⌕Meniu

Pe ce motive se poate divorța și cum se dovedesc

Nu trebuie să aștepți doi ani pentru orice divorț. Acordul soților, motivele temeinice, separarea în fapt de cel puțin doi ani și starea de sănătate a soțului care cere divorțul sunt temeiuri distincte, cu condiții și probe diferite. Refuzul celuilalt soț de a merge la notar nu închide calea instanței, dar nici nu dovedește singur motivele cererii. Lipsa martorilor nu este o interdicție generală: contează ce fapte trebuie dovedite și ce probe legale pot fi administrate. [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
32 de minute
CATEGORIE
Divorțul: alegerea procedurii și desfacerea căsătoriei
Cuprins · 22 de secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 02Mai întâi temeiul, apoi procedura: cele patru căi de a cere divorțul
  3. 03Divorțul prin acord: acordul asupra despărțirii nu este acordul asupra tuturor efectelor
  4. 04Celălalt soț nu vine la notar sau nu vrea divorțul: ce se schimbă în instanță
  5. 05Motivele temeinice și culpa: ce trebuie dovedit, nu doar afirmat
  6. 06Când numai reclamantul este culpabil: riscul real de respingere
  7. 07Separarea în fapt de cel puțin doi ani: o rută distinctă, nu divorț automat
  8. 08Pârâtul recunoaște faptele: când se poate renunța la cercetarea culpei
  9. 09Divorțul din motive de sănătate: cine îl poate cere și care este obiectul probei
  10. 10Nu am martori dispuși să vină: cum construiesc proba pornind de la fapte?
  11. 11Mesaje, înregistrări, înscrisuri și interogatoriu: limitele care contează
  12. 12Martorul nu dorește sau nu poate să vină: citare, rude și scutiri
  13. 13Cererea, probele și reacția pârâtului: ce trebuie pregătit înainte de depunere
  14. 14Împăcarea și renunțarea: efecte diferite asupra cererilor de divorț
  15. 15Datele care schimbă legea aplicabilă: căsătoria, motivele și începutul procesului
  16. 16Ce a stabilit CCR prin Decizia nr. 471/2023 și ce nu a stabilit
  17. 17Acordul de mediere nu este divorț: delimitarea obligatorie din Decizia nr. 33/2019 pronunțată în recurs în interesul legii
  18. 18Un traseu practic de decizie, fără promisiunea unui rezultat automat
  19. 19Termene și repere
  20. 20Lista de pași
  21. 21Întrebări frecvente
  22. 22Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Soți care aleg și dovedesc temeiul divorțului, cu sau fără acord și cu ori fără copii minori.

  • Pârâți care trebuie să distingă apărarea de cererea proprie de divorț și persoanele care pregătesc probele.

✕ NU ACOPERĂ

  • Formular complet, taxe, calendarul căilor de atac și reprezentarea în toate ipotezele.

  • Competență internațională, citare în străinătate și lege aplicabilă raporturilor cu element de extraneitate.

  • Condițiile complete și evaluarea despăgubirilor, prestației compensatorii, întreținerii ori cotelor de partaj.

  • Reconstituirea integrală a regimurilor istorice anterioare Codului civil și procedura specială a decesului în proces.

Mai întâi temeiul, apoi procedura: cele patru căi de a cere divorțul

Întrebarea „unde divorțăm?” vine după întrebarea „pe ce temei?”. Art. 373 din Codul civil permite patru variante:

  1. Acordul soților: cererea ambilor sau cererea unuia acceptată de celălalt. Pentru acordul judiciar, instanța verifică existența consimțământului liber și neviciat al fiecăruia. [1] [9]
  2. Motive temeinice: din cauza lor, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. În această ramură contează stabilirea culpei, cu regulile distincte explicate mai jos. [2] [10] [11] [12]
  3. Separarea în fapt de cel puțin doi ani: unul dintre soți cere divorțul și își asumă responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei; instanța verifică existența și durata separării. [13] [14]
  4. Starea de sănătate: cererea aparține soțului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei; divorțul se pronunță fără mențiune asupra culpei. [4] [15]

Aceste variante nu sunt trepte obligatorii. Nu trebuie mai întâi încercat un divorț pe motiv de boală, apoi așteptată separarea și abia după aceea cerut divorțul din culpă. Condiția de doi ani este înscrisă numai pentru separarea în fapt. Art. 374 alin. (1) spune expres că divorțul judiciar prin acord poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există copii minori rezultați din căsătorie. [3] [5]

Așadar, poți cere divorțul și la scurt timp după nuntă dacă îndeplinești condițiile temeiului ales. Nu există, în aceste dispoziții, o perioadă generală de „probă” a căsătoriei. O căsătorie scurtă nu este însă automat nulă: nulitatea privește condițiile de încheiere, divorțul privește desfacerea în condițiile legii. Pentru un consimțământ viciat la încheiere ori alt motiv de nulitate, vezi Anularea căsătoriei și efectele asupra bunurilor. [3] [5] [16] [17] [18]

Divorțul prin acord: acordul asupra despărțirii nu este acordul asupra tuturor efectelor

În instanță, acordul asupra desfacerii căsătoriei poate exista chiar dacă unele cereri accesorii rămân litigioase. Art. 931 din Codul de procedură civilă distinge acordul asupra divorțului de învoiala privind copiii, numele și celelalte efecte. La termen, instanța verifică dacă soții stăruie în divorț și, în caz afirmativ, îl pronunță fără mențiune despre culpă. [19]

Dacă soții nu se înțeleg asupra accesoriilor sau dacă unul ori ambii beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială, instanța administrează probele necesare. La cererea părților, va pronunța hotărârea privind divorțul, soluționând totodată autoritatea părintească, locuința copiilor, contribuția la creșterea și educarea lor și numele după divorț. Pentru celelalte cereri accesorii poate continua judecata. Nu rezultă că orice litigiu patrimonial trebuie încheiat înainte de pronunțarea divorțului. [20] [21]

Caracterul definitiv are limite proprii: hotărârea dată în condițiile art. 931 alin. (1) este definitivă; cea din alin. (2) este definitivă numai în privința divorțului, dacă legea nu prevede altfel. Nu extinde automat această regulă asupra fiecărui capăt de cerere. [22]

Pentru alegerea căii extrajudiciare:

  • Ofițerul de stare civilă poate constata divorțul dacă există acord și soții nu au împreună copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei ori adoptați. Existența unui copil minor comun schimbă această eligibilitate. [23] [24] [25]
  • Notarul poate constata divorțul și când există copii minori, dar soții trebuie să convină asupra exercitării autorității părintești de ambii părinți, locuinței copiilor, legăturilor personale cu părintele separat și contribuției la cheltuielile copiilor. Dacă raportul de anchetă socială arată că acordul privind autoritatea părintească comună sau locuința nu este în interesul copilului, se aplică regula de respingere și îndrumare spre instanță. [26] [27]
  • Restricția art. 375 alin. (3), pentru persoana care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, privește divorțul administrativ/notarial. Ea nu trebuie mutată la acordul judiciar: vechiul art. 374 alin. (2) a fost abrogat în 2022. În instanță rămân verificarea consimțământului și regulile speciale privind accesoriile. [28] [29] [9] [20]

Atenție la informațiile vechi despre nume. Legea nr. 57/2026 a înlocuit art. 375 alin. (2), art. 376 alin. (5) și art. 383. În noua reglementare, lipsa acordului soților asupra numelui nu mai este condiția de respingere extrajudiciară din vechiul art. 376 alin. (5). Fiecare poate alege păstrarea numelui din căsătorie sau revenirea la numele anterior; dacă nu alege, păstrează numele din căsătorie. Acordurile referitoare la copii rămân o problemă distinctă. [26] [30] [31] [32]

Pentru etapele și actele fiecărei proceduri, continuă cu Divorțul administrativ sau Divorțul notarial.

Celălalt soț nu vine la notar sau nu vrea divorțul: ce se schimbă în instanță

La notar, posibilitatea depunerii prin mandatar cu procură autentică nu înlocuiește prezentarea personală a soților la expirarea termenului de reflecție de 30 de zile. Atunci se verifică stăruința în divorț și consimțământul liber și neviciat. Un soț nu poate obține această soluție numai pentru că l-a invitat pe celălalt, iar acesta nu a venit. [33] [34] [35]

Dacă nu sunt îndeplinite condițiile, cererea extrajudiciară este respinsă. Codul civil permite adresarea către instanță pentru divorț prin acord sau pe un alt temei legal; refuzul notarului nu trebuie confundat cu o interdicție de a cere divorțul judiciar. Dacă celălalt nu mai consimte, cererea trebuie întemeiată și probată în condițiile unui temei care nu cere acordul, nu prezentată ca acord existent. [36] [6] [1] [2] [13] [4]

Absența pârâtului legal citat nu împiedică, în principiu, judecata, dacă legea nu dispune altfel. Instanța examinează însă dovezile, excepțiile și apărările celui absent. Neprezentarea nu este nici dovada automată a culpei, nici acceptarea automată a divorțului fără mențiune asupra culpei. [37] [38] [7] [39] [40]

Regula generală a judecății în lipsă nu elimină regulile speciale ale divorțului. În fața instanțelor de fond, soții se înfățișează personal, cu excepțiile art. 921 alin. (1): pedeapsă privativă de libertate, boală gravă, tutelă specială, reședință în străinătate ori o situație asemănătoare care împiedică prezentarea. În asemenea cazuri este posibilă înfățișarea prin avocat, mandatar sau, după caz, tutore ori curator. Dacă reclamantul lipsește nejustificat în primă instanță și se prezintă numai pârâtul, cererea este respinsă ca nesusținută. [41] [42]

Indică adresa reală cunoscută, nu o adresă convenabilă pentru absența celuilalt. Art. 923 cere verificări speciale când citarea pârâtului s-a făcut prin afișare, iar acesta nu apare la primul termen; dacă nu locuiește acolo, se dispune citarea la locuința efectivă și, dacă este cazul, la locul de muncă. Pentru domiciliul în străinătate, competența internațională și procesele paralele se analizează separat, nu se deduc doar din regula internă a ultimei locuințe comune. [43] [44] [45] Vezi Divorțul internațional: instanța competentă și procesele paralele.

Motivele temeinice și culpa: ce trebuie dovedit, nu doar afirmat

Pentru art. 373 lit. b), trebuie îndeplinite împreună trei condiții: motive temeinice, vătămarea gravă a raporturilor dintre soți din cauza acestor motive și imposibilitatea continuării căsătoriei. Curtea Constituțională (CCR) a confirmat caracterul cumulativ în Decizia nr. 471/2023, paragraful 16. O listă de nemulțumiri nu înlocuiește această legătură între fapte și destrămarea vieții conjugale. [2] [46]

Legea nu oferă un catalog închis de fapte care produc automat divorțul. Curtea Constituțională arată că motivele se apreciază concret, pe baza datelor fiecărui litigiu și a probelor. Prin urmare, calificări precum „neînțelegeri”, „abandon” sau „infidelitate” trebuie explicate prin fapte, perioade și efecte, fără promisiunea că simpla etichetă va fi suficientă. Aceasta este o metodă de pregătire a susținerilor, nu o prezumție legală de culpă. [47] [48] [49] [50] [51]

Instanța pronunță divorțul din culpa pârâtului când motivele temeinice îi sunt imputabile și sunt îndeplinite celelalte condiții. Dacă din probe reiese culpa ambilor, poate pronunța divorțul din culpă comună chiar dacă numai unul a formulat cererea. Așadar, faptul că reclamantul cere „culpa exclusivă” a celuilalt nu obligă instanța să păstreze această calificare împotriva probelor. [10] [11] [52]

Dorința pârâtului de a continua căsătoria nu este un veto absolut asupra divorțului din culpă comună, când condițiile și culpa ambilor sunt dovedite. În același timp, dorința reclamantului de a divorța nu este singură un temei suficient pentru admiterea oricărei cereri. Aceste limite rezultă din condițiile legale și din analiza CCR, nu din alegerea instanței între două preferințe personale. [53] [54] [55] [10] [12]

Pentru fiecare fapt important, notează când s-a petrecut, ce cunoști direct, ce efect a avut asupra relației și prin ce probă poate fi verificat. Delimitează faptele contestate de cele recunoscute și nu folosi afirmații despre comportamentul celuilalt ca substitut pentru probe. Instanța examinează fiecare probă și ansamblul probatoriului. [51] [7] [56] [57]

Când numai reclamantul este culpabil: riscul real de respingere

Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, iar probele arată că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, art. 934 alin. (3) cere respingerea cererii ca neîntemeiată. Excepția expresă este îndeplinirea condițiilor art. 935 pentru divorțul după separarea în fapt îndelungată. Nu este suficient ca reclamantul să declare că acceptă orice culpă, fără condițiile acestei rute. [12] [14]

De ce nu este suficientă ultima teză a art. 379 alin. (1) din Codul civil, care trimite la art. 388 dacă vina aparține în totalitate reclamantului? Ea trebuie citită împreună cu art. 42 din Legea nr. 71/2011, în forma înlocuită prin Legea nr. 60/2012, și cu art. 934 alin. (3). Textul actual al art. 42 alin. (1) cere, pentru divorțul din culpa unuia în ipoteza art. 373 lit. b), stabilirea culpei soțului pârât. Nu rezultă o permisiune generală de a admite cererea reclamantului exclusiv culpabil. [52] [58] [59]

Trebuie deosebite trei situații:

  1. Culpa comună reiese din probe: art. 934 alin. (2) permite divorțul chiar dacă numai unul l-a cerut. [11]
  2. Numai reclamantul este culpabil, iar pârâtul nu are cerere proprie: se aplică respingerea, cu excepția art. 935. [12]
  3. Pârâtul formulează și el cerere de divorț: acea cerere are propriile motive și probe și se judecă împreună cu cererea inițială, în condițiile termenelor speciale. Simplul fapt că pârâtul contestă acuzațiile nu este același lucru cu a cere el însuși desfacerea căsătoriei. [60] [61] [62] [63] [64]

Nici Decizia CCR nr. 471/2023 nu înlătură această distincție. Obiectul ei a inclus art. 934 alin. (2), despre culpa comună, nu art. 934 alin. (3) sau art. 935. Citarea art. 379 în descrierea obiectului nu transformă ultima sa teză într-o dezlegare care dispensează de condițiile legii. [65] [66]

Culpa nu înseamnă automat despăgubiri. Art. 42 alin. (2), în forma din 2012, distinge aplicarea art. 388: la art. 373 lit. b), când divorțul este din culpa exclusivă a pârâtului; la lit. c), când este din culpa exclusivă a reclamantului. Această regulă nu stabilește singură existența prejudiciului, dovada lui ori suma. Cererile de despăgubiri, întreținere, prestație compensatorie și partaj au obiecte distincte și nu trebuie confundate cu simpla alegere a temeiului divorțului. [67] [68] [69] [70] [71]

Separarea în fapt de cel puțin doi ani: o rută distinctă, nu divorț automat

Oricare dintre soți poate cere divorțul după o separare în fapt de cel puțin doi ani, asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. Instanța verifică existența și durata despărțirii; în această ipoteză pronunță divorțul din culpa exclusivă a reclamantului. Nu este necesar ca pârâtul să dorească divorțul pentru a fi analizată această cale, dar condițiile ei trebuie dovedite. [13] [72] [14]

Cei doi ani sunt ani de separare în fapt, nu ani de la nuntă și nici un termen care începe automat la prima ceartă. Pregătește o cronologie a încetării vieții conjugale, a locuirii efective și a eventualelor reluări ale conviețuirii. O adresă diferită sau o plecare pentru serviciu nu trebuie tratată ca probă automată a întregii situații: instanța verifică despărțirea invocată, nu numai un înscris de domiciliu. Acestea sunt precauții de probă deduse din art. 935, nu condiții suplimentare inventate. [73] [7] [56]

Ca pregătire, pot fi relevante înscrisuri despre locuirea efectivă, corespondență disponibilă legal, recunoașteri ale celuilalt soț sau declarații ale persoanelor care cunosc situația. Trebuie arătat ce dovedește fiecare și pentru ce perioadă; un document izolat nu garantează proba unei separări de doi ani. Instanța încuviințează probele admisibile și utile și le apreciază împreună. [51] [74] [75] [56] [76]

Dacă pârâtul se declară de acord cu divorțul, se aplică în mod corespunzător art. 931, iar art. 379 alin. (2) prevede pronunțarea fără mențiune despre culpă. Tăcerea sau lipsa de la termen nu trebuie confundate cu această declarație de acord. [40] [19] [72] [38]

Împlinirea celor doi ani nu desface singură căsătoria. În situația obișnuită a divorțului judiciar, desfacerea se produce la rămânerea definitivă a hotărârii. Pentru divorțul administrativ/notarial, reperul este eliberarea certificatului. Cazul special al decesului în proces are reguli proprii și nu se deduce din calendarul separării. [77] [78] [79] [80]

Dacă separarea este mai scurtă de doi ani, nu declara îndeplinit acest temei. Verifică dacă există acord sau dacă sunt întrunite condițiile altui temei, inclusiv motivele temeinice. Separarea poate face parte din situația de fapt, dar nu înlocuiește singură condițiile art. 373 lit. b). [1] [2] [3] [46]

Pârâtul recunoaște faptele: când se poate renunța la cercetarea culpei

Art. 932 reglementează o soluție precisă pentru cererea întemeiată pe culpa pârâtului. Dacă acesta recunoaște faptele care au dus la destrămarea vieții conjugale, iar reclamantul este de acord, instanța pronunță divorțul fără să cerceteze temeinicia motivelor și fără mențiune despre culpă. Sunt necesare atât recunoașterea pârâtului, cât și acordul reclamantului pentru această modalitate. [81]

Nu orice răspuns favorabil echivalează cu îndeplinirea textului: recunoașterea unui fapt secundar, lipsa întâmpinării, tăcerea ori absența nu trebuie tratate automat ca recunoaștere a faptelor relevante și acord al reclamantului. Dacă reclamantul nu acceptă pronunțarea în aceste condiții, cererea se soluționează potrivit art. 934, cu cercetarea temeiului și culpei. [39] [82]

Accesoriile nu dispar. Art. 932 alin. (2) trimite la art. 931 alin. (2)–(4): se păstrează administrarea probelor pentru accesoriile litigioase, posibilitatea continuării judecății pentru celelalte cereri și limitele caracterului definitiv. Nu confunda „fără mențiune despre culpă” cu „fără probe pentru nicio cerere”. [83] [20] [21] [22]

Înainte de acceptare, separă ce urmărești prin divorț de ce ceri în legătură cu efectele sale. O cerere patrimonială legată de culpă nu poate fi tratată ca automat câștigată după schimbarea modului de pronunțare. Art. 42 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 leagă aplicarea art. 388 de ipotezele de culpă exclusivă indicate acolo; analiza pretenției concrete rămâne distinctă. [67] [68]

Divorțul din motive de sănătate: cine îl poate cere și care este obiectul probei

Temeiul din art. 373 lit. d) aparține soțului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Celălalt soț nu poate folosi în nume propriu acest temei numai pentru că partenerul este bolnav. Poate exista un alt temei de divorț, dar trebuie îndeplinite condițiile acelui temei; boala nu se transformă automat în culpă. [84] [1] [2] [10]

Art. 933 din Codul de procedură civilă spune că instanța administrează probe privind existența bolii și starea sănătății soțului bolnav și pronunță divorțul „potrivit Codului civil”, fără mențiune despre culpă. Referirea la sănătatea „unuia dintre soți” nu schimbă titularul expres din art. 373 lit. d). Cele două texte se citesc împreună. [85] [84] [15]

Nu este suficientă prezentarea unui diagnostic fără a arăta legătura cu imposibilitatea continuării căsătoriei. Pregătirea probelor poate include documente medicale pertinente privind starea persoanei, evoluția și efectele invocate. Aceasta este o recomandare de pregătire, nu o listă legală închisă de certificate. Când pentru lămurirea faptelor are nevoie de părerea specialiștilor, instanța poate dispune expertiza, la cerere ori din oficiu; nu rezultă o expertiză obligatorie în orice divorț pe acest temei. [84] [85] [51] [74] [86] [87]

Situația medicală și posibilitatea de prezentare la instanță sunt probleme diferite. O boală gravă care împiedică prezentarea poate intra în excepția art. 921 alin. (1), dar această excepție procedurală nu dovedește singură temeiul material al divorțului. Soțul care beneficiază de tutelă specială poate cere divorțul prin reprezentant legal ori personal dacă dovedește discernământul neafectat, potrivit art. 918 alin. (2). Nu există o excludere generală de la divorț dedusă numai din măsura de ocrotire. [41] [88] [4]

Folosește documente obținute legal. Faptul că starea de sănătate contează în dosar nu autorizează accesul fără drept la documentele medicale, conturile sau telefonul celuilalt. Prezentarea înscrisurilor și audierea profesioniștilor sunt supuse, între altele, protecției vieții private și secretului profesional; excepțiile trebuie analizate în procedura legală. [89] [90] [91] [93] [94] [95] [98] [99]

Nu am martori dispuși să vină: cum construiesc proba pornind de la fapte?

Lipsa martorilor disponibili nu creează o interdicție generală de a cere divorțul. Codul de procedură civilă admite înscrisuri, martori, prezumții, mărturisire spontană ori la interogatoriu, expertiză, mijloace materiale, cercetare la fața locului și alte mijloace prevăzute de lege. Din această enumerare nu rezultă un număr minim universal de martori pentru divorț; instanța poate chiar limita numărul celor propuși. [8] [100]

Dar lipsa martorilor nu scutește de proba faptelor. Regula este că persoana care susține ceva în proces trebuie să dovedească, în afara excepțiilor legale. Probele trebuie să fie admisibile și utile soluționării. Instanța le examinează individual și împreună, fără ca un anumit tip de document să garanteze, în orice caz, admiterea divorțului. [7] [75] [56] [57]

O fișă practică pentru fiecare fapt important poate conține: faptul concret, perioada, condiția juridică pe care o susține, proba disponibilă legal, cine deține originalul și ce anume rămâne contestat. Pentru separare, arată existența și durata; pentru motive temeinice, legătura cu vătămarea raporturilor și culpa; pentru sănătate, condiția art. 373 lit. d). Fișa este un instrument de pregătire, nu o probă care înlocuiește materialul indicat. [51] [14] [10] [4]

Exemple de mijloace de probă posibile, fără a promite rezultatul:

  • Înscrisuri pe hârtie ori suport informatic care consemnează fapte relevante. Pentru suportul informatic se aplică condițiile legii, nu o prezumție că orice captură este autentică. [101] [102] [75]
  • Recunoașterea unor fapte de către celălalt soț, inclusiv prin interogatoriu. O recunoaștere în afara procesului este supusă aprecierii judecătorului; nu trebuie confundată cu acordul special de la art. 932. [103] [104] [105] [81]
  • Fotografii, înregistrări sau alte mijloace tehnice, numai în condițiile obținerii fără încălcarea legii ori a bunelor moravuri. [76]
  • Prezumții judiciare, dacă au greutatea cerută de art. 329 și numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori; nu sunt simple presupuneri ale părții. [106]
  • Expertiza, când lămurirea unor împrejurări necesită opinia specialiștilor și instanța o încuviințează. [86]

Încuviințarea probei precizează faptele de dovedit, mijlocul și obligațiile părților. De aceea, cererea „vreau orice probe” este mai puțin utilă decât indicarea faptului și a mijlocului concret pe care te sprijini. Aceasta este o recomandare practică rezultată din cerința individualizării probelor. [107] [51]

Mesaje, înregistrări, înscrisuri și interogatoriu: limitele care contează

Păstrează mesajele în context, proveniența și, când există, originalele fișierelor sau înscrisurilor. Nu modifica conversațiile pentru a schimba sensul și nu presupune că un fragment izolat dovedește tot conflictul. Această recomandare ajută verificarea probei; nu înseamnă că toate mesajele ori înregistrările sunt admisibile. Art. 341 alin. (2) condiționează folosirea mijloacelor tehnice de obținerea fără încălcarea legii ori a bunelor moravuri, iar instanța verifică admisibilitatea și valoarea lor. [99] [75] [56]

Pentru înscrisurile depuse în copie, regula art. 292 este copia certificată pentru conformitate și păstrarea originalului pentru prezentare la cererea instanței; neprezentarea originalului poate conduce la neluarea în seamă a înscrisului. Textul prevede și traduceri legalizate pentru înscrisurile într-o altă limbă decât cea folosită în fața instanței. Nu transforma un simplu inventar al probelor în dovada lor efectivă. [108] [109] [110]

Dacă înscrisul este la celălalt soț, poți cere instanței înfățișarea lui în condițiile art. 293. Există limite exprese: chestiuni strict personale privind demnitatea ori viața privată, secretul legal și riscul de urmărire penală în ipotezele art. 294. Înscrisurile deținute de terți sau autorități au propriile proceduri și excepții. Nu orice document solicitat trebuie predat doar fiindcă ar interesa partea adversă. [111] [112] [89] [90] [91] [92] [93] [113] [114] [115] [116]

Instanța poate încuviința interogatoriul asupra faptelor personale relevante. Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă sau nu se prezintă, art. 358 permite instanței să socotească aceasta o mărturisire deplină ori numai un început de dovadă; în al doilea caz, probatoriul poate fi completat. Verbul „poate” contează: nu există un divorț câștigat automat prin absența la interogatoriu. Nici absența obișnuită de la termen nu este identică acestei situații speciale. [105] [117] [38]

Mărturisirea are, la rândul ei, condiții și limite: cea judiciară nu poate fi divizată ori revocată decât în condițiile art. 349 și nu produce efecte în cazurile prevăzute de alin. (4), inclusiv când autorul nu are discernământ ori recunoașterea ar duce la pierderea unui drept de care nu poate dispune. În materia divorțului, folosește și regulile speciale ale acordului ori recunoașterii faptelor, nu doar regulile generale despre mărturisire. [118] [119] [120] [121] [81] [9]

Martorul nu dorește sau nu poate să vină: citare, rude și scutiri

Dacă există o persoană care cunoaște faptele, dar spune că nu vrea să se implice, distinge disponibilitatea informală de procedura legală. După încuviințarea probei, instanța dispune citarea și ascultarea martorului. Poți aduce martorii încuviințați și fără citare; dacă te obligi să prezinți martorul și nu o faci din motive imputabile, instanța dispune citarea lui pentru alt termen. [122] [123] [124]

Pentru martorul care lipsește la prima citare, instanța poate emite mandat de aducere; în cauze urgente, chiar la primul termen. Dacă nici după mandat martorul nu este găsit ori nu se prezintă, instanța poate proceda la judecată. Acestea sunt atribuții ale instanței, nu un drept al părții de a constrânge ori intimida martorul. [125] [126] [127]

Boala sau altă împiedicare gravă este o situație diferită de simplul refuz: art. 314 permite ascultarea la locul unde martorul se află, cu citarea părților. Înlocuirea martorului încuviințat este posibilă pentru deces, dispariție sau motive bine întemeiate; lista se depune în cinci zile de la încuviințarea înlocuirii, sub sancțiunea decăderii. [128] [129]

În procesele de divorț, art. 316 permite ascultarea rudelor și afinilor prevăzuți de art. 315, dar exclude descendenții. Părinții ori frații nu sunt excluși numai pentru rudenie; copiii sau alți descendenți nu trebuie chemați ca martori asupra culpei părinților. Ascultarea copilului potrivit regulilor privind situația lui este altceva decât o asemenea mărturie. Excepția de familie nu trebuie extinsă automat oricărui litigiu patrimonial între foști soți. [130] [131]

Celelalte impedimente și scutiri rămân relevante. Art. 315 privește, între altele, soțul/fostul soț, logodnicul ori concubinul, relațiile de dușmănie sau interese, tutela specială și condamnarea pentru mărturie mincinoasă; acordul expres ori tacit al părților este prevăzut numai pentru categoriile de la alin. (1) pct. 1–3. Persoana cu consiliere judiciară poate fi ascultată, cu aprecierea situației sale speciale. [132] [133] [134] [135] [136] [137] [138] [139]

Art. 317 reglementează scutiri pentru secretul profesional/de serviciu, anumite împrejurări secrete și riscul de expunere penală ori la dispreț public pentru persoanele indicate. Dezlegarea de secret sau încuviințarea autorității sunt posibile numai în condițiile textului; nu se prezumă prin simpla citare. Instanța apreciază declarația și după sinceritate și împrejurările în care martorul a aflat faptele. [94] [95] [96] [97] [98] [140] [141]

Cererea, probele și reacția pârâtului: ce trebuie pregătit înainte de depunere

Cererea trebuie să arate obiectul, motivele de fapt și de drept, probele pentru fiecare capăt și să fie semnată, alături de celelalte elemente de identificare și reprezentare cerute de art. 194. În divorț se adaugă numele copiilor minori ai soților ori adoptați de ei sau mențiunea că nu există copii minori; se anexează copia certificatului de căsătorie și, după caz, copiile certificatelor de naștere ale copiilor. [43] [142] [143] [50] [71] [144] [145] [146] [147]

Documentele de stare civilă nu înlocuiesc probele temeiului. Separă în cerere: ce fel de divorț ceri, faptele și cronologia, culpa solicitată atunci când este relevantă, probele și cererile accesorii. Pentru martori, art. 194 lit. e) cere numele, prenumele și adresa; pentru interogatoriu se respectă modul de solicitare prevăzut acolo. Această pregătire nu este un formular complet și nici o listă exhaustivă pentru toate situațiile. [50] [51] [10] [14] [85]

În principiu, reclamantul propune probele prin cererea de chemare în judecată, iar pârâtul prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii, dacă legea nu dispune altfel. Art. 254 alin. (2) permite excepții: necesitatea rezultă din modificarea cererii; nevoia reiese din cercetare și nu putea fi prevăzută; imposibilitatea propunerii în termen este temeinic justificată; proba nu amână judecata; ori există acordul expres al tuturor părților. Nu amâna deliberat probele presupunând că instanța trebuie să le obțină din oficiu. [148] [149] [150] [151] [152] [153] [154] [155] [156]

Dacă se amână cauza pentru probele admise în aceste condiții, art. 254 alin. (4) impune obligații distincte, sub sancțiunea decăderii din administrarea probei: lista martorilor în cinci zile de la încuviințare; copiile certificate ale înscrisurilor cu cel puțin cinci zile înaintea termenului fixat; interogatoriul în cinci zile de la încuviințare când trebuie comunicat; dovada plății expertizei în cinci zile de la numire sau în termenul stabilit de instanță potrivit trimiterii legale. Aceste repere nu se aplică nediferențiat oricărei probe din orice stadiu. [157] [158] [159] [160] [161]

Pentru pârât, întâmpinarea este apărarea față de cerere; cererea reconvențională este cererea sa proprie de divorț. Art. 917 stabilește:

  • Pentru faptele anterioare: cel târziu până la primul termen de judecată la care pârâtul a fost legal citat. [60]
  • Pentru faptele de după această dată: până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului. [60]
  • Dacă motivele apar după începerea dezbaterilor la prima instanță și în timp ce prima cerere este în apel: cererea poate fi formulată direct la instanța de apel. [62]

Nerespectarea termenelor atrage decăderea din dreptul de a cere divorțul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului este respinsă, pârâtul poate cere divorțul pentru motive ivite ulterior. Nu confunda aceste repere cu o durată minimă a căsătoriei ori cu termenul de depunere a întâmpinării. [63] [64]

Pentru competență, depunere și documentele întregului dosar, vezi Sesizarea instanței; pentru apărare și cererea proprie, Am primit cererea de divorț: întâmpinarea și cererile proprii.

Împăcarea și renunțarea: efecte diferite asupra cererilor de divorț

Instanța încearcă împăcarea soților la fiecare înfățișare. O asemenea încercare nu înseamnă că dorința unuia de a menține căsătoria înlătură automat temeiul dovedit de celălalt; rămân condițiile legale ale divorțului. [162] [10] [11] [53]

Soții se pot împăca în tot cursul judecății, chiar dacă taxele de timbru nu au fost plătite. Instanța ia act de împăcare, închide dosarul prin hotărâre definitivă și dispune restituirea taxelor dacă au fost achitate. După împăcare, oricare poate introduce o cerere nouă pentru fapte ulterioare; în acest caz se poate folosi și de faptele vechi. Nu este aceeași situație cu reluarea pur și simplu a dosarului închis. [163] [164]

Renunțarea reclamantului la judecată are alt efect: poate interveni în tot cursul judecății chiar dacă pârâtul se opune, dar nu afectează cererea de divorț formulată de pârât. De aceea, retragerea unei singure cereri nu trebuie confundată cu împăcarea ambilor și închiderea întregului litigiu. [165] [163]

Pentru aceste demersuri, vezi Împăcarea soților și Renunțarea la propria cerere de divorț.

Datele care schimbă legea aplicabilă: căsătoria, motivele și începutul procesului

Data căsătoriei nu este singurul reper. Noul Cod civil a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011. Art. 39 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prevede aplicarea dispozițiilor despre divorț fără deosebire între căsătoriile încheiate înainte și după această dată; divorțurile pronunțate anterior produc efectele legii de la pronunțarea hotărârii rămase irevocabile. În schimb, validitatea unei căsătorii vechi se apreciază după legea de la încheiere, potrivit art. 25. Nu muta regula nulității asupra divorțului. [166] [167] [168] [169]

Pentru cererile de divorț formulate înainte de intrarea în vigoare a Codului, art. 40 permite soluția prin acord dacă sunt îndeplinite condițiile art. 373 lit. a) și art. 374. Art. 41 extinde regulile acordului administrativ/notarial și la căsătoriile existente la intrarea Codului în vigoare. Aceste reguli speciale se citesc împreună cu regula proceselor pendinte din art. 223 al Legii nr. 71/2011; nu reconstruiesc automat întregul regim al unui litigiu istoric. [170] [171] [172]

Un text vechi deosebit de riscant este art. 42 în forma din 2011. El se referea la cererile anterioare intrării în vigoare a Codului și permitea, în condițiile acelei formulări, divorțul chiar cu culpa exclusivă a reclamantului. Legea nr. 60/2012 l-a înlocuit cu două alineate: regula despre culpa pârâtului la art. 373 lit. b) și distincția privind aplicarea art. 388. Formularea veche nu poate fi citată drept regula actuală. [173] [58] [67]

Aceeași lege din 2012 a înlocuit art. 45: dispozițiile despre despăgubiri și prestația compensatorie sunt aplicabile când motivele de divorț s-au ivit după intrarea în vigoare a Codului civil. Data motivelor trebuie, așadar, separată de data nunții și de data depunerii. Aceasta nu acordă automat respectivele drepturi, care au condiții proprii. [174] [68] [69]

Pentru procedură, art. 24–26 din Codul de procedură civilă separă procesele începute sub legea nouă de cele rămase sub legea veche. Condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor preconstituite și a prezumțiilor legale se raportează la legea de la data faptelor juridice; administrarea probelor se face potrivit legii de la administrare. Legea aplicabilă admisibilității și puterii doveditoare a unui înscris preconstituit poate diferi de legea aplicabilă administrării lui ca probă. [175] [176] [177] [178]

Modificările din 2022 privind ocrotirea persoanei au abrogat vechea interdicție din art. 374 alin. (2) și au înlocuit art. 375 alin. (3), cu regula de intrare în vigoare la 90 de zile de la publicarea Legii nr. 140/2022. Modificările din Legea nr. 57/2026 privesc acordul notarial și numele, nu schimbă prin ele însele cele patru temeiuri din art. 373. Pentru o situație veche trebuie identificată forma aplicabilă ei, nu aplicată retrospectiv o descriere actuală. [29] [28] [179] [180] [26] [27] [31] [32]

Ce a stabilit CCR prin Decizia nr. 471/2023 și ce nu a stabilit

Decizia a fost pronunțată la 20 septembrie 2023 și publicată în Monitorul Oficial nr. 64 din 23 ianuarie 2024. Ea privește art. 373 lit. b) și art. 379 alin. (1) din Codul civil și art. 934 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Curtea a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat constituționalitatea textelor în raport cu criticile formulate; decizia este definitivă și general obligatorie. [181] [65] [55] [182]

Contextul contează. Excepția a apărut într-un litigiu în care un soț ceruse divorțul din culpa exclusivă a celuilalt. Autoarea excepției contesta, între altele, posibilitatea pronunțării din culpă comună împotriva dorinței sale de continuare a căsătoriei și pretinsa lipsă de previzibilitate a noțiunii de motive temeinice. Acestea sunt susținerile părții, nu concluziile CCR. Nici opinia Curții de Apel Craiova, redată separat, nu este dispozitivul instanței constituționale. [183] [184] [185] [186] [187] [188]

În motivarea proprie, Curtea reține că cele trei condiții ale art. 373 lit. b) sunt cumulative și că instanța apreciază concret motivele și probele. Folosirea unor categorii generale nu înseamnă că orice dorință unilaterală de despărțire trebuie admisă. Pentru culpa comună, Curtea menține soluția potrivit căreia instanța poate desface căsătoria când vina ambilor și condițiile legale sunt dovedite, chiar dacă numai unul a cerut divorțul. [46] [47] [48] [49] [53] [54]

Există și o corecție expresă care previne o citare greșită: la paragraful 14, CCR arată că trimiterea din actul de sesizare la art. 937 alin. (2) era o eroare materială; obiectul real era art. 934 alin. (2). Nu trebuie prezentată decizia ca hotărâre asupra art. 937. [65]

Limita practică este esențială: această decizie nu soluționează regula art. 934 alin. (3), excepția art. 935 sau interpretarea art. 42 din Legea nr. 71/2011. Nu stabilește un număr de martori, nu declară suficiente capturile de ecran și nu acordă automat despăgubiri. Asemenea concluzii nu rezultă din obiectul și dispozitivul ei. Pentru ele rămân aplicabile textele și condițiile specifice. [66] [12] [14] [75] [67]

Acordul de mediere nu este divorț: delimitarea obligatorie din Decizia nr. 33/2019 pronunțată în recurs în interesul legii

Un acord încheiat la mediator poate arăta intenția soților, dar nu desface căsătoria și nu poate fi pur și simplu transformat într-o hotărâre care consfințește divorțul ca învoială. Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit această limită prin Decizia nr. 33 din 9 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 144 din 24 februarie 2020, pronunțată în recurs în interesul legii. Dispozitivul este obligatoriu în condițiile indicate de decizie. [189] [190] [191]

Problema era dacă instanța poate consfinți acordul de mediere privind desfacerea căsătoriei și accesoriile. În motivarea proprie, ÎCCJ distinge statutul persoanei de drepturile asupra cărora soții pot conveni și subliniază verificarea actuală a consimțământului de autoritatea competentă. Acordul de mediere nu înlocuiește cererea de divorț și verificarea stăruinței soților la momentul soluționării. [192] [193] [194] [195] [196] [197] [198]

Dispozitivul are însă și a doua parte: instanța poate consfinți acordul de mediere privind aspectele accesorii divorțului. Motivarea așază această soluție în ipoteza desfacerii căsătoriei potrivit procedurii legale. Așadar, nu rezultă că orice acord despre copii ori patrimoniu este lipsit de valoare și nici că divorțul judiciar prin acord ar fi interzis. [199] [200] [201] [190] [19]

Când analizezi decizia, distinge orientările instanțelor, opinia titularului sesizării și opinia procurorului de dezlegarea ÎCCJ. În special, formularea largă privind inadmisibilitatea și pentru accesorii, redată ca opinie a Ministerului Public, nu trebuie confundată cu dispozitivul, care le tratează separat. Pentru cererile accesorii actuale se aplică și legea materială relevantă, inclusiv modificările din 2026 asupra numelui, nu se preia automat vechea redactare a art. 383 evocată în motivare. [202] [190] [31] [32]

Un traseu practic de decizie, fără promisiunea unui rezultat automat

  1. Verifică dacă există acord actual asupra desfacerii. Dacă da, separă neînțelegerile accesorii și verifică eligibilitatea pentru instanță, notar sau stare civilă. Copiii, măsurile de ocrotire și acordurile cerute de ruta aleasă pot schimba procedura. [9] [19] [20] [24] [26] [28]
  2. Dacă nu există acord, identifică temeiul real, nu doar procedura dorită. Pentru motive temeinice, verifică condițiile cumulative și culpa; pentru separare, durata de cel puțin doi ani și asumarea responsabilității; pentru sănătate, titularul și imposibilitatea continuării căsătoriei. [2] [46] [12] [14] [4]
  3. Construiește lista fapt–probă și verifică dacă materialul a fost obținut legal. Lipsa martorilor cere examinarea altor mijloace sau a citării celor încuviințați, nu inventarea faptelor și nici presupunerea unui câștig automat. [51] [8] [76] [122]
  4. Separă apărarea de cererea proprie a pârâtului și notează termenele înainte de a aștepta primul termen ori dezbaterile. [64] [60] [62] [63]
  5. Reevaluează situația dacă intervine acordul, recunoașterea faptelor ori împăcarea. Fiecare are condiții și efecte proprii; nu presupune că dispar automat toate cererile. [81] [83] [163] [165]

Trei exemple de orientare, nu soluții prestabilite:

  • Căsătoria este recentă și ambii soți vor divorțul: durata scurtă nu împiedică acordul judiciar, dar consimțământul trebuie verificat. [5] [9]
  • Separarea în fapt durează de peste doi ani, iar celălalt soț refuză notarul: analizează art. 935 și probele separării; dacă pârâtul nu acceptă divorțul, această rută implică culpa exclusivă a reclamantului, nu o soluție neutră garantată. [14] [40] [72]
  • Nu ai martori, dar ai înscrisuri și recunoașteri relevante: ele pot intra în probatoriu potrivit legii; instanța decide admisibilitatea și dacă ansamblul dovedește condițiile temeiului ales. [8] [75] [56] [104]

Rezultatul util al pregătirii este o cerere cu temei clar, fapte verificabile, probe pentru fiecare capăt și un calendar potrivit situației. Pentru pasul procedural următor, continuă cu Cererea de divorț la instanță: unde se depune și ce acte trebuie. [50] [51] [145] [147]

Termene și repere procedurale

REGULĂSepararea în fapt ca temei distinct
Interval

Cel puțin doi ani de separare în fapt. [13]

De când începe

Despărțirea efectivă invocată, nu data nunții. [73]

Cum se aplică

Se verifică existența și durata separării înainte de a folosi acest temei, cu cronologia și probele situației efective. [73]

Consecințe

Pe această rută reclamantul își asumă responsabilitatea, iar instanța pronunță culpa sa exclusivă în lipsa acordului pârâtului; simpla împlinire a perioadei nu desface căsătoria. [14] [72] [77]

[13][73][3][5][40][14][72][77][167]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Nu este durata minimă generală a căsătoriei. [3] [5]

  • Acordul pârâtului conduce la aplicarea corespunzătoare a art. 931. [40]

REGULĂReflecția pentru divorțul administrativ sau notarial
Interval

30 de zile. [33]

De când începe

Înregistrarea cererii de către ofițerul de stare civilă ori notar. [33]

Cum se aplică

La expirarea termenului se verifică personal stăruința și consimțământul; nu se numără de la încheierea căsătoriei. [33] [35]

Consecințe

Certificatul se eliberează dacă soții stăruie și condițiile sunt îndeplinite; în lipsa condițiilor se aplică respingerea. [203] [36]

[33][35][34][5][203][36][204]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Depunerea notarială prin mandatar cu procură autentică nu înlătură prezentarea personală de la expirare. [34] [35]

  • Nu este termenul de soluționare garantat al unui proces și nici condiție de doi ani de căsătorie. [5] [33]

REGULĂCererea proprie a pârâtului pentru fapte anterioare
Interval

Cel târziu la primul termen de judecată la care pârâtul a fost legal citat. [60]

De când începe

Fapte petrecute înainte de această dată. [60]

Cum se aplică

Reperul este primul termen cu citare legală, nu data la care pârâtul decide informal să se apere. [60] [64]

Consecințe

Decăderea din dreptul de a cere divorțul pentru acele motive; după respingerea cererii reclamantului se poate cere pentru motive ivite ulterior. [63]

[60][64][62][63][175][176][178]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Pentru fapte ulterioare se aplică celelalte repere din art. 917. [60] [62]

REGULĂCererea proprie pentru fapte apărute după primul termen relevant
Interval

Până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului. [60]

De când începe

Fapte petrecute după primul termen la care pârâtul a fost legal citat. [60]

Cum se aplică

Se urmăresc data faptelor și etapa procesuală, nu un număr fix de zile de la depunerea cererii inițiale. [60]

Consecințe

Nerespectarea termenelor din art. 917 alin. (1) și (3) atrage decăderea pentru acele motive. [63]

[60][62][63][175][176][178]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Dacă motivele se ivesc după începerea dezbaterilor la prima instanță și în timp ce prima cerere se află în apel, cererea se poate face direct la instanța de apel. [62]

REGULĂPropunerea probelor
Interval

Prin cererea reclamantului și prin întâmpinarea pârâtului, dacă legea nu dispune altfel. [148]

De când începe

Formularea actului procedural corespunzător. [148]

Cum se aplică

Probe individualizate pentru fiecare capăt; propunerea orală este posibilă în cazurile prevăzute de lege. [71] [148]

Consecințe

Decădere în condițiile legii; nu se poate imputa în căile de atac omisiunea instanței de a dispune din oficiu probe nepropuse și neadministrate legal de parte. [148] [156]

[148][71][149][150][151][152][153][154][205][156][175][176][178]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Excepțiile sunt modificarea cererii, necesitatea imprevizibilă rezultată din cercetare, imposibilitatea temeinic justificată, neamânarea judecății ori acordul expres al tuturor părților. [149] [150] [151] [152] [153] [154]

  • Partea adversă poate propune proba contrară asupra aceluiași aspect în condițiile art. 254 alin. (3). [205]

REGULĂObligații după amânarea pentru probe admise ulterior
Interval

Cinci zile pentru lista martorilor și, când trebuie comunicat, interogatoriu; cel puțin cinci zile înainte de termen pentru copiile înscrisurilor; pentru plata expertizei, cinci zile sau termenul instanței prevăzut de text. [158] [159] [160] [161]

De când începe

Încuviințarea probei, termenul de judecată ori numirea expertului, după fiecare ipoteză. [158] [159] [160] [161]

Cum se aplică

Reperul se citește separat: de la încuviințare pentru martori și interogatoriu, înaintea termenului pentru înscrisuri, de la numire ori termenul stabilit legal pentru expertiză. Regula nu oferă un singur calendar pentru toate probele. [158] [159] [160] [161]

Consecințe

Decăderea din dreptul de a administra proba încuviințată, în condițiile art. 254 alin. (4). [157]

[158][159][160][161][157][175][176][178]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Aceste obligații privesc amânarea pentru motivele art. 254 alin. (2), nu automat orice probă. [157]

  • Data calendaristică finală și incidentele de calcul se verifică în cadrul procedural concret; aici sunt prezentate duratele și reperele speciale ale art. 254. [157]

REGULĂLista de înlocuire a martorului
Interval

Cinci zile de la încuviințarea înlocuirii. [129]

De când începe

Încuviințarea înlocuirii pentru moarte, dispariție ori motive bine întemeiate. [129]

Cum se aplică

Se depune lista în raport cu data încuviințării, nu cu data la care partea a aflat informal că martorul nu va veni. [129]

Consecințe

Lista este cerută sub sancțiunea decăderii. [129]

[129][128][175][176][178]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Înlocuirea nu este liberă; trebuie motivul prevăzut de text. [129]

  • Împiedicarea gravă poate justifica ascultarea la locul unde martorul se află, nu obligatoriu înlocuirea. [128]

REGULĂÎmpăcarea în proces
Interval

În tot cursul judecății. [163]

De când începe

Acordul soților de a se împăca în procesul de divorț. [163]

Cum se aplică

Poate interveni chiar dacă taxele de timbru nu au fost plătite. [163]

Consecințe

Închiderea dosarului prin hotărâre definitivă și restituirea taxelor achitate. [163]

[163][164][165][175][176][178]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • O nouă cerere este permisă pentru fapte ulterioare împăcării, caz în care se pot folosi și faptele vechi. [164]

  • Renunțarea unilaterală la judecată nu afectează cererea pârâtului și nu este aceeași operațiune. [165]

Lista de pași

  • Notează data căsătoriei, datele motivelor, începutul separării și data începerii procesului; nu le folosi ca repere interschimbabile. [167] [169] [174] [175] [176]

  • Verifică acordul actual asupra divorțului și separă-l de acordurile privind copiii, numele și patrimoniul. [9] [19] [20] [26] [31]

  • Alege temeiul care corespunde faptelor: acord, motive temeinice, separare de cel puțin doi ani ori sănătatea soțului solicitant. [1] [2] [13] [4]

  • Dacă invoci motive temeinice, leagă faptele de vătămarea gravă, imposibilitatea continuării și culpa dovedită; verifică riscul art. 934 alin. (3). [46] [10] [12]

  • Pentru separare, pregătește proba existenței și duratei și înțelege consecința asumării responsabilității; acordul pârâtului este o ipoteză distinctă. [14] [40]

  • Pentru sănătate, verifică titularul cererii și probele relevante, fără a considera diagnosticul singur o garanție. [84] [85] [86]

  • Fă o listă fapt–probă și păstrează proveniența și originalele; nu obține materiale prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri. [51] [109] [99]

  • Propune probele la momentul legal, identifică martorii și verifică incompatibilitățile ori scutirile, nu un număr imaginar obligatoriu. [148] [71] [130] [94] [95] [96] [97] [8]

  • Anexează copia certificatului de căsătorie și, după caz, copiile certificatelor de naștere ale copiilor; menționează copiii ori lipsa lor. [145] [146] [147]

  • Dacă cererea este îndreptată împotriva ta, distinge întâmpinarea de cererea proprie de divorț și urmărește termenele speciale în funcție de data faptelor. [64] [60] [62] [63]

  • Verifică prezentarea personală și excepțiile; nu presupune că absența celuilalt ori cererea de judecare în lipsă înlocuiesc toate regulile divorțului. [41] [42] [37]

  • Analizează separat accesoriile și efectul unei treceri la divorț fără mențiune despre culpă; nu presupune daune automate. [81] [83] [67] [68]

Întrebări frecvente

Putem divorța prin acord dacă nu ne înțelegem asupra banilor sau locuinței copilului?

Acordul asupra divorțului este distinct de accesoriile litigioase. În instanță, art. 931 alin. (2)–(3) permite administrarea probelor și soluționarea lor în condițiile prevăzute acolo. La notar, existența copiilor minori impune acordurile și controlul interesului copilului din art. 375 alin. (2), în forma modificată în 2026. Nu presupune că aceeași neînțelegere are același efect în ambele proceduri. [20] [21] [26]

Dacă celălalt nu mai vine la notar, mai pot divorța?

Nu este îndeplinită astfel procedura consensuală care cere prezentarea personală și stăruința soților. Te poți adresa instanței, dar trebuie ales și probat un temei legal. O separare îndelungată poate fi analizată potrivit art. 935 dacă a durat cel puțin doi ani și îți asumi responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. [35] [6] [14]

Doi ani de căsătorie sunt suficienți pentru divorțul pe motiv de separare?

Nu. Textul cere cel puțin doi ani de separare în fapt, a cărei existență și durată sunt verificate de instanță. Cei doi ani nu sunt o durată minimă generală pentru celelalte temeiuri; acordul judiciar este posibil indiferent de durata căsătoriei. [3] [14] [5]

Pot obține divorțul dacă declar că numai eu sunt vinovat?

Nu prin simpla declarație. Când doar reclamantul este culpabil și pârâtul nu a cerut la rândul său divorțul, art. 934 alin. (3) impune respingerea, exceptând îndeplinirea condițiilor art. 935. Ruta separării de cel puțin doi ani presupune asumarea responsabilității și verificarea despărțirii, nu doar acceptarea verbală a culpei. [12] [14] [58]

Dacă pârâtul recunoaște ce s-a întâmplat, se mai cercetează culpa?

Pentru cererea întemeiată pe culpa pârâtului, art. 932 permite pronunțarea fără cercetarea temeiniciei motivelor și fără mențiune despre culpă dacă pârâtul recunoaște faptele care au dus la destrămarea vieții conjugale și reclamantul este de acord. Dacă reclamantul nu acceptă, se aplică art. 934. Accesoriile rămân supuse trimiterii la art. 931 alin. (2)–(4). [81] [83] [82]

Poate soțul sănătos să ceară divorțul pe temeiul bolii mele?

Nu poate folosi în nume propriu temeiul art. 373 lit. d), al cărui titular este soțul cu starea de sănătate ce face imposibilă continuarea căsătoriei. Un alt temei poate fi invocat numai dacă îi sunt îndeplinite condițiile; boala nu este automat culpă. [84] [1] [2] [10]

Ce document medical este obligatoriu pentru a câștiga divorțul din motive de sănătate?

Nu există în textele prezentate aici un document unic care să garanteze admiterea. Instanța administrează probe privind boala și starea sănătății, în raport cu condiția imposibilității continuării căsătoriei. Documentele pertinente și, când este necesară opinia specialiștilor, expertiza pot contribui la probă; expertiza nu este declarată obligatorie în fiecare caz. [85] [84] [86] [75]

Am nevoie obligatoriu de doi martori?

Nu rezultă o asemenea cerință universală din regulile privind dovada divorțului. Legea prevede mai multe mijloace de probă, iar instanța le încuviințează și apreciază potrivit condițiilor legale; poate limita numărul martorilor propuși. Lipsa lor nu înseamnă însă că faptele afirmate sunt dovedite. [8] [100] [7] [56]

Pot folosi mama, fratele sau copilul ca martor?

În divorț, rudele și afinii pot fi ascultați în condițiile art. 316, cu excluderea descendenților. Mama ori fratele nu sunt excluși numai din cauza rudeniei, dar celelalte incompatibilități și scutiri trebuie verificate. Copilul, inclusiv descendentul major, intră în excluderea descendenților; ascultarea copilului despre propria situație este altă procedură. [130] [132] [133] [134] [135] [136] [137] [94] [95] [96] [97] [131]

Dacă celălalt nu răspunde la interogatoriu, câștig automat?

Nu. În lipsa unor motive temeinice pentru refuz ori neprezentare, instanța poate aprecia situația ca mărturisire deplină sau numai început de dovadă, ce poate necesita completare. Art. 358 nu transformă orice absență într-o admitere automată a cererii de divorț. [117] [38] [10]

Pot cere divorț imediat după nuntă?

Durata scurtă nu interzice acordul judiciar, posibil indiferent de durata căsătoriei. Pentru celelalte temeiuri trebuie dovedite condițiile proprii; pragul de doi ani privește numai separarea în fapt. Nu există o anulare automată pentru simplul fapt că relația s-a destrămat repede. [5] [3] [2] [4] [16]

Un acord de mediere semnat înseamnă că suntem divorțați?

Nu. Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii) exclude consfințirea acordului de mediere privind desfacerea căsătoriei; instanța poate consfinți acordul referitor la accesorii. Pentru divorț trebuie urmată procedura legală, cu verificarea consimțământului când se cere prin acord. [190] [198] [19]

Dacă ne împăcăm, mai pot invoca vreodată faptele vechi?

După împăcare, legea permite o cerere nouă pentru fapte petrecute ulterior și, în acel caz, folosirea și a faptelor vechi. Împăcarea în proces duce la închiderea dosarului prin hotărâre definitivă; nu este simpla retragere a unei singure cereri, care lasă neatinsă cererea proprie a pârâtului. [163] [164] [165]

De reținut

Arată cele 33 de idei principale ale ghidului

  • Cele patru temeiuri ale art. 373 au condiții distincte; cei doi ani nu sunt o durată minimă generală a căsătoriei. [1] [2] [3] [4]

  • Divorțul judiciar prin acord este posibil indiferent de durata căsătoriei, cu verificarea consimțământului liber și neviciat. [5] [9]

  • Accesoriile litigioase pot fi soluționate potrivit art. 931 fără a confunda acordul asupra divorțului cu acordul asupra tuturor efectelor. [19] [20] [21] [22]

  • Ruta administrativă exclude copiii minori comuni; notarul poate constata divorțul cu copii în condițiile acordului și controlului interesului lor. [24] [26]

  • Modificarea din 2026 elimină lipsa acordului asupra numelui din vechea condiție de respingere și permite alegerea individuală prevăzută de art. 383. [30] [31] [32]

  • Restricția pentru consiliere judiciară sau tutelă specială din art. 375 alin. (3) nu se aplică și divorțului prin acord în instanță; vechiul art. 374 alin. (2) este abrogat. [28] [29] [20]

  • Depunerea notarială prin mandatar nu înlocuiește prezentarea personală de la expirarea termenului de reflecție de 30 de zile. [33] [34] [35]

  • Refuzul extrajudiciar nu exclude sesizarea instanței pe un temei legal dovedit. [6] [7]

  • Absența pârâtului legal citat nu este acord ori probă automată de culpă; regulile speciale privind prezentarea în divorț rămân aplicabile. [37] [38] [41] [42] [39]

  • Motivele temeinice, vătămarea gravă și imposibilitatea continuării sunt cumulative și se apreciază concret. [2] [46] [47] [49]

  • Culpa comună poate fi stabilită chiar dacă numai unul a cerut divorțul, dacă rezultă din probe. [11] [53]

  • Culpa exclusivă a reclamantului fără cererea reconvențională a pârâtului conduce la respingere, cu excepția art. 935. [12] [14]

  • Ultima teză a art. 379 alin. (1) din Codul civil, luată izolat, nu permite orice divorț din culpa reclamantului; se coroborează cu art. 42 din Legea nr. 71/2011, înlocuit în 2012, și cu art. 934 alin. (3) din Codul de procedură civilă. [52] [58] [59]

  • Separarea în fapt presupune cel puțin doi ani, asumarea responsabilității și verificarea existenței și duratei; acordul pârâtului este excepția fără mențiune asupra culpei. [14] [40] [72]

  • Împlinirea perioadei de separare nu desface automat căsătoria; în cazul judiciar obișnuit contează hotărârea definitivă. [14] [77]

  • Art. 932 cere recunoașterea faptelor relevante de către pârât și acordul reclamantului; altfel se aplică art. 934, iar accesoriile au regimul trimiterii la art. 931. [81] [83] [82]

  • Temeiul medical aparține soțului a cărui sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, nu celuilalt în nume propriu. [84] [85]

  • Diagnosticul nu garantează îndeplinirea condiției; expertiza se dispune dacă este necesară opinia specialiștilor, nu universal. [84] [86]

  • Tutela specială nu exclude orice cerere de divorț: art. 918 alin. (2) prevede reprezentarea legală ori cererea personală cu discernământ neafectat dovedit. [88]

  • Nu există în regulile prezentate aici un număr universal minim de martori; proba trebuie însă să fie admisibilă, utilă și suficientă în ansamblul cauzei. [8] [75] [100] [56]

  • Probele tehnice nu pot fi obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri; proveniența și integritatea trebuie păstrate pentru verificare. [99]

  • Refuzul de a răspunde ori neprezentarea la interogatoriu permite o apreciere a instanței, nu câștigarea automată. [117]

  • Prezentarea înscrisurilor de către adversar, terți ori autorități are proceduri și limite privind viața privată, secretul și celelalte excepții legale. [111] [89] [90] [91] [92] [113] [114] [115] [116]

  • Martorul încuviințat poate fi citat; mandatul de aducere este facultatea instanței, iar împiedicarea gravă poate conduce la ascultarea la locul unde se află. [122] [125] [128]

  • Rudele și afinii pot fi ascultați în divorț, cu excluderea descendenților și păstrarea celorlalte impedimente și scutiri. [130] [132] [133] [134] [135] [136] [137] [94] [95] [96] [97]

  • Probele se propun, în principiu, prin cerere și întâmpinare, cu decăderea și excepțiile art. 254. [148] [149] [150] [151] [152] [153] [154] [157]

  • Cererea reconvențională a pârâtului are termene dependente de data faptelor, inclusiv ipoteza apelului; nerespectarea atrage decăderea pentru acele motive. [60] [62] [63]

  • Împăcarea închide dosarul; o cerere ulterioară pentru fapte noi poate folosi și faptele vechi. [163] [164]

  • Renunțarea reclamantului nu afectează cererea de divorț a pârâtului. [165]

  • Regulile tranzitorii diferențiază divorțul, validitatea căsătoriei, momentul motivelor, legea procesului și legea probelor. [167] [169] [174] [175] [176] [177] [178]

  • Decizia CCR nr. 471/2023 privește condițiile motivelor temeinice și culpa comună; nu înlătură art. 934 alin. (3) și art. 935 din Codul de procedură civilă și corectează expres trimiterea la art. 937 alin. (2), care viza de fapt art. 934 alin. (2). [65] [46] [53] [66]

  • Medierea nu desface căsătoria și acordul privind desfacerea nu poate fi consfințit; acordurile privind accesoriile sunt distincte. [190] [198] [201]

  • Nu se acordă automat despăgubiri ori o cotă de bunuri pe baza etichetei culpei; cererile și probele patrimoniale rămân distincte. [67] [68] [69] [70] [71]

Pregătirea temeiului, a cronologiei și a listei fapt–probă

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 20 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 373 lit. a) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 373 lit. a)
    a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 373 lit. b) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 373 lit. b)
    b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 373 lit. c) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 373 lit. c)
    c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 373 lit. d) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 373 lit. d)
    d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 374 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 374 alin. (1)
    (1) Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 378 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 378 alin. (2)
    (2) Împotriva refuzului ofițerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soții se pot adresa cu cererea de divorț instanței de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 249 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 249
    Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 250 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 250
    Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 374 alin. (3) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 374 alin. (3)
    (3) Instanța este obligată să verifice existența consimțământului liber și neviciat al fiecărui soț.
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 934 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 934 alin. (1)
    (1) Instanța va pronunța divorțul din culpa soțului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 934 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 934 alin. (2)
    (2) Instanța poate să pronunțe divorțul din culpa ambilor soți, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovați de destrămarea căsătoriei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 934 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 934 alin. (3)
    (3) Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 935 privind pronunțarea divorțului din culpa exclusivă a reclamantului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 373 lit. c) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 373 lit. c)
    c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 935 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 935 alin. (1)
    (1) Când soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorțul, asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. În acest caz, instanța va verifica existența și durata despărțirii în fapt și va pronunța divorțul din culpa exclusivă a reclamantului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 381 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 381
    În cazul prevăzut la art. 373 lit. d), desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 259 alin. (4) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 259 alin. (4)
    (4) Condițiile de încheiere și cauzele de nulitate ale căsătoriei se stabilesc prin prezentul cod.
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 259 alin. (6) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 259 alin. (6)
    (6) Căsătoria poate fi desfăcută prin divorț, în condițiile legii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  18. Sursa 18: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 298 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 298 alin. (1)
    (1) Căsătoria poate fi anulată la cererea soțului al cărui consimțământ a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violență.
    Textul în documentul-sursă ↗
  19. Sursa 19: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 931 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 931 alin. (1)
    (1) La termenul de judecată, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor și, în caz afirmativ, va pronunța divorțul, fără a face mențiune despre culpa soților. Prin aceeași hotărâre, instanța va lua act de învoiala soților cu privire la cererile accesorii, în condițiile legii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  20. Sursa 20: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 931 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 931 alin. (2)
    (2) Dacă soții nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, precum și în situația în care unul dintre aceștia sau ambii beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, instanța va administra probele prevăzute de lege pentru soluționarea acestora și, la cererea părților, va pronunța o hotărâre cu privire la divorț, potrivit alin. (1), soluționând totodată și cererile privind exercitarea autorității părintești, locuința copiilor, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor și numele soților după divorț.
    Textul în documentul-sursă ↗
  21. Sursa 21: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 931 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 931 alin. (3)
    (3) Dacă va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanța va continua judecata, pronunțând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  22. Sursa 22: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 931 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 931 alin. (4)
    (4) Hotărârea pronunțată în condițiile alin. (1) este definitivă, iar hotărârea pronunțată potrivit alin. (2) este definitivă numai în ceea ce privește divorțul, dacă legea nu prevede altfel.
    Textul în documentul-sursă ↗
  23. Sursa 23: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 375 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 375 alin. (1)
    (1) Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  24. Sursa 24: Normele metodologice de aplicare unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, aprobate prin HG nr. 255/2024Normă · art. 184 alin. (1) · forma din 13 martie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 184 alin. (1)
    (1) Ofițerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei, prin divorț pe cale administrativă, dacă soții sunt de acord cu divorțul și dacă împreună nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați.
    Textul în documentul-sursă ↗
  25. Sursa 25: Normele metodologice de aplicare unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, aprobate prin HG nr. 255/2024Normă · art. 186 alin. (2) lit. b) · forma din 13 martie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 186 alin. (2) lit. b)
    b) nu are copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați împreună cu celălalt soț; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  26. Sursa 26: Legea nr. 57/2026 pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · articol unic pct. 1 (Cod civil art. 375) alin. (2) · forma din 30 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    articol unic pct. 1 (Cod civil art. 375) alin. (2)
    (2) Divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soților privind exercitarea în comun a autorității părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5). ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  27. Sursa 27: Legea nr. 57/2026 pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · articol unic pct. 2 (Cod civil art. 376) alin. (5) · forma din 30 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    articol unic pct. 2 (Cod civil art. 376) alin. (5)
    (5) Dispozițiile art. 383 se aplică în mod corespunzător. Dacă soții nu se înțeleg, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată, potrivit prevederilor art. 374. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  28. Sursa 28: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeLege · art. 7 pct. 51, textul nou: alin. (3) · forma din 20 mai 2022Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 pct. 51, textul nou: alin. (3)
    (3) Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  29. Sursa 29: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeLege · art. 7 pct. 50 · forma din 20 mai 2022Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 pct. 50
    50. La articolul 374, alineatul (2) se abrogă. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  30. Sursa 30: Legea nr. 57/2026 pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · articol unic pct. 2 (Cod civil art. 376) alin. (5) · forma din 30 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    articol unic pct. 2 (Cod civil art. 376) alin. (5)
    (5) Dispozițiile art. 383 se aplică în mod corespunzător. Dacă soții nu se înțeleg, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată, potrivit prevederilor art. 374. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  31. Sursa 31: Legea nr. 57/2026 pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · articol unic pct. 3 (Cod civil art. 383) alin. (1) · forma din 30 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    articol unic pct. 3 (Cod civil art. 383) alin. (1)
    (1) La desfacerea căsătoriei prin divorț, fiecare dintre soți poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior. Instanța ia act de această manifestare de voință prin hotărârea de divorț.
    Textul în documentul-sursă ↗
  32. Sursa 32: Legea nr. 57/2026 pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · articol unic pct. 3 (Cod civil art. 383) alin. (2) · forma din 30 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    articol unic pct. 3 (Cod civil art. 383) alin. (2)
    (2) Dacă soții nu aleg numele pe care îl vor purta după divorț, fiecare dintre foștii soți va păstra numele purtat în timpul căsătoriei. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  33. Sursa 33: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 376 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 376 alin. (1)
    (1) Cererea de divorț se depune de soți împreună. Ofițerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea și le acordă un termen de reflecție de 30 de zile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  34. Sursa 34: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 376 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 376 alin. (2)
    (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), cererea de divorț se poate depune la notarul public și prin mandatar cu procură autentică.
    Textul în documentul-sursă ↗
  35. Sursa 35: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 376 alin. (3) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 376 alin. (3)
    (3) La expirarea acestui termen, soții se prezintă personal, iar ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soții stăruie să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  36. Sursa 36: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 378 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 378 alin. (1)
    (1) Dacă nu sunt îndeplinite condițiile art. 375, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorț.
    Textul în documentul-sursă ↗
  37. Sursa 37: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 223 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 223 alin. (1)
    (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.
    Textul în documentul-sursă ↗
  38. Sursa 38: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 223 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 223 alin. (2)
    (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.
    Textul în documentul-sursă ↗
  39. Sursa 39: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 932 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 932 alin. (1)
    (1) Când cererea de divorț este întemeiată pe culpa soțului pârât, iar acesta recunoaște faptele care au dus la destrămarea vieții conjugale, instanța, dacă reclamantul este de acord, va pronunța divorțul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorț și fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  40. Sursa 40: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 935 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 935 alin. (2)
    (2) Dacă soțul pârât se declară de acord cu divorțul, se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 931.
    Textul în documentul-sursă ↗
  41. Sursa 41: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 921 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 921 alin. (1)
    (1) În fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, beneficiază de tutelă specială, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
    Textul în documentul-sursă ↗
  42. Sursa 42: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 922 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 922
    Dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută.
    Textul în documentul-sursă ↗
  43. Sursa 43: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. a) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. a)
    a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  44. Sursa 44: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 923 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 923
    Dacă procedura de citare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanța va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul își are locuința la locul indicat în cerere și, dacă va constata că nu locuiește acolo, va dispune citarea lui la locuința sa efectivă, precum și, dacă este cazul, la locul său de muncă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  45. Sursa 45: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 915 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 915 alin. (1)
    (1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  46. Sursa 46: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · par. 16 · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 16
    16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în ceea ce privește dispozițiile art. 373 lit. b) din Codul civil, potrivit cărora divorțul poate fi pronunțat atunci când, din motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, se susține, în esență, că ar fi neconstituționale ca urmare a lipsei de precizie și previzibilitate a sintagmei „motive temeinice”, pe care instanța are posibilitatea de a o aprecia în mod arbitrar. Față de această critică, instanța constituțională reține că, în jurisprudența sa, a mai examinat susțineri similare, formulate în legătură cu conținutul normativ al prevederilor art. 38 alin. 1 din Codul familiei, a căror substanță ideatică a fost preluată în actualul Cod civil, în urma abrogării Codului familiei prin art. 230 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Astfel, prin Decizia nr. 1.575 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 7 decembrie 2009, și prin Decizia nr. 432 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 mai 2009, Curtea a observat că prevederile criticate stabilesc condițiile în care instanțele judecătorești pot pronunța divorțul, precizând că acesta nu se poate pronunța decât în anumite condiții, și anume când există motive temeinice și numai dacă raporturile dintre soți sunt grav vătămate, încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, așa cum rezultă din text. Curtea a constatat, prin deciziile menționate, că, în temeiul textelor de lege criticate, instanțele de judecată dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu ușurință a căsătoriei, acționând astfel în sensul garanției instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituție.
    Textul în documentul-sursă ↗
  47. Sursa 47: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · par. 17 · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 17
    17. De asemenea, Curtea a constatat că, reglementând posibilitatea desfacerii căsătoriei prin divorț și stabilind competența instanței judecătorești de a pronunța divorțul, în anumite condiții — când, din motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă —, prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și nici celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, motivele în baza cărora se poate considera că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă sunt apreciate, în concret, de către instanță, în urma ascultării celor doi soți și a administrării probatoriului în cauză, părțile beneficiind de toate garanțiile procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  48. Sursa 48: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · par. 18 · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 18
    18. Cu privire la critica referitoare la pretinsul caracter vag, de excesivă generalitate al textului legal în discuție, Curtea Constituțională a reținut, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că, datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, una dintre tehnicile de reglementare constând în recurgerea la categorii generale, și nu la liste exhaustive, în scopul evitării rigidității excesive și al adaptării la noile situații sociale. Interpretarea și aplicarea unor asemenea dispoziții depind de practica instanțelor judecătorești, în speța de față motivele temeinice pentru desfacerea căsătoriei prin divorț urmând să fie apreciate, în concret, de către instanță.
    Textul în documentul-sursă ↗
  49. Sursa 49: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · par. 19 · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 19
    19. Totodată, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 469 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 mai 2010, Decizia nr. 122 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, sau Decizia nr. 1.641 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2011, Curtea a reținut că relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să își acorde unul altuia sprijin moral și material. Textul criticat prevede situația în care instanța de judecată poate dispune desfacerea căsătoriei, și anume când, din motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Curtea a constatat că asupra temeiniciei motivelor concrete invocate în susținerea unei cereri de divorț, precum și asupra tuturor probelor administrate în cauză, instanța judecătorească este singura competentă să aprecieze și să decidă în consecință, ceea ce nu conferă însă textelor de lege criticate caracter neclar sau imprecis. Acestea oferă cadrul legal unor noțiuni esențialmente de ordin social și moral, pentru a defini relațiile de familie, pe de o parte, și instituția divorțului, pe de altă parte, în aceste limite legale, suficient de clare și previzibile, judecătorul fiind singurul în măsură să aprecieze, pe baza motivelor invocate de părți și a datelor specifice fiecărui litigiu, dacă raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  50. Sursa 50: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. d) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. d)
    d) arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  51. Sursa 51: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. e) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. e)
    e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150. Când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  52. Sursa 52: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 379 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 379 alin. (1)
    (1) În cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soți, instanța poate pronunța divorțul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț. Dacă culpa aparține în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.
    Textul în documentul-sursă ↗
  53. Sursa 53: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · par. 21 · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 21
    21. În ceea ce privește dispozițiile art. 379 alin. (1) din Codul civil și ale art. 934 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care, în esență, permit instanței să pronunțe divorțul din culpa ambilor soți, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora, Curtea observă că a mai examinat o excepție de neconstituționalitate care avea ca obiect prevederile art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care consacrau aceeași soluție legislativă. Astfel, prin Decizia nr. 858 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, Curtea a reținut că faptul că le-a fost conferită prin lege instanțelor judecătorești posibilitatea de a pronunța divorțul numai în anumite condiții, și anume când există motive temeinice și dacă raporturile dintre soți sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, demonstrează grija legiuitorului pentru menținerea instituției căsătoriei, fără însă a se menține artificial și nociv, pentru soți, o căsătorie devenită imposibilă. Curtea a considerat că instanțele de judecată dispun, așadar, de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu ușurință a căsătoriei, pe care trebuie să le aplice în litera și spiritul lor, acționând astfel în sensul îndeplinirii obligației ce revine autorităților publice de a respecta și a ocroti viața de familie. Este astfel îmbinat rațional principiul stabilității căsătoriei cu admisibilitatea desfacerii ei, când continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  54. Sursa 54: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · par. 22 · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 22
    22. Cele statuate prin deciziile citate își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.
    Textul în documentul-sursă ↗
  55. Sursa 55: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · dispozitiv · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    dispozitiv
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Minodora Cimpu în Dosarul nr. 15/318/2017 al Tribunalului Gorj — Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 373 lit. b) și ale art. 379 alin. (1) din Codul civil, precum și ale art. 934 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  56. Sursa 56: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 264 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 264 alin. (1)
    (1) Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  57. Sursa 57: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 264 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 264 alin. (2)
    (2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  58. Sursa 58: Legea nr. 60/2012Lege · art. I pct. 22, textul nou: pct. 4 text nou art. 42 alin. (1) · forma din 17 aprilie 2012Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. I pct. 22, textul nou: pct. 4 text nou art. 42 alin. (1)
    (1) În aplicarea art. 379 alin. (1) din Codul civil, divorţul se poate pronunţa, în ipoteza prevăzută la art. 373 lit. b) din Codul civil, din culpa unuia dintre soţi, dacă instanţa stabileşte culpa soţului pârât în destrămarea căsătoriei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  59. Sursa 59: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 934 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 934 alin. (3)
    (3) Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 935 privind pronunțarea divorțului din culpa exclusivă a reclamantului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  60. Sursa 60: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 917 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 917 alin. (1)
    (1) Soțul pârât poate să facă și el cerere de divorț, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  61. Sursa 61: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 917 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 917 alin. (2)
    (2) Cererea pârâtului se va face la aceeași instanță și se va judeca împreună cu cererea reclamantului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  62. Sursa 62: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 917 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 917 alin. (3)
    (3) În cazul în care motivele divorțului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prima instanță și în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct la instanța învestită cu judecarea apelului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  63. Sursa 63: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 917 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 917 alin. (4)
    (4) Neintroducerea cererii în termenele arătate la alin. (1) și (3) atrage decăderea soțului pârât din dreptul de a cere divorțul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului a fost respinsă, soțul pârât poate cere divorțul pentru motive ivite ulterior.
    Textul în documentul-sursă ↗
  64. Sursa 64: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 205 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 205 alin. (1)
    (1) Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  65. Sursa 65: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · par. 14 · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 14
    14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 373 lit. b) și ale art. 379 alin. (1) din Codul civil, precum și ale art. 937 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În ceea ce privește acest din urmă articol, Curtea observă că este vorba despre o evidentă eroare materială strecurată în dispozitivul actului de sesizare, critica formulată de autoarea excepției vizând, în realitate, dispozițiile art. 934 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Prevederile legale supuse controlului de constituționalitate au următorul cuprins: — Art. 373 lit. b) din Codul civil: „Divorțul poate avea loc: (...) b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;”; — Art. 379 alin. (1) din Codul civil: „(1) În cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soți, instanța poate pronunța divorțul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț. Dacă culpa aparține în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.”; — Art. 934 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanța poate să pronunțe divorțul din culpa ambilor soți, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovați de destrămarea căsătoriei.”
    Textul în documentul-sursă ↗
  66. Sursa 66: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · dispozitiv · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    dispozitiv
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Minodora Cimpu în Dosarul nr. 15/318/2017 al Tribunalului Gorj — Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 373 lit. b) și ale art. 379 alin. (1) din Codul civil, precum și ale art. 934 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  67. Sursa 67: Legea nr. 60/2012Lege · art. I pct. 22, textul nou: pct. 4 text nou art. 42 alin. (2) · forma din 17 aprilie 2012Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. I pct. 22, textul nou: pct. 4 text nou art. 42 alin. (2)
    (2) Dispoziţiile art. 388 din Codul civil sunt aplicabile, în cazul prevăzut la art. 373 lit. b) din Codul civil, dacă divorţul s-a pronunţat din culpa exclusivă a pârâtului, iar în cazul prevăzut la art. 373 lit. c) din Codul civil, dacă divorţul s-a pronunţat din culpa exclusivă a reclamantului.» ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  68. Sursa 68: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 919 alin. (1) lit. d) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 919 alin. (1) lit. d)
    d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  69. Sursa 69: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 919 alin. (1) lit. e) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 919 alin. (1) lit. e)
    e) obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  70. Sursa 70: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 919 alin. (1) lit. f) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 919 alin. (1) lit. f)
    f) încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  71. Sursa 71: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. e) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. e)
    e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150. Când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  72. Sursa 72: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 379 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 379 alin. (2)
    (2) În ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c), divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
    Textul în documentul-sursă ↗
  73. Sursa 73: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 935 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 935 alin. (1)
    (1) Când soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorțul, asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. În acest caz, instanța va verifica existența și durata despărțirii în fapt și va pronunța divorțul din culpa exclusivă a reclamantului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  74. Sursa 74: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 250 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 250
    Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  75. Sursa 75: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 255 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 255 alin. (1)
    (1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  76. Sursa 76: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 341 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 341 alin. (2)
    (2) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă și fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.
    Textul în documentul-sursă ↗
  77. Sursa 77: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 382 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 382 alin. (1)
    (1) Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  78. Sursa 78: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 382 alin. (3) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 382 alin. (3)
    (3) În cazul prevăzut de art. 375, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorț.
    Textul în documentul-sursă ↗
  79. Sursa 79: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 926 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 926 alin. (1)
    (1) Dacă în timpul procesului de divorț unul dintre soți decedează, instanța va lua act de încetarea căsătoriei și va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  80. Sursa 80: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 926 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 926 alin. (2)
    (2) Cu toate acestea, când cererea de divorț se întemeiază pe culpa pârâtului și reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moștenitori, aceștia vor putea continua acțiunea, pe care instanța o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soțului pârât. În caz contrar, dispozițiile alin. (1) rămân aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  81. Sursa 81: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 932 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 932 alin. (1)
    (1) Când cererea de divorț este întemeiată pe culpa soțului pârât, iar acesta recunoaște faptele care au dus la destrămarea vieții conjugale, instanța, dacă reclamantul este de acord, va pronunța divorțul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorț și fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  82. Sursa 82: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 932 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 932 alin. (3)
    (3) Dacă reclamantul nu este de acord cu pronunțarea divorțului în condițiile alin. (1), cererea va fi soluționată potrivit art. 934.
    Textul în documentul-sursă ↗
  83. Sursa 83: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 932 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 932 alin. (2)
    (2) Dispozițiile art. 931 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
    Textul în documentul-sursă ↗
  84. Sursa 84: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 373 lit. d) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 373 lit. d)
    d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  85. Sursa 85: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 933 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 933
    Când divorțul este cerut pentru că starea sănătății unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei, instanța va administra probe privind existența bolii și starea sănătății soțului bolnav și va pronunța divorțul, potrivit Codului civil , fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  86. Sursa 86: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 330 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 330 alin. (1)
    (1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 336.
    Textul în documentul-sursă ↗
  87. Sursa 87: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 330 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 330 alin. (2)
    (2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  88. Sursa 88: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 918 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 918 alin. (2)
    (2) Cu toate acestea, soțul care beneficiază de tutelă specială poate cere divorțul prin reprezentant legal sau personal în cazul în care face dovada că are discernământul neafectat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  89. Sursa 89: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 294 alin. (1) teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 294 alin. (1) teza introductivă
    (1) Judecătorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în întregime sau în parte, când:
    Textul în documentul-sursă ↗
  90. Sursa 90: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 294 alin. (1) pct. 1 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 294 alin. (1) pct. 1
    1. conținutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viața privată a unei persoane; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  91. Sursa 91: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 294 alin. (1) pct. 2 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 294 alin. (1) pct. 2
    2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  92. Sursa 92: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 294 alin. (1) pct. 3 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 294 alin. (1) pct. 3
    3. depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală a părții, a soțului sau a unei rude ori afin până la gradul al treilea inclusiv. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  93. Sursa 93: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 294 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 294 alin. (2)
    (2) Dacă legea nu dispune altfel, incidența vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificată de judecător, prin cercetarea conținutului înscrisului. În încheierea de ședință se va face o mențiune corespunzătoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  94. Sursa 94: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 317 alin. (1) teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 317 alin. (1) teza introductivă
    (1) Sunt scutiți de a fi martori:
    Textul în documentul-sursă ↗
  95. Sursa 95: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 317 alin. (1) pct. 1 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 317 alin. (1) pct. 1
    1. slujitorii cultelor, medicii, farmaciștii, avocații, notarii publici, executorii judecătorești, mediatorii, moașele și asistenții medicali și orice alți profesioniști cărora legea le impune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoștință în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar și după încetarea activității lor; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  96. Sursa 96: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 317 alin. (1) pct. 2 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 317 alin. (1) pct. 2
    2. judecătorii, procurorii și funcționarii publici, chiar și după încetarea funcției lor, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoștință în această calitate; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  97. Sursa 97: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 317 alin. (1) pct. 3 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 317 alin. (1) pct. 3
    3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune pe ei înșiși sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate la art. 315 alin. (1)pct. 1 și 2 la o pedeapsă penală sau la disprețul public. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  98. Sursa 98: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 317 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 317 alin. (2)
    (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1, cu excepția slujitorilor cultelor, vor putea totuși depune mărturie, dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea interesată la păstrarea secretului, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
    Textul în documentul-sursă ↗
  99. Sursa 99: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 341 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 341 alin. (2)
    (2) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă și fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.
    Textul în documentul-sursă ↗
  100. Sursa 100: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 258 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 258 alin. (3)
    (3) Instanța va putea limita numărul martorilor propuși.
    Textul în documentul-sursă ↗
  101. Sursa 101: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 265 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 265
    Înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  102. Sursa 102: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 266 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 266
    Înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleași condiții ca înscrisul pe suport hârtie, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  103. Sursa 103: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 348 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 348 alin. (1)
    (1) Constituie mărturisire recunoașterea de către una dintre părți, din proprie inițiativă sau în cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversă își întemeiază pretenția sau, după caz, apărarea.
    Textul în documentul-sursă ↗
  104. Sursa 104: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 350 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 350 alin. (1)
    (1) Mărturisirea făcută în afara procesului este un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit regulilor generale de probațiune.
    Textul în documentul-sursă ↗
  105. Sursa 105: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 351 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 351
    Instanța poate încuviința, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreia dintre părți, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluționarea procesului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  106. Sursa 106: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 329 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 329
    În cazul prezumțiilor lăsate la luminile și înțelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins; ele, însă, pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.
    Textul în documentul-sursă ↗
  107. Sursa 107: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 258 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 258 alin. (2)
    (2) Încheierea prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviințate, precum și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora.
    Textul în documentul-sursă ↗
  108. Sursa 108: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 292 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 292 alin. (1)
    (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de care înțelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  109. Sursa 109: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 292 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 292 alin. (2)
    (2) Dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul și, la cerere, să îl prezinte instanței, sub sancțiunea de a nu se ține seama de înscris.
    Textul în documentul-sursă ↗
  110. Sursa 110: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 292 alin. (5) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 292 alin. (5)
    (5) Înscrisurile întocmite în altă limbă decât cea folosită în fața instanței trebuie însoțite de traduceri legalizate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  111. Sursa 111: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 293 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 293 alin. (1)
    (1) Când partea învederează că partea adversă deține un înscris probatoriu, referitor la proces, instanța poate ordona înfățișarea lui.
    Textul în documentul-sursă ↗
  112. Sursa 112: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 293 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 293 alin. (2)
    (2) Cererea de înfățișare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părților din proces, dacă însăși partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este obligată să înfățișeze înscrisul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  113. Sursa 113: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 297 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 297 alin. (1)
    (1) Când se arată că un înscris necesar soluționării procesului se află în posesia unui terț, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanță.
    Textul în documentul-sursă ↗
  114. Sursa 114: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 297 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 297 alin. (3)
    (3) Terțul poate refuza înfățișarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294.
    Textul în documentul-sursă ↗
  115. Sursa 115: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 298 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 298 alin. (1)
    (1) Dacă înscrisul se găsește în păstrarea unei autorități sau instituții publice, instanța va lua măsuri, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul fixat în acest scop, punând în vedere conducătorului autorității sau instituției publice deținătoare măsurile ce se pot dispune în caz de neconformare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  116. Sursa 116: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 298 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 298 alin. (2)
    (2) Autoritatea sau instituția publică deținătoare este în drept să refuze trimiterea înscrisului când acesta se referă la apărarea națională, siguranța publică sau relațiile diplomatice. Extrase parțiale vor putea fi trimise dacă niciunul dintre aceste motive nu se opune. Dispozițiile art. 252 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
    Textul în documentul-sursă ↗
  117. Sursa 117: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 358 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 358
    Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  118. Sursa 118: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 349 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 349 alin. (1)
    (1) Mărturisirea judiciară face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procură specială.
    Textul în documentul-sursă ↗
  119. Sursa 119: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 349 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 349 alin. (2)
    (2) Mărturisirea judiciară nu poate fi divizată împotriva autorului decât în cazurile când cuprinde fapte distincte și care nu au legătură între ele.
    Textul în documentul-sursă ↗
  120. Sursa 120: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 349 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 349 alin. (3)
    (3) De asemenea, mărturisirea judiciară nu poate fi nici revocată, afară numai dacă se face dovada că a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  121. Sursa 121: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 349 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 349 alin. (4)
    (4) Mărturisirea judiciară nu produce efecte dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernământ sau dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoașterea nu poate dispune.
    Textul în documentul-sursă ↗
  122. Sursa 122: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 311 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 311 alin. (1)
    (1) Când instanța a încuviințat dovada cu martori, ea va dispune citarea și ascultarea acestora.
    Textul în documentul-sursă ↗
  123. Sursa 123: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 312 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 312 alin. (2)
    (2) La termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii încuviințați chiar fără a fi citați.
    Textul în documentul-sursă ↗
  124. Sursa 124: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 312 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 312 alin. (3)
    (3) Dacă partea se obligă să prezinte martorul la termenul de judecată, fără a fi citat, însă din motive imputabile aceasta nu își îndeplinește obligația, instanța va dispune citarea martorului pentru un nou termen. Dispozițiile art. 313 sunt aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  125. Sursa 125: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 313 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 313 alin. (1)
    (1) Împotriva martorului care lipsește la prima citare, instanța poate emite mandat de aducere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  126. Sursa 126: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 313 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 313 alin. (2)
    (2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.
    Textul în documentul-sursă ↗
  127. Sursa 127: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 313 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 313 alin. (3)
    (3) Dacă, după emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi găsit sau nu se înfățișează, instanța va putea proceda la judecată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  128. Sursa 128: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 314 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 314
    Martorul care, din cauză de boală sau altă împiedicare gravă, nu poate veni în instanță va putea fi ascultat la locul unde se află, cu citarea părților.
    Textul în documentul-sursă ↗
  129. Sursa 129: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 311 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 311 alin. (2)
    (2) Înlocuirea martorilor nu se va încuviința decât în caz de moarte, dispariție sau motive bine întemeiate, caz în care lista se va depune sub sancțiunea decăderii, în termen de 5 zile de la încuviințare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  130. Sursa 130: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 316 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 316
    În procesele privitoare la filiație, divorț și alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele și afinii prevăzuți la art. 315, în afară de descendenți.
    Textul în documentul-sursă ↗
  131. Sursa 131: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 921 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 921 alin. (3)
    (3) În toate cazurile, instanța este obligată să îl asculte pe copilul minor, potrivit prevederilor Codului civil .
    Textul în documentul-sursă ↗
  132. Sursa 132: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 315 alin. (1) teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 315 alin. (1) teza introductivă
    (1) Nu pot fi martori:
    Textul în documentul-sursă ↗
  133. Sursa 133: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 315 alin. (1) pct. 1 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 315 alin. (1) pct. 1
    1. rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  134. Sursa 134: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 315 alin. (1) pct. 2 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 315 alin. (1) pct. 2
    2. soțul, fostul soț, logodnicul ori concubinul; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  135. Sursa 135: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 315 alin. (1) pct. 3 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 315 alin. (1) pct. 3
    3. cei aflați în dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părți; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  136. Sursa 136: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 315 alin. (1) pct. 4 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 315 alin. (1) pct. 4
    4. persoanele care beneficiază de tutelă specială; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  137. Sursa 137: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 315 alin. (1) pct. 5 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 315 alin. (1) pct. 5
    5. cei condamnați pentru mărturie mincinoasă. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  138. Sursa 138: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 315 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 315 alin. (2)
    (2) Părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1-3.
    Textul în documentul-sursă ↗
  139. Sursa 139: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 315 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 315 alin. (3)
    (3) Persoana care beneficiază de consiliere judiciară poate fi ascultată ca martor, însă instanța va ține seama, la aprecierea depoziției sale, de situația ei specială.
    Textul în documentul-sursă ↗
  140. Sursa 140: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 317 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 317 alin. (3)
    (3) Vor putea, de asemenea, depune mărturie și persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 2, dacă autoritatea sau instituția pe lângă care funcționează ori au funcționat, după caz, le dă încuviințarea.
    Textul în documentul-sursă ↗
  141. Sursa 141: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 324 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 324
    În aprecierea declarațiilor martorilor, instanța va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective.
    Textul în documentul-sursă ↗
  142. Sursa 142: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. b) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. b)
    b) numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  143. Sursa 143: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. c) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. c)
    c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea și județul, strada și numărul, iar în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, precum și, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  144. Sursa 144: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. f) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. f)
    f) semnătura. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  145. Sursa 145: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 916 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 916 alin. (1)
    (1) Cererea de divorț va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, numele copiilor minori ai celor 2 soți ori adoptați de aceștia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  146. Sursa 146: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 916 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 916 alin. (2)
    (2) Dacă nu sunt copii minori, se va menționa în cerere această împrejurare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  147. Sursa 147: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 916 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 916 alin. (3)
    (3) La cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie și, după caz, câte o copie a certificatelor de naștere ale copiilor minori.
    Textul în documentul-sursă ↗
  148. Sursa 148: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (1)
    (1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  149. Sursa 149: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) teza introductivă
    (2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:
    Textul în documentul-sursă ↗
  150. Sursa 150: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) pct. 1 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) pct. 1
    1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  151. Sursa 151: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) pct. 2 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) pct. 2
    2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  152. Sursa 152: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) pct. 3 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) pct. 3
    3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  153. Sursa 153: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) pct. 4 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) pct. 4
    4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  154. Sursa 154: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) pct. 5 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) pct. 5
    5. există acordul expres al tuturor părților. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  155. Sursa 155: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (5) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (5)
    (5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
    Textul în documentul-sursă ↗
  156. Sursa 156: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (6) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (6)
    (6) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  157. Sursa 157: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (4) teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (4) teza introductivă
    (4) În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviințată:
    Textul în documentul-sursă ↗
  158. Sursa 158: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (4) lit. a) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (4) lit. a)
    a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințarea probei, când se cere proba cu martori; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  159. Sursa 159: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (4) lit. b) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (4) lit. b)
    b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviințat proba cu înscrisuri; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  160. Sursa 160: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (4) lit. c) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (4) lit. c)
    c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviințarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  161. Sursa 161: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (4) lit. d) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (4) lit. d)
    d) să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviințat proba expertizei. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  162. Sursa 162: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 921 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 921 alin. (2)
    (2) Instanța va încerca la fiecare înfățișare împăcarea soților.
    Textul în documentul-sursă ↗
  163. Sursa 163: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 925 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 925 alin. (1)
    (1) Soții se pot împăca în tot cursul judecății, chiar dacă nu au fost plătite taxele de timbru. În acest caz, instanța va lua act de împăcare și va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum și restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  164. Sursa 164: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 925 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 925 alin. (2)
    (2) Oricare dintre soți va putea formula o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare și, în acest caz, se va putea folosi și de faptele vechi.
    Textul în documentul-sursă ↗
  165. Sursa 165: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 924 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 924
    Reclamantul poate renunța la judecată în tot cursul judecății, chiar dacă pârâtul se împotrivește. Renunțarea reclamantului nu are niciun efect asupra cererii de divorț făcute de pârât.
    Textul în documentul-sursă ↗
  166. Sursa 166: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 220 alin. (1) · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 220 alin. (1)
    (1) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  167. Sursa 167: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 39 alin. (1) · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 39 alin. (1)
    (1) Dispoziţiile Codului civil privind divorţul se aplică fără a se deosebi între căsătoriile încheiate înainte sau după intrarea sa în vigoare. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  168. Sursa 168: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 39 alin. (2) · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 39 alin. (2)
    (2) Divorţul pronunţat anterior intrării în vigoare a Codului civil produce efectele stabilite de legea în vigoare la data când s-a pronunţat hotărârea rămasă irevocabilă. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  169. Sursa 169: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 25 alin. (1) · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 25 alin. (1)
    (1) Validitatea căsătoriei încheiate înainte de data intrării în vigoare a Codului civil se stabileşte potrivit dispoziţiilor legii în vigoare la data încheierii ei. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  170. Sursa 170: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 40 · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 40
    În cazul cererilor de divorţ formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanţa poate să dispună divorţul prin acordul soţilor, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 373 lit. a) şi art. 374 din Codul civil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  171. Sursa 171: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 41 · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 41
    Dispoziţiile Codului civil privind divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului civil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  172. Sursa 172: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 223 · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 223
    Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
    Textul în documentul-sursă ↗
  173. Sursa 173: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 42 · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 42
    În cazul cererilor de divorţ formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanţa de judecată poate să dispună divorţul în temeiul prevederilor art. 373 lit. b) şi art. 379 alin. (1) din Codul civil, chiar dacă reţine culpa exclusivă a reclamantului, în măsura în care motivele de divorţ subzistă şi după intrarea în vigoare a Codului civil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  174. Sursa 174: Legea nr. 60/2012Lege · art. I pct. 22, textul nou: pct. 5 text nou art. 45 · forma din 17 aprilie 2012Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. I pct. 22, textul nou: pct. 5 text nou art. 45
    Dispoziţiile art. 388 din Codul civil privind acordarea despăgubirilor şi cele ale art. 390 din Codul civil privind acordarea prestaţiei compensatorii sunt aplicabile în cazul în care motivele de divorţ s-au ivit după intrarea în vigoare a Codului civil.»
    Textul în documentul-sursă ↗
  175. Sursa 175: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 24 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 24
    Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  176. Sursa 176: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 25 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 25 alin. (1)
    (1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
    Textul în documentul-sursă ↗
  177. Sursa 177: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 26 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 26 alin. (1)
    (1) Legea care guvernează condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor preconstituite și a prezumțiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  178. Sursa 178: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 26 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 26 alin. (2)
    (2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  179. Sursa 179: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeLege · art. 26 alin. (1) · forma din 20 mai 2022Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 26 alin. (1)
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția dispozițiilor art. 20 alin. (6) teza a III-a și ale art. 23, care vor intra în vigoare la 3 zile de la publicarea acesteia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  180. Sursa 180: Legea nr. 57/2026 pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · Context: antet și articol unic, formula de modificare · forma din 30 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: antet și articol unic, formula de modificare
    LEGE nr. 57 din 30 aprilie 2026 pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil EMITENT | * PARLAMENTUL ROMÂNIEI Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 364 din 30 aprilie 2026 Parlamentul României adoptă prezenta lege.  +  ARTICOL UNICLegea nr. 287/2009 privind Codul civil , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    Textul în documentul-sursă ↗
  181. Sursa 181: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · Context: antet, publicație și complet · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: antet, publicație și complet
    2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 64/23.I.2024 DECIZII ALE CURȚII CONSTITUȚIONALE CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 471 din 20 septembrie 2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373 lit. b) și ale art. 379 alin. (1) din Codul civil, precum și ale art. 934 alin. (2) din Codul de procedură civilă Marian Enache Mihaela Ciochină Cristian Deliorga Dimitrie-Bogdan Licu Gheorghe Stan Livia Doina Stanciu Elena-Simina Tănăsescu Varga Attila Valentina Bărbățeanu — președinte — judecător — judecător — judecător — judecător — judecător — judecător — judecător — magistrat-asistent
    Textul în documentul-sursă ↗
  182. Sursa 182: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · Context: obligativitate, publicare, pronunțare și semnături · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: obligativitate, publicare, pronunțare și semnături
    Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Craiova — Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2023. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE pentru magistrat-asistent Valentina Bărbățeanu, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează prim-magistrat-asistent, Benke Károly
    Textul în documentul-sursă ↗
  183. Sursa 183: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · Context: par. 3, istoricul procedurii · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: par. 3, istoricul procedurii
    3. Prin Decizia civilă nr. 117 din 12 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15/318/2017/a1, Curtea de Apel Craiova — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 373 lit. b) și ale art. 379 alin. (1) din Codul civil, precum și ale art. 937 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Minodora Cimpu în Dosarul nr. 15/318/2017 al Tribunalului Gorj — Secția I civilă, care a respins-o, ca inadmisibilă, obiectul cauzei constând în soluționarea unei cereri de divorț formulate de soțul reclamantei, care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acesteia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  184. Sursa 184: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · Context: par. 4, argumentele autorului sesizării, nu soluția instanței · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: par. 4, argumentele autorului sesizării, nu soluția instanței
    4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că este neconstituțional faptul că instanța, în situație de culpă comună, contrar dorinței soțului pârât de a continua căsătoria, are posibilitatea legală să aprecieze că este imposibilă continuarea căsătoriei. În legătură cu art. 373 lit. b) din Codul civil, se susține că prevederile acestuia nu sunt predictibile, lăsând la aprecierea instanței în totalitate atât motivele temeinice, cât și faptul că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei. Această libertate de apreciere a instanțelor conduce în mod inevitabil la arbitrar, după cum reiese din practica instanțelor, în care sunt foarte numeroase exemplele cu privire la soluțiile diferite date în situații identice.
    Textul în documentul-sursă ↗
  185. Sursa 185: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · Context: par. 5, argumentele autorului sesizării, nu soluția instanței · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: par. 5, argumentele autorului sesizării, nu soluția instanței
    5. Autoarea excepției consideră că, în situație de culpă comună, instanțele judecătorești nu mai au libertatea de apreciere cu privire la posibilitatea ori imposibilitatea continuării căsătoriei, din moment ce una dintre părți își manifestă dorința sau disponibilitatea de a continua căsătoria. Apreciind ca fiind imposibilă continuarea căsătoriei, contrar susținerilor soțului pârât, instanța nu mai poate să fie considerată imparțială, aceasta cu atât mai mult în situația în care nu se poate reține culpa exclusivă a soțului pârât. Dacă nu se poate reține culpa exclusivă a soțului pârât, în condițiile în care, chiar și în caz de adulter, numeroase familii și-au continuat căsătoria, consideră că nimic nu poate să se constituie în motiv temeinic ce face imposibilă continuarea căsătoriei, contrar dorinței uneia dintre părți, astfel încât această cerință trebuie analizată primordial de către instanțele judecătorești. Se ajunge astfel la analiza „motivelor temeinice” care stau la baza susținerilor părților în sensul că este imposibilă continuarea căsniciei. Or, pentru eliminarea arbitrarului, ar fi necesară o reglementare distinctă, în caz contrar orice act ori fapt, real sau imaginar, ar constitui motiv temeinic pentru că așa susține una dintre părți.
    Textul în documentul-sursă ↗
  186. Sursa 186: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · Context: par. 6, argumentele autorului sesizării, nu soluția instanței · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: par. 6, argumentele autorului sesizării, nu soluția instanței
    6. În ceea ce privește neconstituționalitatea prevederilor art. 379 alin. (1) din Codul civil și ale art. 934 alin. (2) din Codul de procedură civilă, consideră că aceste dispoziții legale sunt nepredictibile, inechitabile, oferind instanței posibilitatea de a desface căsătoria din culpă comună chiar dacă nu s-a cerut aceasta, respectiv în condițiile în care soțul reclamant a cerut la instanța de fond desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soțului pârât, iar acesta dorește continuarea căsniciei, printr-o astfel de posibilitate instanța încălcând și obligația constituțională de imparțialitate, dând dreptate susținerilor unei părți, contrar susținerilor părții care consideră posibilă continuarea căsătoriei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  187. Sursa 187: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · Context: par. 9, opinia instanței de trimitere, nu soluția Curții Constituționale · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: par. 9, opinia instanței de trimitere, nu soluția Curții Constituționale
    9. Curtea de Apel Craiova — Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate întrunesc condiția previzibilității, întrucât posibilitatea acordată de către legiuitor judecătorului de a aprecia măsura în care relațiile de familie au fost iremediabil vătămate și de a pronunța divorțul atunci când această vătămare se datorează culpei comune a celor doi soți, chiar dacă numai soțul reclamant dorește desfacerea căsătoriei, nu lasă loc arbitrarului, cât timp convingerea instanței se bazează pe un probatoriu administrat nemijlocit în fața sa. Judecătorului îi revine obligația de a expune considerentele în baza cărora a ajuns la concluzia necesității desfacerii căsătoriei, iar aceste aspecte sunt supuse ulterior și cenzurii instanței de control judiciar, ca urmare a efectului devolutiv al apelului. Consideră că, în privința relațiilor personale dintre soți, normele nu pot prezenta o precizie absolută.
    Textul în documentul-sursă ↗
  188. Sursa 188: Decizia CCR nr. 471/2023Hotărâre · Context: par. 10, opinia instanței de trimitere, nu soluția Curții Constituționale · forma din 23 ianuarie 2024Curtea Constituțională a României · 471 · 20 septembrie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: par. 10, opinia instanței de trimitere, nu soluția Curții Constituționale
    10. De asemenea, nu se poate aprecia nici că prevederile de lege criticate ar fi contrare art. 26 din Constituție privind viața intimă, familială și privată, întrucât relațiile de familie se află sub protecția acestui text constituțional cât timp ele funcționează în linii normale, dar nu și în situația în care acestea sunt iremediabil vătămate, fiind imposibilă continuarea căsătoriei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  189. Sursa 189: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · Context: antet, complet și introducere · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: antet, complet și introducere
    DECIZIA nr. 33 din 9 decembrie 2019 referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare EMITENT | * ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU SOLUȚIONAREA RECURSULUI ÎN INTERESUL LEGII Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 24 februarie 2020 Dosar nr. 2.023/1/2019 Corina-Alina Corbu | - președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele completului Laura-Mihaela Ivanovici | - președintele Secției I civile Eugenia Voicheci | - președintele Secției a II-a civile Denisa Angelica Stănișor | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal Daniel Grădinaru | - președintele Secției penale Mioara Iolanda Grecu | - judecător la Secția I civilă Mari Ilie | - judecător la Secția I civilă Cristina Truțescu | - judecător la Secția I civilă Valentin Mitea | - judecător la Secția I civilă Bianca Elena Țăndărescu | - judecător la Secția I civilă Carmen Georgeta Negrilă | - judecător la Secția I civilă Beatrice Ioana Nestor | - judecător la Secția I civilă Carmen Elena Popoiag | - judecător la Secția I civilă Adina Georgeta Nicolae | - judecător la Secția I civilă Georgeta Stegaru | - judecător la Secția I civilă Mihaela Paraschiv | - judecător la Secția I civilă Cristina Petronela Văleanu | - judecător la Secția I civilă Andreia Liana Constanda | - judecător la Secția I civilă Lavinia Curelea | - judecător la Secția I civilă Maria Speranța Cornea | - judecător la Secția a II-a civilă George Bogdan Florescu | - judecător la Secția a II-a civilă Gheza Attila Farmathy | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal Rodica Florica Voicu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal Simona Cristina Neniță | - judecător la Secția penală Sorin Alin Nicolescu | - judecător la Secția penală Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a fost legal constituit conform dispozițiilor art. 516 alin. (1) din Codul de procedură civilă și ale art. 27^1 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul) .Ședința a fost prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.Ministerul Public a fost reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror șef al Secției judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.Pentru Avocatul Poporului, titularul sesizării, s-au prezentat doamnele consilier Linda Timofon și Luiza Portase Necula.La ședința de judecată a participat doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27^3 din Regulament .Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului ce face obiectul Dosarului nr. 2.023/1/2019.Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum și punctul de vedere formulat de Ministerul Public. Președintele Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii a constatat că nu există chestiuni prealabile și a acordat cuvântul asupra recursului în interesul legii.Doamna consilier Linda Timofon, pentru titularul sesizării, a prezentat orientările jurisprudențiale care au determinat promovarea prezentului recurs în interesul legii de către Avocatul Poporului, punând concluzii de admitere a acestuia și pronunțarea unei decizii de unificare a practicii judiciare. A apreciat ca fiind în litera și spiritul legii opinia potrivit căreia divorțul dintre soți este o acțiune personală, care privește statutul persoanei, iar o astfel de acțiune nu poate face obiectul medierii.Doamna procuror Antonia Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a susținut aceeași opinie, arătând că cererile prin care părțile solicită pronunțarea unei hotărâri de expedient pentru consfințirea acordului de mediere cu privire la desfacerea căsătoriei sunt inadmisibile. A mai arătat că, în măsura în care instanța de judecată a fost învestită și cu o astfel de cerere, nici rezolvarea aspectelor accesorii divorțului nu poate face obiectul medierii.Constatând că nu există întrebări din partea membrilor completului pentru reprezentantele Ministerului Public și Avocatului Poporului, președintele Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii a declarat dezbaterile închise, iar completul a rămas în pronunțare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obiectul recursului în interesul legii
    Textul în documentul-sursă ↗
  190. Sursa 190: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · dispozitiv · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    dispozitiv
    Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, stabilește că:În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată nu poate consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei. Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect.
    Textul în documentul-sursă ↗
  191. Sursa 191: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · Context: obligativitate, pronunțare și semnături · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Context: obligativitate, pronunțare și semnături
    Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă .Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2019. PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE CORINA-ALINA CORBU Magistrat-asistent, Mihaela Lorena Mitroi ----
    Textul în documentul-sursă ↗
  192. Sursa 192: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 1 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 1
    1. Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită prin sesizarea Avocatului Poporului cu recursul în interesul legii în materie civilă ce vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a stabili dacă instanța de judecată poate lua act de acordul de mediere prin care părțile s-au înțeles cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului. ...  ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  193. Sursa 193: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 90 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 90
    90. Procedând la o interpretare sistematică a dispozițiilor normative anterior evocate, concluzia care se impune este în sensul că acordurile de mediere care consemnează înțelegerile soților referitoare la divorț nu sunt apte să producă efecte juridice în privința desfacerii căsătoriei în sine, însă pot să ateste modalitatea în care soții acceptă divorțul. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  194. Sursa 194: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 93 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 93
    93. Or, acordul de mediere privitor la desfacerea căsătoriei nu reprezintă un act de învestire al instanței, în sensul art. 194 din Codul de procedură civilă , și nici cerere adresată notarului public sau ofițerului de stare civilă, potrivit art. 376 alin. (1) din Codul civil . ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  195. Sursa 195: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 96 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 96
    96. Potrivit art. 374 alin. (3) și art. 376 alin. (3) din Codul civil , în ipoteza desfacerii căsătoriei prin acordul soților, indiferent de procedura prin care se realizează (administrativă, notarială sau judiciară), divorțul presupune verificarea consimțământului soților la desfacerea căsătoriei de către instanța de judecată, notarul public sau ofițerul de stare civilă, așadar de către o autoritate publică, respectiv de către un funcționar public învestit să îndeplinească un serviciu de interes public.  ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  196. Sursa 196: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 107 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 107
    107. Cerința din art. 382 alin. (1) din Codul civil referitoare la pronunțarea divorțului printr-o hotărâre judecătorească definitivă impune concluzia că hotărârea prin care se pronunță divorțul prin acord presupune verificarea de către instanța de judecată a consimțământului actual al soților, liber și neviciat, la desfacerea căsătoriei, cerută de art. 374 alin. (3) din Codul civil . ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  197. Sursa 197: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 110 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 110
    110. Or, prin ipoteză, acordul de mediere cuprinzând înțelegerea soților referitoare la divorț consemnează acordul acestora în privința desfacerii căsătoriei la data încheierii lui, așadar anterior momentului sesizării instanței, iar nu la termenul de judecată la care instanța trebuie să verifice stăruința soților în desfacerea căsătoriei, conform art. 931 alin. (1) din Codul de procedură civilă .  ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  198. Sursa 198: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 111 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 111
    111. Prin urmare, acordul de mediere cu privire la desfacerea căsătoriei are doar valoarea unui mijloc de dovadă privind intenția soților de a divorța, existentă la momentul încheierii lui, astfel încât el nu poate fi consfințit de către instanță pe calea unei hotărâri de expedient. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  199. Sursa 199: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 124 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 124
    124. Ca atare, soții sunt îndreptățiți să solicite consfințirea acordurilor de mediere cu acest obiect încheiate în temeiul art. 64 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 , prin pronunțarea unei hotărâri de expedient de către instanța de judecată învestită cu soluționarea divorțului.  ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  200. Sursa 200: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 125 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 125
    125. Această hotărâre urmează a se pronunța în cazul desfacerii căsătoriei prin procedura divorțului reglementată de art. 915-935 din Codul de procedură civilă , ținându-se cont și de dezlegarea din prezenta decizie referitoare la efectele unui acord de mediere având ca obiect înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  201. Sursa 201: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 128 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 128
    128. Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect, pentru ipoteza în care se va desface căsătoria. ...  ...  ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  202. Sursa 202: Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (recurs în interesul legii)Hotărâre · par. 30 · forma din 24 februarie 2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 33 · 9 decembrie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 30
    30. Prin punctul de vedere formulat de Ministerul Public s-a apreciat ca fiind în litera și spiritul legii prima orientare jurisprudențială, în sensul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 , sunt inadmisibile cererile prin care părțile solicită instanței de judecată consfințirea acordului de mediere cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  203. Sursa 203: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 376 alin. (4) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 376 alin. (4)
    (4) Dacă soții stăruie în divorț, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorț fără să facă vreo mențiune cu privire la culpa soților.
    Textul în documentul-sursă ↗
  204. Sursa 204: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 929 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 929
    Dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică cazurilor în care soții au optat pentru divorțul pe cale administrativă sau notarială, în condițiile Codului civil .
    Textul în documentul-sursă ↗
  205. Sursa 205: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (3)
    (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiași aspect pentru care s-a încuviințat proba invocată.
    Textul în documentul-sursă ↗
Ai nevoie de un avocat? Scrie-ne. Găsim pentru tine un avocat colaborator potrivit cazului tău, care te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Anularea căsătoriei și efectele asupra bunurilorC01 · 22 MIN · GHIDDivorțul la primărie: condiții, acte și pașiC01 · 20 MIN · GHIDDivorțul la notar: acte, termenul de reflecție și finalizareaC01 · 18 MIN · GHIDCererea de divorț la instanță: unde se depune și ce acte trebuieC01 · 26 MIN · GHIDAm primit cererea de divorț: întâmpinarea și cererile propriiC01 · 20 MIN · GHIDÎmpăcarea soților: închiderea dosarului și un divorț ulteriorC01 · 12 MIN · GHIDRenunțarea la propria cerere de divorțC01 · 13 MIN · GHIDDivorțul internațional: instanța competentă și procesele paraleleC07 · 31 MIN · GHID
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C01-001 · https://divortpartaj.org/ghiduri/pe-ce-motive-se-poate-divorta-si-cum-se-dovedesc/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Ghidurile principale, checklisturile și glosarul rămân disponibile și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce se întâmplă.
    2. Echipa DivortPartaj.org citește mesajul și alege un avocat colaborator potrivit cazului tău.
    3. Avocatul te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Site-ul nu primește comision. Dacă vrei să continui după prima consultație, onorariul îl stabilești direct cu avocatul.

    Scrie pe scurt ce se întâmplă și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision