cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 23: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140³ alin. (3)(3) Dacă ascultarea minorului s-a desfășurat cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, acesta va redacta un raport de constatare, care se va depune în mod obligatoriu la dosarul cauzei. Atunci când sunt necesare identificarea unei afecțiuni psihiatrice a copilului sau a unuia dintre părinți, constatarea în plan psihic a unor situații de abuz și existența unei legături de cauzalitate între un eventual abuz și urmările sale în plan psihic, se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 24: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140³ alin. (4)(4) Dispozițiile art. 332 alin. (1) și (3) , art. 334 și 337 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător raportului redactat de psihologul din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 25: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140³ alin. (5)(5) Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătorești. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumții relative.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 26: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 140⁴ alin. (1)(1) În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133, instanța de judecată poate dispune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Prevederile art. 330 -340 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 27: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 94 pct. 1 lit. a)a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 28: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 114 alin. (1)(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 29: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 181 alin. (1) pct. 22. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 30: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 181 alin. (2)(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 31: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 185 alin. (1)(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 32: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 194 lit. a)a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 33: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 194 lit. c)c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea și județul, strada și numărul, iar în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, precum și, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 34: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 194 lit. d)d) arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 35: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 194 lit. e)e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150. Când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 36: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
- Sursa 37: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 195Numărul de exemplare Cererea de chemare în judecată se va face în numărul de exemplare stabilit la art. 149 alin. (1).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 38: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 201 alin. (1)(1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 39: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 201 alin. (5)(5) În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcție de circumstanțele cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 40: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 204 alin. (1)(1) Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 41: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 204 alin. (3)(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 42: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 208 alin. (1)(1) Întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 43: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 208 alin. (2)(2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 44: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 209 alin. (1)(1) Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 45: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 209 alin. (4)(4) Cererea reconvențională se depune, sub sancțiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 46: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 249Sarcina probei Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 47: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 250Obiectul probei și mijloacele de probă Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 48: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (1)(1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 49: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 254 alin. (2)(2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; ... 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; ... 3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; ... 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății; ... 5. există acordul expres al tuturor părților. ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 50: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 255 alin. (1)(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 51: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 264 alin. (1)(1) Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 52: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 264 alin. (2)(2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.§ 2. Dovada cu înscrisuri I. Dispoziții generale ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 53: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 328 alin. (1)(1) Prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumția trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin și conex, pe care se întemeiază aceasta.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 54: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 328 alin. (2)(2) Prezumția legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 55: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 330 alin. (1)(1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 336.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 56: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 331 alin. (2)(2) Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunțe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului și, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop, instanța poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și termenul necesar efectuării expertizei. Tot astfel, instanța poate fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și termenul necesar efectuării expertizei. Poziția părților va fi consemnată în încheiere. În funcție de poziția expertului și a părților, instanța va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză și condițiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 57: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 337Lămurirea sau completarea raportului Dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicție între părerile experților, instanța, din oficiu sau la cererea părților, poate solicita experților, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 58: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 338 alin. (1)(1) Pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 59: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 338 alin. (2)(2) O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 60: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 425 alin. (1) lit. b)b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 61: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 448 alin. (1) pct. 11. stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, precum și modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul; ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 62: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 450 alin. (1)(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 63: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 450 alin. (3)(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 64: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 450 alin. (4)(4) Suspendarea va putea fi încuviințată numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanță în condițiile art. 719 alin. (2) și (3).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 65: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 466 alin. (1)(1) Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 66: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 468 alin. (1)(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 67: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 471 alin. (1)(1) Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 68: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 997 alin. (1)(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 69: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 997 alin. (5)(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 70: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 999 alin. (1)(1) În vederea judecării cererii, părțile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere și de pe actele care o însoțesc. Întâmpinarea nu este obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 71: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1000 alin. (1)(1) Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 72: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1000 alin. (2)(2) Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 73: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 15 lit. e)e) pentru orice altă cerere neevaluabilă în bani - 20 lei, dacă nu sunt scutite, potrivit legii, de taxă de timbru. ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 74: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 31 alin. (1)(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 75: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 34 alin. (1)(1) Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 76: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 398 alin. (1)(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 77: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 403În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 78: Hotărârea CEDO din 4 decembrie 2018 în cauza R.I. și alții împotriva României (cererea nr. 57077/16)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
context: antet, publicare și caracter definitivHOTĂRÂREA din 4 decembrie 2018 în Cauza R.I. și alții împotriva României EMITENT | * CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 577 din 15 iulie 2019 SECȚIA A PATRA(Cererea nr. 57.077/16)Strasbourg Hotărârea este definitivă, dar poate suferi modificări de formă.În Cauza R.I. și alții împotriva României,Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într-un comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct de secție,după ce a deliberat în camera de consiliu, la 13 noiembrie 2018,pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 79: Hotărârea CEDO din 4 decembrie 2018 în cauza R.I. și alții împotriva României (cererea nr. 57077/16)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 5858. În cele din urmă, Curtea consideră că este important să reitereze faptul că, deși jurisprudența sa impune luarea în considerare a opiniilor copiilor, aceste opinii nu sunt neapărat imuabile, iar obiecțiile lor, cărora trebuie să li se acorde atenția cuvenită, nu sunt neapărat suficiente pentru a fi puse deasupra intereselor părinților, în special atunci când este vorba de legături periodice cu copiii lor. Dreptul unui copil de a-și exprima propriile opinii nu ar trebui interpretat ca oferind un drept de veto necondiționat copiilor, fără a lua în considerare alți factori și a efectua o examinare în scopul determinării interesului superior al copilului; în mod normal, acest interes impune menținerea legăturilor personale ale copilului, cu excepția cazurilor în care acest lucru ar dăuna sănătății și dezvoltării copilului (a se vedea Raw și alții împotriva Franței, nr. 10.131/11, pct. 94, 7 martie 2013). ... ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 80: Hotărârea CEDO din 4 decembrie 2018 în cauza R.I. și alții împotriva României (cererea nr. 57077/16)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 5959. În prezenta cauză nu se contestă faptul că, în urma sentințelor judecătorești din 5 mai și 24 septembrie 2014 prin care minorii au fost încredințați primei reclamante (a se vedea supra, pct. 9 și 26), autoritățile erau obligate să ia măsuri în vederea reunirii primei reclamante cu copiii. De asemenea, nu se contestă faptul că măsurile care au fost luate nu au condus la o reîntregire efectivă a familiei. Prima reclamantă nu a putut locui cu copiii începând din noiembrie 2013 (a se vedea supra, pct. 5), atunci când au fost luați de tatăl lor. Aceștia încă locuiau cu tatăl lor la data ultimei comunicări cu Curtea (scrisoarea trimisă reprezentantei reclamanților la 18 iulie 2018; a se vedea supra, pct. 31). ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 81: Hotărârea CEDO din 4 decembrie 2018 în cauza R.I. și alții împotriva României (cererea nr. 57077/16)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 6666. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze, fără a aduce atingere rolului său subsidiar, că autoritățile nu au acționat în timp util și nu au făcut ceea ce era rezonabil în acele circumstanțe pentru executarea sentințelor de încredințare a minorilor, nereușind astfel să realizeze un echilibru just între interesele concurente ale persoanei și ale comunității. În concluzie, reclamanții nu au beneficiat de o protecție efectivă a dreptului lor la respectarea vieții lor de familie.Prin urmare, a fost încălcat art. 8 din Convenție. ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 82: Hotărârea CEDO din 4 decembrie 2018 în cauza R.I. și alții împotriva României (cererea nr. 57077/16)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 6767. Astfel, Curtea subliniază că această concluzie nu aduce atingere unei eventuale decizii ulterioare a instanțelor naționale cu privire la interesul superior al copiilor, având în vedere timpul scurs de la începutul conviețuirii cu tatăl lor. Un aspect important, pentru clarificare, este acela că, având în vedere faptul că al doilea și al treilea reclamant au pierdut legătura cu mama lor la vârsta de 7 și, respectiv, 4 ani, au locuit împreună cu tatăl lor fără întrerupere timp de aproape 5 ani de atunci și, în prezent, refuză orice legătură cu mama, Curtea subliniază că prezenta hotărâre nu ar trebui interpretată în niciun fel ca sugerând că autoritățile trebuie să ia măsuri pentru a realiza reunirea primei reclamante cu copiii săi fără a lua măsuri pregătitoare adecvate (a se vedea supra, pct. 57 și, mutatis mutandis, E.S. împotriva României și Bulgariei, nr. 60.281/11, pct. 82, 19 iulie 2016). ... ... ... ... ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 83: OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbruTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 15 teza introductivăTaxele judiciare de timbru pentru unele acțiuni și cereri referitoare la raporturile de familie sunt următoarele:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 84: Legea nr. 123/2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
context: antet, publicare și formula de modificareLEGE nr. 123 din 30 aprilie 2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului EMITENT | * PARLAMENTUL ROMÂNIEI Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 7 mai 2024 Parlamentul României adoptă prezenta lege. + ARTICOL UNICLegea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 85: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 201 alin. (6)(6) În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispozițiilor art. 156.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 86: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 209 alin. (6)(6) Când reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviința pârâtului în acest scop, dispozițiile alin. (5) fiind aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 87: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 204 alin. (2)(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când:1. se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; ... 2. reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii; ... 3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului; ... 4. se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 88: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 468 alin. (2)(2) Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 89: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 468 alin. (3)(3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 90: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 24Legea aplicabilă proceselor noi Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Textul în documentul-sursă ↗