⌕Meniu

Autoritatea părintească după divorț: regula și excepțiile

După divorț, regula este autoritatea părintească exercitată în comun. Autoritatea exclusivă cere motive întemeiate și o evaluare a interesului copilului; nu se obține prin simpla renunțare a celuilalt părinte. Locuința, timpul petrecut cu fiecare părinte, întreținerea și eventualele măsuri de siguranță se stabilesc distinct. Nici divorțul după adopție, nici decesul părintelui rezident nu trebuie confundate cu dispariția ori transferul informal al calității de părinte. [1] [2] [3] [4] [5] [6]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
29 de minute
CATEGORIE
Copiii: autoritate, locuință și relații personale
Cuprins · 22 de secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 02De unde pornește instanța și ce înseamnă autoritatea părintească
  3. 03Patru întrebări diferite, chiar dacă sunt soluționate în același dosar
  4. 04Cum funcționează autoritatea comună în viața de zi cu zi
  5. 05Autoritatea comună nu impune timp egal ori două locuințe juridice
  6. 06Când pot cere exercitarea autorității de către un singur părinte?
  7. 07Ce dovezi pregătesc pentru cererea inițială?
  8. 08Poate celălalt părinte să renunțe prin declarație sau acord?
  9. 09Autoritate exclusivă și decădere: efecte și proceduri diferite
  10. 10Contactul supravegheat nu este o a treia formă de autoritate
  11. 11Decesul părintelui rezident, tutela specială și consilierea judiciară
  12. 12Copilul adoptat și adopția de către soțul părintelui
  13. 13La ce instanță se formulează cererea
  14. 14Cum construiesc și depun cererea?
  15. 15Cum este ascultat copilul și ce greutate are opinia sa
  16. 16Ancheta psihosocială, raportul psihologului și expertiza nu sunt același lucru
  17. 17Ce fac dacă nu pot aștepta hotărârea de fond?
  18. 18Termenele sunt legate de acte precise, nu de o durată garantată a dosarului
  19. 19După hotărâre și pentru situațiile începute sub legea veche
  20. 20Termene și repere
  21. 21Lista de pași
  22. 22Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Părinți care pregătesc stabilirea autorității după divorț, inclusiv cererea motivată de exercitare exclusivă.

  • Copii comuni prin adopție și adopție de către soțul părintelui, cu filiația verificată.

  • Delimitarea față de decădere, de contactul supravegheat și de situațiile de deces ori de ocrotire a unui părinte.

✕ NU ACOPERĂ

  • Procedura completă a divorțului, a adopției și încetării sale, a ordinului de protecție, tutelei ori protecției speciale.

  • Calculul întreținerii și restanțelor, taxarea concretă a tuturor capetelor de cerere, executarea, căile de atac și modificarea unei hotărâri, care au trasee distincte.

  • Determinarea completă a competenței internaționale și a legii aplicabile unui caz transfrontalier.

De unde pornește instanța și ce înseamnă autoritatea părintească

Autoritatea părintească este ansamblul drepturilor și îndatoririlor privind persoana și bunurile copilului. Ea nu este un premiu acordat adultului care „câștigă divorțul”. Părinții o exercită în interesul superior al copilului și trebuie să îl asocieze la deciziile care îl privesc potrivit vârstei și maturității sale. Autoritatea se exercită până când copilul dobândește capacitate deplină de exercițiu. [7] [8] [9] [10]

După divorț, punctul de plecare este exercitarea în comun de către ambii părinți. Instanța poate decide altfel numai în condițiile legii. Ea ține seama de interesul superior al copilului, de raportul de anchetă psihosocială și, dacă există, de învoiala părinților, pe care îi ascultă; copilul este ascultat în condițiile legii. Un acord nu înlătură controlul asupra interesului copilului. [11] [12] [1] [2]

Evaluarea privește nevoile concrete de dezvoltare, educație, sănătate, securitate și stabilitate; opinia copilului; istoricul de abuz, neglijare, înstrăinare ori violență și riscurile viitoare; capacitatea fiecărui părinte de a răspunde acestor nevoi; relațiile de atașament. Din aceste criterii nu rezultă o prioritate automată pentru mamă, pentru tată sau pentru părintele cu salariul mai mare. Nici culpa pentru destrămarea căsătoriei nu ține locul evaluării capacității parentale și a riscului pentru copil. [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]

Practic, prezintă cine asigură îngrijirea zilnică, cum sunt luate deciziile, ce nevoi are copilul și cum ar funcționa soluția propusă. Nu limita explicația la reproșurile dintre soți. De exemplu, un program profesional flexibil poate fi relevant pentru îngrijire, dar trebuie pus alături de școală, sănătate, stabilitate, siguranță și relațiile copilului, nu tratat ca un criteriu unic. [20]

Patru întrebări diferite, chiar dacă sunt soluționate în același dosar

În cerere și în hotărâre trebuie urmărite separat: cine exercită autoritatea părintească; unde este stabilită locuința copilului; cum se desfășoară relațiile personale cu părintele separat de copil; ce contribuție are fiecare părinte la cheltuielile copilului. Stabilirea locuinței la unul dintre părinți nu înseamnă, singură, că acesta exercită exclusiv autoritatea. Nici existența unui program de găzduire nu rezolvă de la sine întreținerea. [1] [21] [22] [23] [24] [4] [25]

În divorțul cu copii minori comuni, inclusiv copii adoptați, instanța se pronunță din oficiu asupra autorității, locuinței și contribuției la creștere și educare, chiar dacă soții nu le-au cerut expres. Pentru un program concret de legături personale, formulează cererea și precizează modalitățile dorite. Nu presupune că o mențiune vagă precum „custodie comună” răspunde tuturor celor patru întrebări. [26] [27] [4] [28]

O propunere utilă explică separat deciziile importante, locuința, întâlnirile și găzduirea, comunicarea la distanță și contribuția la cheltuieli. Dacă există un risc pentru copil, arată și măsura de siguranță solicitată. Această organizare ajută instanța să distingă o problemă de colaborare la decizii de una privind contactul ori de una financiară. Este o metodă de prezentare a cererii, nu un formular obligatoriu și nici o garanție asupra soluției. [29]

Există și soluții excepționale care nu se reduc la alegerea unuia dintre părinți. Art. 399 permite, în condițiile legii, plasamentul la o rudă, altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire; acestea exercită drepturile și îndatoririle privind persoana copilului, iar instanța stabilește separat exercițiul drepturilor asupra bunurilor lui. Nu confunda această măsură cu simpla stabilire excepțională a locuinței la bunici de la art. 400 alin. (3), pentru care textul descrie supravegherea și actele obișnuite privind sănătatea și educația. Întinderea atribuțiilor rezultă din temeiul legal și din măsura dispusă, nu din faptul că o rudă ajută efectiv familia. [30] [31] [32] [33]

Cum funcționează autoritatea comună în viața de zi cu zi

Pentru părinții care exercită împreună autoritatea, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante se iau cu acordul ambilor. Legea dă ca exemple alegerea felului învățăturii ori pregătirii profesionale, tratamentele medicale complexe sau intervențiile chirurgicale, reședința copilului și administrarea bunurilor lui. Aceste exemple nu înseamnă că fiecare gest cotidian necesită două semnături. [34] [35]

Actele curente au o regulă distinctă: față de terții de bună-credință, părintele care îndeplinește singur un asemenea act este prezumat că are consimțământul celuilalt. Prezumția privește actele curente și raportul cu terții de bună-credință, nu o împuternicire nelimitată de a lua singur toate deciziile importante. [35] [36]

Tăcerea și opoziția exprimată trebuie deosebite. Dacă un părinte nu își exprimă voința pentru o decizie importantă dintre cele prevăzute de lege, aceasta este luată de părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care soluția contravine interesului copilului. Textul nu acordă părintelui rezident un drept general de a ignora un refuz explicit. În caz de neînțelegere, instanța de tutelă hotărăște potrivit interesului copilului, după ascultarea părinților și evaluările prevăzute de lege. [37] [38] [39] [40]

Păstrează solicitările concrete și răspunsurile: ce decizie trebuia luată, ce informații au fost comunicate, când și cu ce rezultat. Nu crea artificial o „tăcere” printr-un mesaj imposibil de primit sau prin ascunderea informațiilor necesare. Pentru mutarea locuinței copilului care afectează exercitarea autorității ori a unor drepturi părintești, Codul civil cere acordul prealabil al celuilalt părinte; neînțelegerea se soluționează de instanță. [41] [42] [43]

Ambii părinți au dreptul să ceară și să primească informații despre copil de la școală, unități sanitare și alte instituții care intră în contact cu el, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea. Acest drept nu trebuie confundat cu puterea de a decide singur și nu justifică încălcarea altor măsuri legale de protecție. [44] [45]

Autoritatea comună nu impune timp egal ori două locuințe juridice

Dacă nu există o înțelegere corespunzătoare interesului copilului, instanța stabilește locuința la părintele cu care acesta locuiește statornic. Dacă până la divorț copilul a locuit cu amândoi, o stabilește la unul dintre ei, potrivit interesului său superior. În situații excepționale, legea permite stabilirea locuinței la bunici, alte rude ori persoane, cu consimțământul lor, sau la o instituție de ocrotire. Aceste soluții nu se confundă cu simplul număr al nopților petrecute la fiecare părinte. [21] [22] [32]

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 128 din 27 martie 2025, publicată la 17 septembrie 2025, a respins excepția de neconstituționalitate privind art. 400 alin. (2) și a confirmat constituționalitatea lui în raport cu criticile formulate. Curtea a explicat că participarea egală a părinților la deciziile importante nu presupune locuire egalitară și a subliniat importanța stabilității copilului. Decizia nu trebuie transformată într-o afirmație că orice program amplu sau apropiat ca durată la cei doi părinți ar fi automat interzis. [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53]

Relațiile personale pot include întâlniri, vizite, găzduire pe perioade determinate, corespondență și alte forme de comunicare. Instanța individualizează programul după vârstă, nevoile de îngrijire și educație, relația afectivă, comportamentul părintelui și celelalte împrejurări relevante. Pentru copilul înscris la o unitate de învățământ, în perioadele din afara vacanțelor și în condițiile art. 18 alin. (3¹), legea prevede un program de până la șapte zile consecutive într-un interval de paisprezece zile. „Până la” nu înseamnă șapte zile obligatorii pentru fiecare copil și nici drept automat la 50/50 rezultat din autoritatea comună. [54] [55] [56] [57] [58] [59] [60] [61]

Când propui programul, explică cum funcționează transportul, școala, tratamentele, somnul și activitățile copilului. Legea cere instanței să stabilească și cui îi revine ducerea și aducerea copilului în situațiile reglementate. Distanța față de școală și disponibilitatea de a respecta implicarea celuilalt părinte sunt relevante, nu doar egalitatea aritmetică dorită de adulți. [62] [63] [64] [65] [66] [20]

Când pot cere exercitarea autorității de către un singur părinte?

Autoritatea exclusivă este excepția prevăzută de art. 398 din Codul civil. Sunt necesare motive întemeiate, apreciate prin interesul superior al copilului. Art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004, în forma modificată în 2024, enumeră: încălcarea gravă sau repetată a autorității celuilalt părinte; alcoolismul; boala psihică; dependența de droguri; violența față de copil ori celălalt părinte; înstrăinarea părintească; condamnări pentru trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni privind viața sexuală ori de violență; alte imposibilități obiective de colaborare pentru deciziile privind copilul; alte motive legate de riscurile pentru copil derivând din exercitarea autorității de către acel părinte. [2] [67] [68]

Enumerația nu înlocuiește proba și motivarea. Arată ce s-a întâmplat, când, în ce mod afectează copilul ori deciziile pentru el și de ce exercitarea în comun nu oferă o soluție adecvată. Un diagnostic, o plângere ori o acuzație nu produce automat autoritate exclusivă. Tot astfel, o ceartă izolată nu se confundă, fără analiza împrejurărilor, cu imposibilitatea obiectivă de colaborare. Faptele de violență față de celălalt părinte sunt expres relevante; nu trebuie minimalizate doar pentru că nu au fost îndreptate fizic împotriva copilului. [67] [69] [70] [71]

Pentru imposibilitatea de colaborare, descrie blocajele concrete: deciziile importante afectate, solicitările, refuzurile ori lipsa comunicării, consecințele și modul în care situația poate continua. Scopul nu este să fabrici un conflict mai grav, ci să permiți instanței să verifice dacă există motivul legal invocat și dacă soluția cerută protejează copilul. Pentru o singură neînțelegere, trebuie deosebită soluționarea acelui dezacord de schimbarea întregului mod de exercitare a autorității. [34] [67] [38] [39] [41]

Înstrăinarea părintească are o definiție legală care presupune, între altele, comportamentul intenționat descris de lege și reținerea ori ostilitatea copilului nejustificată sau disproporționată. Nu orice refuz al copilului sau măsură cerută pentru protecția lui dovedește înstrăinarea. Instanța poate constata existența situației, la cererea unui părinte, a procurorului ori a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), în condițiile art. 140¹. Prezumția că exercitarea autorității și stabilirea locuinței la părintele care înstrăinează nu sunt în interesul copilului este relativă, deci poate fi răsturnată; nu se naște un verdict definitiv doar din eticheta pusă de celălalt adult. [72] [73] [74] [75]

Ce dovezi pregătesc pentru cererea inițială?

Cel care face o susținere trebuie, ca regulă, să o dovedească. Probele se propun de reclamant prin cerere și de pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii, dacă legea nu prevede altfel. Sunt necesare probe admisibile și utile, iar instanța le apreciază separat și împreună. Nu există o listă de documente care să garanteze rezultatul. [69] [76] [77] [70] [78]

Organizează materialul pe fapte și pe soluția cerută:

  • Pentru îngrijire și stabilitate: acte școlare și medicale relevante, programul copilului și informații despre îngrijirea efectivă, locuință și disponibilitatea părinților. [14] [17] [63] [79] [80]
  • Pentru decizii blocate: comunicările complete pe care le deții legal, propunerile și răspunsurile, cu datele și consecințele lor. O captură selectată fără context poate lăsa neclară tocmai situația care trebuie probată. [34] [67] [70] [80]
  • Pentru violență ori risc: documentele existente privind intervenții ale autorităților, certificate medico-legale, rapoarte sociale sau de specialitate și martori care cunosc direct faptele. Legea enumeră asemenea mijloace pentru evaluarea istoricului de violență la stabilirea locuinței, în coroborare cu alte probe legale. [81] [77] [80]
  • Pentru soluția viitoare: explicația felului în care vor fi asigurate siguranța, îngrijirea, educația, comunicarea și relațiile personale, nu doar critica celuilalt părinte. [14] [17] [18] [20]

Pentru martori, cererea indică numele, prenumele și adresa; pentru fiecare probă, precizează ce fapt susține. Dacă o informație necesită intervenția instanței și nu o deții, explică acest lucru și solicită măsura potrivită. Nu ți se poate cere, în regularizare, să completezi cererea cu informații de care nu dispui personal și pentru obținerea cărora este necesară intervenția instanței. Autoritățile trebuie să comunice informațiile solicitate de instanță în condițiile legii. [82] [83] [84] [85]

Folosește numai materiale obținute legal. Nu intra în conturile celuilalt părinte, nu fabrica mesaje și nu îl instrui pe copil ce să declare. Criteriul utilității probei nu legitimează mijloace ilegale, iar demnitatea, viața privată și opinia liberă a copilului trebuie respectate. Dacă descoperi o probă mai târziu, explică motivul și verifică excepțiile de la art. 254; nu presupune că poate fi depusă oricând fără consecințe. [77] [86] [87] [88][89][90][91][92][93] [94]

Poate celălalt părinte să renunțe prin declarație sau acord?

Nu. Legea spune expres că un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească. O declarație unilaterală, inclusiv una autentificată, nu produce prin ea însăși efectul de a-l scoate din autoritate și din responsabilitățile pentru copil. Nu este suficientă nici o înțelegere privată prin care unul declară că „nu mai are drepturi și obligații”. [3] [95]

Părinții se pot înțelege asupra modalității de exercitare, dar în condițiile art. 506 din Codul civil: încuviințarea instanței de tutelă, respectarea interesului superior al copilului și ascultarea copilului potrivit legii. Dacă se solicită autoritate exclusivă după divorț, instanța verifică și motivele întemeiate cerute de art. 398, nu numai existența semnăturilor. [96] [2] [1] [97]

Un acord poate descrie util cum vor fi luate deciziile, ce informații vor fi comunicate și cum vor fi organizate relațiile personale. Nu trebuie însă folosit ca înlocuitor al hotărârii necesare sau ca mijloc de a elimina întreținerea. Ambii părinți au responsabilități pentru copil, iar contribuția lor la cheltuieli se stabilește distinct. Dacă unul nu mai dorește să participe, prezintă situația reală și probele, fără a promite un efect juridic pe care declarația nu îl are. [98] [3] [99] [24] [95]

Autoritate exclusivă și decădere: efecte și proceduri diferite

Autoritatea exclusivă stabilește că exercițiul autorității revine unui singur părinte în condițiile art. 398. Celălalt păstrează dreptul de a veghea asupra creșterii și educării copilului și de a consimți la adopția lui. Autoritatea exclusivă nu îl șterge din filiație și nu echivalează automat cu interzicerea contactului ori cu încetarea obligației de întreținere. Contactul și contribuția pentru copil se examinează separat. [2] [100] [23] [24] [99] [101]

Decăderea din exercițiul drepturilor părintești are condiții proprii. Instanța de tutelă o poate pronunța, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în protecția copilului, dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea ori dezvoltarea copilului prin rele tratamente, consum de alcool sau stupefiante, purtare abuzivă, neglijență gravă ori atingerea gravă a interesului superior al copilului. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților, pe baza raportului de anchetă psihosocială și cu participarea obligatorie a procurorului. [102] [103]

Prin urmare, nu formula decăderea ca pe un sinonim mai energic al autorității exclusive. Dacă faptele indică această situație gravă, sesizează autoritățile competente pentru protecția copilului și prezintă riscul concret; cererea de la art. 508 are titularii și procedura indicate de lege. Nu trebuie ascunse faptele grave doar pentru a păstra litigiul într-o etichetă convenabilă. [102] [103] [104]

Ca regulă, decăderea este totală și privește toți copiii născuți la data hotărârii. Instanța poate limita măsura la anumite drepturi ori la anumiți copii numai dacă nu sunt primejduite creșterea, educația, învățătura și pregătirea lor profesională. Chiar și părintele decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau căruia i s-a aplicat pedeapsa interzicerii acestor drepturi păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului; în aceste cazuri este obligatoriu și consimțământul celui care exercită autoritatea părintească. Așadar, caracterul total al decăderii nu trebuie înțeles ca suprimând această regulă specială. [260] Decăderea nu scutește părintele de întreținere. Dacă minorul rămâne fără îngrijirea ambilor părinți, se instituie tutela. Redarea exercițiului drepturilor este tot o hotărâre a instanței, după încetarea împrejurărilor și a pericolului; nu intervine prin simpla declarație a părintelui. [105] [106] [107] [108] [109]

Contactul supravegheat nu este o a treia formă de autoritate

Contactul supravegheat privește felul în care copilul menține relațiile personale, nu cine exercită ansamblul drepturilor și îndatoririlor părintești. Legea permite găzduirea pentru o perioadă determinată și întâlnirile într-un loc neutru, cu sau fără supraveghere, potrivit interesului copilului. Instanța poate limita relațiile personale când există motive temeinice care pun în pericol dezvoltarea copilului. [57] [110] [111] [112]

Dacă soliciți supraveghere, explică riscul, modalitatea propusă și de ce răspunde nevoilor copilului. Cere distinct locul, condițiile și organizarea contactului, astfel încât măsura să poată fi aplicată. Nu presupune că obținerea autorității exclusive înseamnă automat că întâlnirile devin supravegheate sau că pot fi eliminate unilateral. Nici autoritatea comună nu exclude examinarea unei măsuri de siguranță adecvate. [28] [54] [57] [110] [112] [113]

Monitorizarea relațiilor personale de către serviciile sociale este, la rândul ei, o măsură cu condiții proprii. În cazurile art. 18 alin. (5), la solicitarea unui părinte, serviciile indicate de lege vor dispune monitorizarea pentru o durată de până la șase luni, concomitent cu sesizarea instanței în condițiile textului. Pentru asistența în timpul găzduirii, alin. (6) cere ca instanța să fi dispus monitorizarea printr-o hotărâre executorie. Raportul final poate fi folosit ca probă. Această procedură nu înseamnă că orice părinte poate numi discreționar un „supraveghetor” obligatoriu pentru celălalt. [114] [115] [116] [117]

Dacă instanța constată înstrăinarea și locuința rămâne la părintele care înstrăinează, art. 140¹ alin. (3) impune un program care include găzduirea și întâlnirile în loc neutru potrivit trimiterilor legale, precum și consilierea psihologică a copilului și a ambilor părinți de către DGASPC. Aceste efecte nu trebuie confundate cu o constatare că orice contact trebuie neapărat supravegheat. Condițiile concrete rezultă din hotărâre și din textele privind interesul copilului. [118] [119] [120] [57] [110]

Decesul părintelui rezident, tutela specială și consilierea judiciară

Art. 507 din Codul civil, în forma dată de Legea nr. 140/2022, prevede exercitarea autorității de către celălalt părinte dacă unul este decedat, declarat mort prin hotărâre, beneficiază de tutelă specială, este decăzut din exercițiul drepturilor părintești ori se află, din orice motiv, în neputință de a-și exprima voința. Nu folosi vechea formulare despre „punerea sub interdicție” ca descriere a regulii actuale. [6]

Dacă părintele la care locuia copilul moare, faptul că bunicii ori noul partener îl îngrijeau nu le transferă automat autoritatea. Mai întâi se verifică filiația și situația juridică a celuilalt părinte. Regula presupune că acesta poate exercita legal autoritatea; o decădere anterioară sau alt impediment nu dispare doar pentru că a murit părintele rezident. Dacă ambii părinți se află în cazurile prevăzute de lege, se analizează instituirea tutelei și măsurile de protecție corespunzătoare. [6] [121] [108] [109] [122]

Pregătește actul de deces ori hotărârea relevantă, actele de filiație, hotărârea anterioară privind copilul și eventualele măsuri de ocrotire sau protecție. Clarifică legal locuința și îngrijirea efectivă, fără a recurge la preluarea prin forță a copilului. Dacă minorul este ținut fără drept de o altă persoană, Codul civil prevede o cerere de înapoiere la instanța de tutelă și controlul interesului copilului. Acesta nu este un mecanism de executare pe cont propriu. [123] [124] [125] [126]

Părintele care beneficiază de tutelă specială păstrează dreptul de a veghea asupra creșterii și educării copilului și de a consimți la adopție, cu excepția imposibilității de a-și manifesta voința din cauza lipsei discernământului. Măsura de ocrotire a adultului și tutela minorului sunt instituții diferite, chiar dacă în anumite situații trebuie corelate. [127] [121]

Consilierea judiciară nu este echivalentă cu tutela specială. Pentru părintele aflat sub consiliere judiciară, instanța poate hotărî ca drepturile și îndatoririle privitoare la bunurile copilului să fie exercitate numai de celălalt părinte. Dacă persoana ocrotită exercita singură autoritatea, instanța decide, după împrejurări, dacă aceasta continuă sau dacă se instituie tutela copilului. Nu se deduce automat pierderea întregii autorități din simpla existență a consilierii. [128]

Copilul adoptat și adopția de către soțul părintelui

Adopția produce efecte de la rămânerea definitivă a hotărârii de încuviințare. Ea creează filiație între copil și adoptator, iar adoptatorul are drepturile și îndatoririle unui părinte față de copilul său firesc. Divorțul nu desface prin el însuși adopția: încetarea adopției are temeiurile proprii prevăzute de lege. [129] [130] [131] [132] [5]

Când unul dintre soți a adoptat copilul celuilalt, trebuie verificată filiația rezultată, nu doar denumirea de „părinte vitreg”. În adopția de către soțul părintelui firesc ori adoptiv, art. 470 alin. (3) păstrează legătura de rudenie pe ramura părintelui căsătorit cu adoptatorul și înlătură legătura indicată de text cu celălalt părinte firesc. Divorțul ulterior nu readuce automat autoritatea părintelui biologic a cărui filiație a încetat și nu înlătură de la sine filiația adoptatorului. [133] [134] [131] [135] [136]

În divorț, pentru copilul comun prin adopție se soluționează autoritatea, locuința și contribuția părinților după regulile aplicabile copilului comun. Adoptatorul nu este scutit de întreținere fiindcă nu este părintele biologic ori fiindcă mariajul a durat puțin. Întreținerea se analizează separat potrivit obligațiilor părintești; cuantumul și recuperarea eventualelor restanțe nu sunt calculate în acest ghid. [26] [131] [99] [24] [137]

Dacă nu a existat o adopție, simplul fapt că soțul a locuit cu copilul sau a participat la creșterea lui nu îi conferă automat aceeași filiație și aceeași autoritate ca unui adoptator. Relațiile de atașament pot conta pentru legăturile personale, în condițiile Legii nr. 272/2004, dar aceasta este o problemă distinctă de dobândirea calității de părinte. [130] [131] [138] [139] [140]

Păstrează hotărârea de încuviințare, dovada caracterului definitiv și actul de naștere corespunzător. Dacă adoptatorul a fost decăzut, art. 472 permite instanței să dispună tutela ori o măsură de protecție, potrivit interesului copilului. Pentru adopțiile încuviințate înainte de 1 octombrie 2011, validitatea rămâne guvernată de legea de la încuviințare; analiza efectelor actuale este distinctă. [129] [141] [142] [143] [144] [145]

La ce instanță se formulează cererea

Când măsurile sunt cerute în procesul de divorț, se aplică regula specială a competenței divorțului. Cererea este, în primul rând, de competența judecătoriei ultimei locuințe comune. Dacă nu a existat locuință comună sau niciun soț nu mai locuiește în acea circumscripție, se trece la judecătoria locuinței pârâtului; dacă pârâtul nu locuiește în țară și instanțele române sunt competente internațional, la cea a locuinței reclamantului. Nu înlocui automat această succesiune cu „instanța de la domiciliul copilului”. [146]

Dacă niciun soț nu locuiește în țară, art. 915 alin. (2) prevede acordul expres asupra unei judecătorii din România, iar în lipsa lui competența Judecătoriei Sectorului 5 București. Aceste reguli teritoriale nu rezolvă singure competența internațională într-un dosar transfrontalier și nici nu justifică ignorarea regulilor distincte privind responsabilitatea părintească. Cazul cu element străin trebuie analizat separat înainte de depunere. [147] [148] [149]

Pentru o cerere autonomă privind ocrotirea minorului, regula generală a art. 94 pct. 1 lit. a) atribuie judecătoriei cererile date de Codul civil instanței de tutelă și familie, dacă legea nu prevede expres altfel. Art. 114 alin. (1) trimite, în lipsa unei reguli speciale, la domiciliul ori reședința persoanei ocrotite. Nu toate litigiile despre copii se introduc la tribunal: competența tribunalului din art. 133 al Legii nr. 272/2004 privește cauzele indicate acolo privind măsurile de protecție specială. [150] [151] [152] [153] [154] [155]

Dacă există deja o hotărâre privind autoritatea, verifică dacă problema este modificarea măsurilor, executarea lor ori o cerere inițială încă nesoluționată. Această calificare determină ce anume soliciți și ce fapte sunt relevante. Nu prezenta o hotărâre anterioară ca inexistentă pentru a obține o nouă „stabilire inițială”. [156] [157]

Cum construiesc și depun cererea?

Cererea indică părțile și elementele de identificare cerute de lege, reprezentarea dacă există, obiectul, motivele de fapt și de drept, probele pentru fiecare capăt și semnătura. În divorț se arată și copiii minori ai soților ori adoptați și se anexează copia certificatului de căsătorie și, după caz, copiile certificatelor de naștere. Înțelegerea rezultată din mediere poate fi anexată, dar nu înlocuiește verificarea judiciară necesară. [158] [159] [160] [161] [162] [82] [163] [164] [165] [166]

Pentru partea privind copilul, organizează cererea în patru capete distincte: autoritate; locuință; relații personale; contribuție la cheltuieli. Dacă ceri exercitare exclusivă, precizează părintele, temeiul și faptele concrete care justifică excepția. Dacă ceri contact supravegheat, descrie separat condițiile și riscul. Anexează hotărârile anterioare și actele relevante pentru adopție, deces ori ocrotire, dacă acestea explică situația juridică. Lista este orientativă și se adaptează faptelor, nu cere documente inexistente în orice dosar. [4] [26] [2] [57] [110] [29]

Cererea poate fi depusă personal ori prin reprezentant și poate fi transmisă prin poștă, curier, fax, scanată prin poștă electronică ori ca înscris electronic, în condițiile art. 199. Păstrează dovada transmiterii și a înregistrării. Dacă cererea este supusă timbrării, dovada taxei datorate se atașează; nu presupune că orice cerere despre un copil este automat scutită. Ghidul nu fixează aici cuantumul taxei pentru un set concret de capete de cerere. [167] [168] [169] [170]

Urmărește comunicările instanței. Dacă sunt identificate lipsuri, ți se comunică ce trebuie completat, cu termen de cel mult zece zile de la primire și sancțiunea prevăzută de lege. Nu ignora înștiințarea fiindcă instanța trebuie oricum să se pronunțe asupra copilului. Anularea în regularizare are o cerere de reexaminare distinctă, în cincisprezece zile de la comunicarea încheierii; nu este o soluție asupra interesului copilului și nu înseamnă că instanța a decis pe fond autoritatea celuilalt părinte. [171] [172] [173] [174] [175] [176]

Dacă ai calitatea de pârât, răspunde concret pretențiilor și propune probele prin întâmpinare. Termenul general este de douăzeci și cinci de zile de la comunicarea cererii; există adaptări pentru urgență ori domiciliu în străinătate. Reclamantul poate răspunde la întâmpinare în zece zile de la comunicare. Nedepunerea întâmpinării poate atrage decăderea din probe și excepții, cu limitele legale. Pentru cererea reconvențională obișnuită, regula art. 209 alin. (4) este depunerea, sub sancțiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată. Nu confunda această regulă cu termenele speciale ale cererii de divorț a soțului pârât de la art. 917. [177] [178] [179] [180] [181] [182] [183] [184] [185] [186] [187] [188]

Cererea de divorț a soțului pârât se poate face pentru faptele anterioare cel mai târziu până la primul termen la care acesta a fost legal citat; pentru faptele ulterioare acelei date, până la începerea dezbaterilor asupra fondului cererii reclamantului. Se depune la aceeași instanță și se judecă împreună cu prima cerere. Pentru motive ivite după începerea dezbaterilor asupra fondului la prima instanță, cât timp prima cerere se află în apel, art. 917 alin. (3) permite cererea direct la instanța de apel. Nerespectarea termenelor atrage decăderea din dreptul de a cere divorțul pentru acele motive; dacă prima cerere a fost respinsă, soțul pârât poate cere divorțul pentru motive ivite ulterior. Acestea sunt termenele cererii de divorț a pârâtului, nu un termen universal pentru orice solicitare privind copilul. [185] [186] [187] [188]

Depunerea prin avocat ori electronic nu elimină regula prezentării personale a soților în fața instanțelor de fond în divorț. Există excepțiile prevăzute de art. 921, între care boala gravă, tutela specială, reședința în străinătate și situațiile similare care împiedică prezentarea. În primă instanță, dacă reclamantul lipsește nejustificat și se prezintă numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută, potrivit art. 922. [189] [190]

Cum este ascultat copilul și ce greutate are opinia sa

În stabilirea autorității părintești, a locuinței și a relațiilor personale tratată aici, ascultarea copilului care a împlinit zece ani este obligatorie. Poate fi ascultat și copilul mai mic, dacă autoritatea competentă consideră necesar; orice copil poate cere să fie ascultat, iar refuzul trebuie motivat. Copilul trebuie să poată primi informații potrivite vârstei, să se exprime și să înțeleagă consecințele relevante. Opinia sa se apreciază în raport cu vârsta și maturitatea. [191] [192] [193] [194] [195] [196] [197] [198]

Pentru cauzele în care se dispun măsuri privitoare la minor, altele decât măsurile de protecție specială de la art. 133, art. 140³ din Legea nr. 272/2004 impune participarea unui psiholog din cadrul DGASPC la ascultare. Psihologul redactează un raport de constatare care se depune obligatoriu la dosar. Ascultarea are loc după administrarea celorlalte probe, ca ultimă etapă a cercetării judecătorești. Aceste garanții nu trebuie reduse la vechea descriere potrivit căreia judecătorul doar discută cu minorul. [199] [200] [201]

Opinia minorului are, potrivit textului special, valoarea probatorie a unei prezumții relative. Ea nu este nici un veto absolut, nici un element pe care instanța îl poate trata ca lipsit de relevanță. Decizia rămâne a instanței, prin evaluarea legală a întregii situații. Nu îi cere copilului să „aleagă câștigătorul”, să memoreze răspunsuri sau să confirme acuzații; scopul ascultării este opinia lui liberă, nu producerea unui instrument în conflictul adulților. [201] [86] [197] [70] [202]

Art. 231 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător: există note de ședință și înregistrare, cu posibilitățile legale de obținere a copiilor și de corectare ori contestare a notelor. Notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor. Nu confunda aceste garanții procesuale cu permisiunea de a publica audierea ori datele sensibile ale copilului. Pentru raportul psihologului se aplică în mod corespunzător dispozițiile expres indicate despre recuzare, ascultare și lămurire ori completare. [203] [204] [205] [206] [207] [208] [209] [210] [211] [212] [213] [214] [215]

Ancheta psihosocială, raportul psihologului și expertiza nu sunt același lucru

Ancheta psihosocială ajută instanța să evalueze situația copilului și a familiei. Raportul psihologului care participă la ascultare consemnează constatările din acel cadru. Expertiza medico-legală psihiatrică răspunde unor întrebări de specialitate. Nici ancheta, nici raportul de la audiere nu înlocuiesc automat expertiza atunci când legea o cere. [11] [200] [216] [217]

Distincția decisivă este între obligația din art. 140³ alin. (3) și posibilitatea generală din art. 140⁴ alin. (1). Atunci când sunt necesare identificarea unei afecțiuni psihiatrice a copilului ori a unui părinte, constatarea în plan psihic a unor situații de abuz și existența legăturii de cauzalitate între un eventual abuz și urmările sale psihice, art. 140³ alin. (3) prevede că se dispune expertiza medico-legală psihiatrică. Nu este corect să fie prezentată numai ca o opțiune liberă în acele situații. În același timp, nu rezultă că fiecare divorț ori orice acuzație impune automat expertiza: trebuie identificată necesitatea clarificărilor prevăzute de text. [200] [216] [218]

Mai există o obligație distinctă în art. 18 alin. (4): serviciile sociale indicate de lege trebuie să solicite instanței efectuarea unei expertize când există suspiciune de înstrăinare părintească ori altă formă de violență asupra copilului și instanța a fost sesizată. Obligația de a solicita expertiza nu este o constatare anticipată a abuzului și nu înlocuiește hotărârea instanței asupra probelor ori regulile speciale privind expertiza medico-legală psihiatrică. [219] [200] [220]

În cerere, precizează faptele și întrebările de specialitate care necesită lămurire; nu îi cere expertului să decidă el cine „merită custodia”. Instanța stabilește obiectivele, termenul, onorariul provizoriu și condițiile de plată. Regulile generale permit, când este necesar, efectuarea expertizei de către un laborator ori institut de specialitate. Din 15 mai 2025, regula art. 331 alin. (1), pentru situația în care părțile nu se învoiesc asupra experților, prevede numirea aleatorie în sistem informatizat dintre persoanele autorizate din evidența biroului local. Aceasta se citește împreună cu particularitățile expertizei dispuse, nu ca drept de a alege unilateral instituția sau expertul. [221] [222] [223] [224] [225] [226] [227]

Termenul special maxim de patruzeci și cinci de zile privește finalizarea și depunerea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, nu soluționarea întregului divorț. Verifică încheierea de numire și calendarul instanței; textul special nu formulează aici un punct de pornire distinct care să poată fi inventat. Regula generală cere depunerea raportului cu cel puțin zece zile înaintea termenului de judecată, termen ce poate fi micșorat în cazuri urgente. [228] [224] [229]

Citește raportul imediat ce este depus. Lămurirea ori completarea poate fi solicitată la primul termen după depunere. O nouă expertiză se cere motivat în termenul și condițiile art. 338, nu numai pentru că rezultatul nu îți convine. Pentru expert există reguli de recuzare; nu transfera automat termenul de cinci zile de la art. 332 alin. (2) asupra raportului psihologului de la audiere, deoarece art. 140³ alin. (4) trimite expres la alin. (1) și (3), nu și la alin. (2). [214] [230] [231] [211] [232] [210] [233]

Ce fac dacă nu pot aștepta hotărârea de fond?

Nu confunda stabilirea definitivă a autorității cu o măsură provizorie. În timpul procesului de divorț, art. 920 permite, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice privind locuința minorului, întreținerea, încasarea alocației și folosirea locuinței familiei. Enumerarea nu promite expres că autoritatea exclusivă provizorie poate fi obținută în orice situație. O astfel de solicitare necesită examinarea distinctă a temeiului și a condițiilor procedurii, nu copierea automată a capătului de fond. [234] [235]

Pentru ordonanța președințială privind măsuri cu privire la copil, în afara măsurilor de protecție specială de la art. 133, art. 140² stabilește un termen maxim de soluționare de treizeci de zile de la introducerea cererii și citarea potrivit regulilor de urgență. Acesta nu este termenul general al divorțului sau al cererii de autoritate pe fond și nici promisiunea unui rezultat favorabil. [236] [237] [235]

Dacă există pericol actual pentru copil ori pentru un părinte, nu aștepta administrarea tuturor probelor din divorț pentru a cere ajutor autorităților competente. Protecția împotriva violenței și măsurile de protecție a copilului au trasee proprii. Semnalează faptele și urgența, inclusiv existența dosarului și a hotărârilor relevante; acest ghid nu înlocuiește procedura unui ordin de protecție sau a plasamentului de urgență. [238] [102] [154] [239] [240] [241]

Termenele sunt legate de acte precise, nu de o durată garantată a dosarului

De la început, notează data fiecărei comunicări, termenul indicat de instanță și obligația corespunzătoare. Regularizarea, întâmpinarea, probele, raportul de expertiză și eventuala ordonanță sunt etape diferite. Cele treizeci de zile ale ordonanței și cele patruzeci și cinci de zile ale expertizei nu se adună pentru a calcula o durată garantată a divorțului. [171] [177] [76] [236] [228]

În mod obișnuit, probele se propun de la cerere ori întâmpinare. Modificarea cererii și propunerea de noi dovezi au regula primului termen la care reclamantul este legal citat, sub rezerva excepțiilor și a regulilor speciale. Dacă soliciți ulterior o probă, arată de ce intră într-o excepție legală. Nu confunda această decădere procedurală din dreptul de a propune anumite probe cu decăderea din exercițiul drepturilor părintești, care este o măsură distinctă asupra raportului părinte–copil. [76] [88][89][90][91][92][93] [242] [243] [102] [244]

Lista de termene de mai jos reproduce momentele relevante pentru acest traseu. Ea nu este un calendar individual de proces: punctul de plecare, comunicarea, eventualele scurtări și situația tranzitorie trebuie verificate pentru fiecare dosar. Nu este indicat aici un termen universal de apel ori de executare, deoarece aceste proceduri nu sunt dezvoltate în ghid și se verifică după hotărârea și legea aplicabile. [179] [180] [245] [246] [247]

După hotărâre și pentru situațiile începute sub legea veche

Citește separat fiecare dispoziție: autoritate, locuință, relații personale, întreținere și măsuri de siguranță. Nu deduce dintr-un singur cuvânt, precum „exclusivă”, efecte pe care hotărârea și legea nu le prevăd. Dacă împrejurările se schimbă, art. 403 permite cererea de modificare a măsurilor; nu permite rescrierea unilaterală a hotărârii. Executarea și recuperarea copilului urmează procedurile lor, nu confruntarea directă dintre adulți. [100] [28] [24] [156] [123] [157]

Pentru o hotărâre veche, verificarea datei este esențială. Art. 46 din Legea nr. 71/2011 permite modificarea dispozițiilor hotărârilor privind părinții divorțați înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, prin aplicarea art. 403. Nu rezultă că vechea încredințare devine automat nulă ori se transformă, fără demersul necesar, în autoritate comună. Regula mandatului tacit pentru actele curente, din art. 503 alin. (2), este legată de actele încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil. [248] [156] [249] [250]

Pentru adopțiile anterioare datei de 1 octombrie 2011, validitatea se verifică după legea de la încuviințare; efectele viitoare ale situațiilor juridice care subzistă trebuie analizate distinct. Pentru procesele deja pornite la o schimbare legislativă, nu se presupune că toate normele noi se aplică automat: se disting legea materială, regulile tranzitorii speciale și legea procesuală. Codul de procedură civilă păstrează regula legii sub care a început procesul, iar pentru probe distinge admisibilitatea și puterea doveditoare a probelor preconstituite ori a prezumțiilor de modul administrării lor. [143] [144] [251] [245] [246] [252] [253]

Ghidul descrie stabilirea inițială pentru o cerere nouă, după regulile în vigoare la 20 octombrie 2026. Cazurile mai vechi, cele transfrontaliere, procedura completă a adopției, ordinul de protecție, modificarea și executarea hotărârii, precum și calculul întreținerii necesită trasee distincte. Această delimitare nu schimbă răspunsurile de mai sus: autoritatea comună rămâne diferită de timpul egal, renunțarea nu operează prin simplă declarație, iar excepțiile și situațiile de protecție se verifică după condițiile lor legale. [1] [2] [3] [148] [247]

Termene și repere procedurale

REGULĂCompletarea cererii în regularizare
Interval

Cel mult 10 zile. [171]

De când începe

Primirea comunicării scrise a lipsurilor. [171]

Cum se aplică

Se respectă termenul acordat în comunicare, în limita legală; nu se calculează de la redactarea cererii. [171]

Consecințe

Neîndeplinirea obligațiilor vizate poate duce la anulare, nu la soluționarea autorității pe fond. [172] [176]

[171][172][83][176][254]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Se aplică limitele anulării din art. 200 alin. (4), excepția reprezentantului comun și protecția pentru informațiile pe care reclamantul nu le deține personal. [171] [172] [83]

REGULĂReexaminarea anulării în regularizare
Interval

15 zile. [174]

De când începe

Comunicarea încheierii de anulare. [174]

Cum se aplică

Cererea se motivează și se adresează pentru reexaminarea anulării, nu ca apel asupra fondului. [173]

Consecințe

La admitere, cauza revine completului inițial. [255]

[174][173][175][255]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Revenirea asupra anulării este posibilă în condițiile art. 200 alin. (7); completul este altul și încheierea este definitivă. [175]

REGULĂÎntâmpinarea pârâtului
Interval

Termen general de 25 de zile. [177]

De când începe

Comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile legii. [177]

Cum se aplică

Verifică comunicarea și termenul concret stabilit. [177]

Consecințe

Nerespectarea poate atrage decăderea din probe și excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. [183]

[177][179][180][183]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • În procesele urgente, judecătorul poate reduce termenele; pentru pârâtul domiciliat în străinătate judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil. [179] [180]

REGULĂRăspunsul reclamantului la întâmpinare
Interval

10 zile. [178]

De când începe

Comunicarea întâmpinării. [178]

Cum se aplică

Reclamantul poate depune răspuns; pârâtul îl consultă la dosar. [178]

Consecințe

Nu se confundă cu obligația pârâtului de a depune întâmpinare și sancțiunea acesteia. [178] [183]

[178][179][183][76]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Termenele pot fi reduse în procesele urgente. [179]

REGULĂPropunerea probelor și modificarea cererii
Interval

Probele: prin cerere ori întâmpinare; modificarea cererii: până la primul termen la care reclamantul este legal citat. [76] [242]

De când începe

Actul procedural relevant și, pentru modificare, primul termen de citare legală a reclamantului. [76] [242]

Cum se aplică

Nu aștepta etapa audierii copilului pentru a propune probe previzibile. [76] [201]

Consecințe

Nerespectarea poate atrage decăderea procedurală, distinctă de decăderea din drepturile părintești. [76] [242] [244]

[76][242][201][88][89][90][91][92][93][243][244][245]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Există excepțiile art. 254 alin. (2) pentru probe și condițiile art. 204 pentru modificare; peste termen, modificarea cere acordul expres al tuturor părților în condițiile alin. (3). [88][89][90][91][92][93] [243]

REGULĂDovada plății onorariului expertului
Interval

5 zile de la numire sau termenul stabilit de instanță potrivit art. 331 alin. (2). [256]

De când începe

Numirea expertului și obligația de plată stabilită prin încheiere. [224] [256]

Cum se aplică

Obligația revine părții desemnate, nu automat ambilor părinți în cote egale. [256]

Consecințe

Dovada se depune la grefa instanței; în situațiile art. 254 alin. (4) se respectă și sancțiunea procedurală prevăzută acolo. [256] [258] [259]

[256][224][257][258][259]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Verifică condițiile de plată și eventuala majorare în condițiile legii; nu se indică un tarif universal. [224] [257]

REGULĂRecuzarea expertului
Interval

5 zile. [232]

De când începe

Numirea, dacă motivul există atunci; în celelalte cazuri, data la care s-a ivit motivul. [232]

Cum se aplică

Se invocă motivele de recuzare aplicabile experților. [211] [232]

Consecințe

Recuzarea se judecă cu citarea părților și a expertului. [212]

[232][211][210][233][212][216]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Nu se transferă automat acest termen raportului psihologului DGASPC, a cărui normă trimite la art. 332 alin. (1) și (3). [210] [233]

REGULĂFinalizarea și depunerea expertizei medico-legale psihiatrice
Interval

Maximum 45 de zile. [228]

De când începe

Expertiza dispusă în cauzele vizate de art. 140⁴, corelată cu art. 140³ alin. (3). [216] [200]

Cum se aplică

Încheierea stabilește calendarul. Art. 140⁴ alin. (2) nu precizează aici un punct de pornire distinct; nu se inventează unul. [228] [224]

Consecințe

Verifică depunerea și posibilitatea de a formula observații; expirarea termenului nu înseamnă, prin ea însăși, admiterea acțiunii. [214] [247]

[228][216][200][224][229][214][247]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Termenul este pentru raport, nu pentru soluționarea divorțului; raportul se depune, ca regulă generală, cu cel puțin 10 zile înaintea termenului de judecată, interval care poate fi redus în cazuri urgente. [228] [229]

REGULĂLămurirea, completarea ori o nouă expertiză
Interval

Primul termen după depunerea raportului; pentru o nouă expertiză după obiecțiuni, termenul imediat următor răspunsului ori raportului suplimentar. [214] [231]

De când începe

Depunerea raportului sau, după caz, a răspunsului la obiecțiuni ori a raportului suplimentar. [214] [231]

Cum se aplică

Noua expertiză trebuie cerută motivat; simpla nemulțumire nu înlocuiește motivele temeinice. [230] [231]

Consecințe

Cererea de nouă expertiză este supusă sancțiunii decăderii în condițiile art. 338 alin. (2). [231]

[214][231][230][210][216]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Pentru raportul psihologului, art. 140³ alin. (4) trimite expres la art. 337, nu și la art. 338. [210]

REGULĂOrdonanța președințială privind copilul
Interval

Maximum 30 de zile pentru soluționare. [236]

De când începe

Introducerea cererii de chemare în judecată în procedura vizată. [236]

Cum se aplică

Privește ordonanța privind măsuri cu privire la copil, altele decât cele de la art. 133; citarea urmează regulile de urgență. [236] [237]

Consecințe

Termenul nu substituie condițiile de admisibilitate și nu promite soluție favorabilă. [235]

[236][237][234][235]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Nu este termenul divorțului pe fond și nu garantează autoritate exclusivă provizorie. [234] [235]

REGULĂContestarea notelor grefierului
Interval

Cel mai târziu la termenul următor. [206]

De când începe

Termenul de judecată la care au fost luate notele contestate. [206]

Cum se aplică

Se verifică notele și se formulează contestația în limita termenului legal; art. 231 se aplică în mod corespunzător audierii copilului. [206] [203]

Consecințe

Părțile pot cere citirea și, după caz, corectarea notelor; contestarea ulterioară respectă limita termenului următor. [204] [206]

[206][203][210][204]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Nu este un termen general de apel și nu se confundă cu solicitarea de lămurire a raportului psihologului. [203] [210]

REGULĂCererea de divorț formulată de soțul pârât
Interval

Pentru faptele anterioare: până la primul termen la care soțul pârât este legal citat; pentru cele ulterioare: până la începerea dezbaterilor asupra fondului cererii reclamantului. [185]

De când începe

Momentul faptelor invocate și etapa procesului; nu un număr fix de zile de la comunicare. [185]

Cum se aplică

Se depune la aceeași instanță și se judecă împreună cu cererea reclamantului. [186]

Consecințe

Nerespectarea termenelor atrage decăderea din dreptul de a cere divorțul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului a fost respinsă, pârâtul poate cere divorțul pentru motive ivite ulterior. [188]

[185][186][187][184][188]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Motivele ivite după începerea dezbaterilor la prima instanță, când prima cerere este în apel, permit cererea direct la instanța de apel potrivit art. 917 alin. (3). [187]

  • Această regulă specială nu este termenul universal al cererii reconvenționale obișnuite sau al oricărei cereri privind copilul. [185] [184]

Lista de pași

  • Identifică părinții juridici ai copilului, orice adopție, hotărârea existentă și eventualele măsuri de ocrotire ori protecție; nu te baza numai pe expresiile „părinte vitreg” sau „custodie”. [129] [130] [6] [157]

  • Separă autoritatea, locuința, relațiile personale și întreținerea. Formulează soluția cerută pentru fiecare, inclusiv condițiile de siguranță necesare. [4] [26] [29]

  • Pentru autoritate exclusivă, leagă motivele concrete de riscurile pentru copil și de exercitarea responsabilităților; simplul acord sau diagnosticul nu garantează admiterea. [2] [67] [71] [97]

  • Verifică instanța: competența specială a divorțului nu se confundă cu regula cererii autonome ori cu protecția specială la tribunal. [146] [152] [153] [154]

  • Pregătește cererea semnată, actele de stare civilă cerute pentru divorț și probele pentru fiecare fapt; dovada taxei se atașează dacă este datorată. [82] [163] [168] [165]

  • Organizează cronologic probele obținute legal și păstrează contextul comunicărilor. Nu accesa ilegal conturi și nu pregăti răspunsurile copilului. [76] [77] [80] [94]

  • Explică nevoile copilului și cum ar funcționa concret programul, inclusiv transportul și școala; nu cere 50/50 ca efect automat al autorității comune. [54] [62] [60] [61]

  • Urmărește citarea și comunicările instanței. Notează termenele de regularizare, întâmpinare și probe; depunerea electronică nu elimină regula prezenței personale în divorț. [171] [177] [76] [189]

  • Verifică garanțiile ascultării copilului: psiholog din cadrul DGASPC, raport depus la dosar și ascultare după celelalte probe în cauzele vizate de art. 140³. [199] [200] [201]

  • Deosebește ancheta psihosocială de raportul de la audiere și de expertiza medico-legală psihiatrică; solicită clarificările necesare și verifică obligația specială din art. 140³ alin. (3). [11] [200] [216]

  • Citește imediat rapoartele depuse și încheierile privind expertiza; observațiile, cererea de lămurire și noua expertiză au momente procesuale proprii. [224] [214] [231]

  • Dacă există pericol actual, cere ajutor prin traseul urgent adecvat, fără a aștepta fondul divorțului. Autoritatea exclusivă, protecția și contactul supravegheat nu sunt aceeași măsură. [241] [235] [113]

  • După hotărâre, verifică exact fiecare măsură. Pentru împrejurări schimbate folosește calea de modificare; nu presupune conversia automată a unei hotărâri vechi. [156] [248] [250]

De reținut

Arată cele 16 idei principale ale ghidului

  • Regula după divorț este autoritatea comună, evaluată prin interesul copilului și ancheta psihosocială. [11] [1]

  • Autoritatea, locuința, relațiile personale și întreținerea sunt chestiuni distincte, inclusiv când instanța se pronunță împreună asupra lor. [4] [26] [25]

  • Deciziile importante se iau de comun acord; actele curente, lipsa exprimării voinței și opoziția explicită nu sunt echivalente. [34] [37] [35] [40]

  • Autoritatea comună nu impune locuință egalitară ori timp 50/50; programul se individualizează, iar limita de până la șapte zile din paisprezece nu este un minim universal. [22] [54] [60] [61] [53]

  • Autoritatea exclusivă cere motive întemeiate, fapte probate și evaluarea riscului pentru copil; diagnosticul sau acuzația nu decid singure rezultatul. [2] [67] [71]

  • Renunțarea unilaterală la autoritate nu este permisă, iar acordul parental necesită condițiile și controlul prevăzute de lege. [3] [96] [97]

  • Decăderea are condiții, titulari și procedură proprie, nu stinge întreținerea și nu înlătură dreptul de a consimți la adopție; în cazurile art. 464 alin. (2) din Codul civil, consimțământul celui care exercită autoritatea este și el obligatoriu. [102] [103] [107] [260]

  • Contactul supravegheat privește relațiile personale și nu rezultă automat din autoritatea exclusivă. [57] [110] [113]

  • Decesul ori tutela specială a unui părinte activează regula actuală din art. 507 din Codul civil, cu verificarea capacității legale a celuilalt; consilierea judiciară are regim distinct. [6] [127] [128] [122]

  • Divorțul nu desface automat adopția și nu readuce automat autoritatea părintelui firesc a cărui filiație a încetat. [134] [131] [132] [5] [136]

  • Competența divorțului, cea a cererii autonome de ocrotire și cea a protecției speciale nu se confundă. [146] [152] [153] [154]

  • Ascultarea copilului se realizează cu participarea unui psiholog din cadrul DGASPC și după celelalte probe, în cauzele vizate de art. 140³ din Legea nr. 272/2004; opinia are valoarea unei prezumții relative. [199] [200] [201]

  • Expertiza medico-legală psihiatrică se dispune când sunt necesare clarificările expres prevăzute de art. 140³ alin. (3) din Legea nr. 272/2004; regula nu este o expertiză automată în orice divorț. [200] [216] [218]

  • Cele 45 de zile privesc raportul de expertiză, iar cele 30 de zile cererea de ordonanță din norma specială, nu durata totală a fondului. [228] [236] [247]

  • O hotărâre anterioară se modifică în condițiile legii, nu unilateral și nici prin conversie automată la schimbarea codului. [156] [248] [250]

  • Validitatea adopțiilor anterioare Codului civil și efectele lor viitoare sunt analize temporale distincte; procesele și probele au propriile reguli tranzitorii. [143] [144] [245] [246] [252] [253]

Pregătirea cererii pe cele patru măsuri și a probelor privind copilul

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 20 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 397 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 397
    După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 398 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 398 alin. (1)
    (1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (6) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (6)
    (6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 919 alin. (1) lit. a) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 919 alin. (1) lit. a)
    a) exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 475 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 475
    Adopția încetează prin desfacere sau ca urmare a anulării ori a constatării nulității sale.
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeLege · art. 7 pct. 57 text nou art. 507 alin. (1) · forma din 20 mai 2022Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 pct. 57 text nou art. 507 alin. (1)
    (1) Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, beneficiază de tutelă specială, este decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 483 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 483 alin. (1)
    (1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 483 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 483 alin. (2)
    (2) Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 483 alin. (3) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 483 alin. (3)
    (3) Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 484 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 484
    Autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu.
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 396 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 396 alin. (1)
    (1) Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 396 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 396 alin. (2)
    (2) Dispozițiile art. 264 sunt aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 2 alin. (6) teza introductivă · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 alin. (6) teza introductivă
    (6) În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele:
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 2 alin. (6) lit. a) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 alin. (6) lit. a)
    a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 2 alin. (6) lit. b) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 alin. (6) lit. b)
    b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 2 alin. (6) lit. c) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 alin. (6) lit. c)
    c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare, înstrăinare părintească sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 2 alin. (6) lit. d) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 alin. (6) lit. d)
    d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  18. Sursa 18: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 2 alin. (6) lit. e) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 alin. (6) lit. e)
    e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  19. Sursa 19: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 396 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 396 alin. (1)
    (1) Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  20. Sursa 20: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 2 alin. (6) lit. d) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 alin. (6) lit. d)
    d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  21. Sursa 21: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 400 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 400 alin. (1)
    (1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
    Textul în documentul-sursă ↗
  22. Sursa 22: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 400 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 400 alin. (2)
    (2) Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior.
    Textul în documentul-sursă ↗
  23. Sursa 23: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 401 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 401 alin. (1)
    (1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
    Textul în documentul-sursă ↗
  24. Sursa 24: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 402 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 402 alin. (1)
    (1) Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  25. Sursa 25: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 919 alin. (1) lit. a) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 919 alin. (1) lit. a)
    a) exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  26. Sursa 26: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 919 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 919 alin. (2)
    (2) Când soții au copii minori, născuți înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptați, instanța se va pronunța asupra exercitării autorității părintești și a locuinței copiilor după divorț, precum și asupra contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț.
    Textul în documentul-sursă ↗
  27. Sursa 27: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 919 alin. (1) teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 919 alin. (1) teza introductivă
    (1) La cerere, instanța de divorț se pronunță și cu privire la:
    Textul în documentul-sursă ↗
  28. Sursa 28: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 401 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 401 alin. (2)
    (2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  29. Sursa 29: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. d) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. d)
    d) arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  30. Sursa 30: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 399 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 399 alin. (1)
    (1) În mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  31. Sursa 31: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 399 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 399 alin. (2)
    (2) Instanța stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinți în comun sau de către unul dintre ei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  32. Sursa 32: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 400 alin. (3) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 400 alin. (3)
    (3) În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.
    Textul în documentul-sursă ↗
  33. Sursa 33: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 399 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 399 alin. (1)
    (1) În mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  34. Sursa 34: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (3) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (3)
    (3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.
    Textul în documentul-sursă ↗
  35. Sursa 35: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 503 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 503 alin. (2)
    (2) Față de terții de bună-credință, oricare dintre părinți, care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte.
    Textul în documentul-sursă ↗
  36. Sursa 36: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 503 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 503 alin. (2)
    (2) Față de terții de bună-credință, oricare dintre părinți, care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte.
    Textul în documentul-sursă ↗
  37. Sursa 37: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (4) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (4)
    (4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  38. Sursa 38: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (8) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (8)
    (8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  39. Sursa 39: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 486 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 486
    Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  40. Sursa 40: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (4) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (4)
    (4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  41. Sursa 41: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (7) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (7)
    (7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
    Textul în documentul-sursă ↗
  42. Sursa 42: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 497 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 497 alin. (1)
    (1) Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte.
    Textul în documentul-sursă ↗
  43. Sursa 43: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 497 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 497 alin. (2)
    (2) În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  44. Sursa 44: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (5) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (5)
    (5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  45. Sursa 45: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (5) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (5)
    (5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  46. Sursa 46: Decizia CCR nr. 128/2025Hotărâre · dispozitiv · forma din 17 septembrie 2025Curtea Constituțională a României · 128 · 27 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    dispozitiv
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dragoș-Mihail Coșarcă în Dosarul nr. 884/211/2016 al Tribunalului Harghita - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 400 alin. (2) din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  47. Sursa 47: Decizia CCR nr. 128/2025Hotărâre · par. 15 · forma din 17 septembrie 2025Curtea Constituțională a României · 128 · 27 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 15
    15. Astfel, potrivit art. 397 din Codul civil , exercitarea autorității părintești după divorț revine în comun ambilor părinți, „afară de cazul în care instanța decide altfel“. Autoritatea părintească este definită în art. 483 alin. (1) din Codul civil ca ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc persoana copilului, precum și bunurile acestuia, deci inclusiv ansamblul de drepturi invocate în cauza de față. Așadar, prin regula exercitării în comun a autorității părintești se dă expresie tocmai ideii de egalitate a părinților sub aspectul dreptului de a decide cu privire la creșterea și educarea copilului lor minor, hotărârile privitoare la acesta trebuind să fie luate împreună. În acest fel amândoi contribuie, în egală măsură, la tot ceea ce ține de dezvoltarea armonioasă a copilului.  ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  48. Sursa 48: Decizia CCR nr. 128/2025Hotărâre · par. 20 · forma din 17 septembrie 2025Curtea Constituțională a României · 128 · 27 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 20
    20. În contextul acestui efort de asigurare a interesului superior al copilului atât pe cale legislativă, cât și judiciară, Curtea constată că își găsesc pe deplin justificarea dispozițiile art. 400 alin. (2) din Codul civil , criticate în cauză pe considerentul că nu permit stabilirea de către judecător a unei locuințe egalitare pentru copil, după divorț, constând în timp egal petrecut alternativ la locuințele fiecăruia dintre cei doi părinți.  ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  49. Sursa 49: Decizia CCR nr. 128/2025Hotărâre · par. 21 · forma din 17 septembrie 2025Curtea Constituțională a României · 128 · 27 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 21
    21. Curtea reține că scopul dispozițiilor legale criticate este tocmai acela de a servi interesului superior al copilului, în condițiile în care varianta antamată de autorii prezentei excepții nu poate fi o opțiune benefică pentru buna dezvoltare a copilului. Aceasta, deoarece poate conduce la dificultăți de adaptare la schimbarea constantă între cele două locuințe, mai ales dacă vârsta lui este fragedă, putând genera labilitate și instabilitate emoțională, nesiguranță sau chiar resentimente față de părinți. Stabilitatea locuinței este, fără îndoială, foarte importantă pentru dezvoltarea unui copil, naveta constantă între două locuințe putând induce confuzie, anxietate sau dificultăți în stabilirea unor relații de real atașament față de cei doi părinți.  ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  50. Sursa 50: Decizia CCR nr. 128/2025Hotărâre · par. 22 · forma din 17 septembrie 2025Curtea Constituțională a României · 128 · 27 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 22
    22. De asemenea, dincolo de planul emoțional, permanenta modificare a programului poate fi destabilizantă pentru desfășurarea activităților școlare și a celor extracurriculare și poate constitui un impediment greu de depășit în ceea ce privește interacțiunile sociale, relațiile cu copii de vârste apropiate și stabilirea de prietenii, indispensabile pentru dezvoltarea echilibrată a copilului. Ca atare, discontinuitățile determinate de locuința partajată pot avea un impact negativ asupra evoluției educaționale și sociale a copilului. Nu în ultimul rând, transportul frecvent al copilului între cele două locuințe și permanenta reorganizare a programului zilnic pot să afecteze însăși sănătatea fizică și psihică a copilului, prin oboseala și stresul acumulate în urma alternărilor de locuință. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  51. Sursa 51: Decizia CCR nr. 128/2025Hotărâre · par. 23 · forma din 17 septembrie 2025Curtea Constituțională a României · 128 · 27 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 23
    23. Ca atare, textul de lege criticat permite instanței judecătorești să evite aceste inconveniente și, în urma analizei tuturor aspectelor relevante, să ia o decizie privind locuința unică a copilului, în funcție de interesul său superior, având în vedere nevoile sale fizice și psihologice.  ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  52. Sursa 52: Decizia CCR nr. 128/2025Hotărâre · par. 24 · forma din 17 septembrie 2025Curtea Constituțională a României · 128 · 27 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    par. 24
    24. În ceea ce privește invocarea, în motivarea excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor art. 48 din Constituție , care garantează dreptul părinților de a participa în mod egal la educația și instruirea copiilor lor, Curtea observă că aceste prevederi nu conțin niciun element care să conducă la concluzia că minorul trebuie să locuiască în mod egal în locuințele fiecăruia dintre părinți. În ipoteza în care copilul locuiește doar la unul dintre părinți, nimic nu împiedică ambii părinți să participe activ la educația acestuia, prin discuții și colaborare cu privire la activitățile școlare și extrașcolare. Autoritatea părintească ce se exercită, potrivit legii, în comun se bazează pe un dialog între părinți, pentru a ajunge la un consens cu privire la decizii majore, precum cele referitoare la educație, sănătate și alte aspecte importante ale vieții copilului, fără ca minorul să fie nevoit să aibă o locuință comună sau egalitară. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  53. Sursa 53: Decizia CCR nr. 128/2025Hotărâre · dispozitiv · forma din 17 septembrie 2025Curtea Constituțională a României · 128 · 27 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    dispozitiv
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dragoș-Mihail Coșarcă în Dosarul nr. 884/211/2016 al Tribunalului Harghita - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 400 alin. (2) din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  54. Sursa 54: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 17 alin. (4) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 17 alin. (4)
    (4) În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, de existența unei situații de înstrăinare părintească, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
    Textul în documentul-sursă ↗
  55. Sursa 55: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (1) lit. a) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. a)
    a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  56. Sursa 56: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (1) lit. b) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. b)
    b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  57. Sursa 57: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (1) lit. c) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. c)
    c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului;
    Textul în documentul-sursă ↗
  58. Sursa 58: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (1) lit. d) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. d)
    d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  59. Sursa 59: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (3¹) teza introductivă · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (3¹) teza introductivă
    (3^1) Atunci când stabilește că relațiile personale se vor realiza prin metodele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), instanța de judecată:
    Textul în documentul-sursă ↗
  60. Sursa 60: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (3¹) lit. b) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (3¹) lit. b)
    b) dispune ca programul de relații personale cu privire la un copil înscris la o unitate de învățământ să se desfășoare pentru o perioadă de până la 7 zile consecutive într-un interval de 14 zile, în toate perioadele de peste an în care copilul nu se află în vacanțele prevăzute de programa școlară. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  61. Sursa 61: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (3¹) lit. b) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (3¹) lit. b)
    b) dispune ca programul de relații personale cu privire la un copil înscris la o unitate de învățământ să se desfășoare pentru o perioadă de până la 7 zile consecutive într-un interval de 14 zile, în toate perioadele de peste an în care copilul nu se află în vacanțele prevăzute de programa școlară. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  62. Sursa 62: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (3¹) lit. a) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (3¹) lit. a)
    a) stabilește dacă sarcina de a duce și a aduce copilul la începutul și, respectiv, la sfârșitul perioadelor programului de relații personale îi revine părintelui sau persoanei în favoarea căreia se stabilește programul de relații personale ori părintelui sau persoanei cu care copilul locuiește; atunci când instanța de judecată constată existența unei situații de înstrăinare părintească, sarcina revine întotdeauna părintelui care înstrăinează; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  63. Sursa 63: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 21 alin. (1) teza introductivă · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 21 alin. (1) teza introductivă
    (1) În cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), și aspecte precum:
    Textul în documentul-sursă ↗
  64. Sursa 64: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 21 alin. (1) lit. a) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 21 alin. (1) lit. a)
    a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  65. Sursa 65: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 21 alin. (1) lit. b) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 21 alin. (1) lit. b)
    b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  66. Sursa 66: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 21 alin. (1) lit. e) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 21 alin. (1) lit. e)
    e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  67. Sursa 67: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (7) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (7)
    (7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
    Textul în documentul-sursă ↗
  68. Sursa 68: Legea nr. 123/2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · articol unic pct. 11 · forma din 7 mai 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    articol unic pct. 11
    11. La articolul 36, alineatul (7) se modifică și va avea următorul cuprins:(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  69. Sursa 69: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 249 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 249
    Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  70. Sursa 70: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 264 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 264 alin. (1)
    (1) Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  71. Sursa 71: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (7) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (7)
    (7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
    Textul în documentul-sursă ↗
  72. Sursa 72: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 4 lit. h) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 4 lit. h)
    h) înstrăinare părintească - formă a violenței psihologice prin care unul dintre părinți sau persoanele prevăzute la lit. c) și d), în mod intenționat, urmărit sau asumat și apropriat, generează, acceptă sau folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate, nejustificată sau disproporționată față de oricare dintre părinți;
    Textul în documentul-sursă ↗
  73. Sursa 73: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140¹ alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140¹ alin. (1)
    (1) Instanța de judecată poate constata existența unei situații de înstrăinare părintească la cererea unuia dintre părinți, la cererea procurorului sau la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, pe cale principală sau în orice litigiu pendinte, unde urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133.
    Textul în documentul-sursă ↗
  74. Sursa 74: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140¹ alin. (2) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140¹ alin. (2)
    (2) Înstrăinarea părintească creează prezumția relativă că exercitarea autorității părintești de către părintele care înstrăinează, precum și stabilirea locuinței copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  75. Sursa 75: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140¹ alin. (2) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140¹ alin. (2)
    (2) Înstrăinarea părintească creează prezumția relativă că exercitarea autorității părintești de către părintele care înstrăinează, precum și stabilirea locuinței copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  76. Sursa 76: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (1)
    (1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  77. Sursa 77: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 255 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 255 alin. (1)
    (1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  78. Sursa 78: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 264 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 264 alin. (2)
    (2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  79. Sursa 79: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 21 alin. (1) lit. c) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 21 alin. (1) lit. c)
    c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  80. Sursa 80: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. e) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. e)
    e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150. Când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  81. Sursa 81: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 21 alin. (1) lit. d) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 21 alin. (1) lit. d)
    d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane. Acest istoric poate fi probat prin certificate medico-legale, rapoarte de evaluare realizate de către asistentul social sau rapoarte de expertiză psihologică a minorului, ascultarea minorului în camera de consiliu, coroborate cu orice alte mijloace de probă prevăzute de lege;
    Textul în documentul-sursă ↗
  82. Sursa 82: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. e) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. e)
    e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150. Când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  83. Sursa 83: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 200 alin. (4¹) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 200 alin. (4¹)
    (4^1) Reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informații de care acesta nu dispune personal și pentru obținerea cărora este necesară intervenția instanței.
    Textul în documentul-sursă ↗
  84. Sursa 84: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 255 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 255 alin. (4)
    (4) La cererea instanței, autoritățile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informațiile, înscrisurile ori reglementările solicitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  85. Sursa 85: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 258 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 258 alin. (2)
    (2) Încheierea prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviințate, precum și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora.
    Textul în documentul-sursă ↗
  86. Sursa 86: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 29 alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 29 alin. (1)
    (1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește.
    Textul în documentul-sursă ↗
  87. Sursa 87: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 488 alin. (2) lit. a) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 488 alin. (2) lit. a)
    a) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea;
    Textul în documentul-sursă ↗
  88. Sursa 88: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) teza introductivă
    (2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:
    Textul în documentul-sursă ↗
  89. Sursa 89: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) pct. 1 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) pct. 1
    1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  90. Sursa 90: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) pct. 2 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) pct. 2
    2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  91. Sursa 91: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) pct. 3 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) pct. 3
    3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  92. Sursa 92: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) pct. 4 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) pct. 4
    4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății; ... 
    Textul în documentul-sursă ↗
  93. Sursa 93: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (2) pct. 5 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (2) pct. 5
    5. există acordul expres al tuturor părților. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  94. Sursa 94: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 255 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 255 alin. (1)
    (1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  95. Sursa 95: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (6) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (6)
    (6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  96. Sursa 96: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 506 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 506
    Cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  97. Sursa 97: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 398 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 398 alin. (1)
    (1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
    Textul în documentul-sursă ↗
  98. Sursa 98: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 36 alin. (1)
    (1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  99. Sursa 99: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 499 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 499 alin. (1)
    (1) Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
    Textul în documentul-sursă ↗
  100. Sursa 100: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 398 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 398 alin. (2)
    (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  101. Sursa 101: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 398 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 398 alin. (2)
    (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  102. Sursa 102: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 508 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 508 alin. (1)
    (1) Instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  103. Sursa 103: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 508 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 508 alin. (2)
    (2) Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților și pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.
    Textul în documentul-sursă ↗
  104. Sursa 104: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 508 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 508 alin. (1)
    (1) Instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  105. Sursa 105: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 509 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 509 alin. (1)
    (1) Decăderea din exercițiul drepturilor părintești este totală și se întinde asupra tuturor copiilor născuți la data pronunțării hotărârii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  106. Sursa 106: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 509 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 509 alin. (2)
    (2) Cu toate acestea, instanța poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părintești ori la anumiți copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  107. Sursa 107: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 510 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 510
    Decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu scutește părintele de obligația sa de a da întreținere copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  108. Sursa 108: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 511 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 511
    În cazul în care, după decăderea din exercițiul drepturilor părintești, copilul se află în situația de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinți, se instituie tutela.
    Textul în documentul-sursă ↗
  109. Sursa 109: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 512 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 512 alin. (1)
    (1) Instanța redă părintelui exercițiul drepturilor părintești, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exercițiul acestora și dacă părintele nu mai pune în pericol viața, sănătatea și dezvoltarea copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  110. Sursa 110: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (1) lit. g) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. g)
    g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  111. Sursa 111: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 19 alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 19 alin. (1)
    (1) Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  112. Sursa 112: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 19 alin. (2) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 19 alin. (2)
    (2) Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  113. Sursa 113: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (1) lit. g) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1) lit. g)
    g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  114. Sursa 114: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (5) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (5)
    (5) În cazul în care unul dintre părinți împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit cu celălalt părinte, ori refuză sau se opune respectării măsurilor dispuse la alin. (4), serviciul public de asistență socială și, după caz, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București, la solicitarea oricăruia dintre părinți, vor dispune monitorizarea relațiilor personale ale copilului pentru o durată de până la 6 luni, concomitent cu solicitarea adresată instanței de tutelă în vederea suplinirii acordului părintelui care se opune sau, după caz, modificarea măsurilor privitoare la copil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  115. Sursa 115: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (6) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (6)
    (6) Monitorizarea obligă reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta, precum și la înapoierea copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta. Totodată, monitorizarea obligă reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială să asiste și în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, dacă instanța judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentință executorie. Dispozițiile tezei a II-a se aplică în mod corespunzător și în situația prevăzută la alin. (1) lit. g). La finalul perioadei de monitorizare, reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială au obligația de a întocmi un raport în acest sens.
    Textul în documentul-sursă ↗
  116. Sursa 116: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (8) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (8)
    (8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinți și poate fi folosit ca probă în instanță.
    Textul în documentul-sursă ↗
  117. Sursa 117: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (6) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (6)
    (6) Monitorizarea obligă reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta, precum și la înapoierea copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta. Totodată, monitorizarea obligă reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială să asiste și în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, dacă instanța judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentință executorie. Dispozițiile tezei a II-a se aplică în mod corespunzător și în situația prevăzută la alin. (1) lit. g). La finalul perioadei de monitorizare, reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială au obligația de a întocmi un raport în acest sens.
    Textul în documentul-sursă ↗
  118. Sursa 118: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140¹ alin. (3) teza introductivă · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140¹ alin. (3) teza introductivă
    (3) În cazul în care locuința copilului este stabilită la locuința părintelui care înstrăinează, instanța de judecată va dispune:
    Textul în documentul-sursă ↗
  119. Sursa 119: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140¹ alin. (3) lit. a) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140¹ alin. (3) lit. a)
    a) stabilirea în favoarea părintelui înstrăinat a unui program de relații personale cu copilul, care va include, în mod obligatoriu, modalitățile prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. c) și g); ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  120. Sursa 120: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140¹ alin. (3) lit. b) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140¹ alin. (3) lit. b)
    b) consilierea psihologică a copilului și a ambilor părinți de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  121. Sursa 121: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeLege · art. 7 pct. 14 text nou art. 110 · forma din 20 mai 2022Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 pct. 14 text nou art. 110
    Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinți sunt, după caz, decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau li s-a aplicat o pedeapsă penală a interzicerii drepturilor părintești, beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, sunt dispăruți ori declarați judecătorește morți, precum și în cazul în care, la încetarea adopției, instanța hotărăște că este în interesul minorului instituirea unei tutele. Dispozițiile art. 503 alin. (1^1) rămân aplicabile. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  122. Sursa 122: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeLege · art. 7 pct. 57 text nou art. 507 alin. (1) · forma din 20 mai 2022Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 pct. 57 text nou art. 507 alin. (1)
    (1) Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, beneficiază de tutelă specială, este decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
    Textul în documentul-sursă ↗
  123. Sursa 123: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 495 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 495 alin. (1)
    (1) Părinții pot cere oricând instanței de tutelă înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept.
    Textul în documentul-sursă ↗
  124. Sursa 124: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 495 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 495 alin. (2)
    (2) Instanța de tutelă poate respinge cererea numai dacă înapoierea este vădit contrară interesului superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  125. Sursa 125: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 495 alin. (3) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 495 alin. (3)
    (3) Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  126. Sursa 126: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeLege · art. 7 pct. 57 text nou art. 507 alin. (1) · forma din 20 mai 2022Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 pct. 57 text nou art. 507 alin. (1)
    (1) Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, beneficiază de tutelă specială, este decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
    Textul în documentul-sursă ↗
  127. Sursa 127: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeLege · art. 7 pct. 57 text nou art. 507 alin. (2) · forma din 20 mai 2022Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 pct. 57 text nou art. 507 alin. (2)
    (2) Părintele cu privire la care a fost instituită tutela specială păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia, cu excepția cazului în care se află în imposibilitatea de a-și manifesta voința din cauza lipsei discernământului. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  128. Sursa 128: Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normativeLege · art. 7 pct. 56, textul nou: alin. (1¹) · forma din 20 mai 2022Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 pct. 56, textul nou: alin. (1¹)
    (1^1) În cazul părintelui care beneficiază de consiliere judiciară, instanța de tutelă poate hotărî ca drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului să fie exercitate doar de celălalt părinte. Când cel ocrotit exercită singur autoritatea părintească, instanța de tutelă hotărăște, în funcție de împrejurări, cu privire la continuarea exercitării autorității părintești sau la instituirea tutelei asupra copilului acestuia; dispozițiile art. 507 alin. (2) rămân aplicabile. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  129. Sursa 129: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 469 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 469
    Adopția produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost încuviințată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  130. Sursa 130: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 470 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 470 alin. (1)
    (1) Prin adopție se stabilesc filiația dintre adoptat și cel care adoptă, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  131. Sursa 131: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 471 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 471 alin. (1)
    (1) Adoptatorul are față de copilul adoptat drepturile și îndatoririle părintelui față de copilul său firesc.
    Textul în documentul-sursă ↗
  132. Sursa 132: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 475 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 475
    Adopția încetează prin desfacere sau ca urmare a anulării ori a constatării nulității sale.
    Textul în documentul-sursă ↗
  133. Sursa 133: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 470 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 470 alin. (2)
    (2) Raporturile de rudenie încetează între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și părinții firești și rudele acestora, pe de altă parte.
    Textul în documentul-sursă ↗
  134. Sursa 134: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 470 alin. (3) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 470 alin. (3)
    (3) Când adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  135. Sursa 135: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 471 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 471 alin. (2)
    (2) În cazul în care cel care adoptă este soțul părintelui firesc al adoptatului, drepturile și îndatoririle părintești se exercită de către adoptator și părintele firesc căsătorit cu acesta.
    Textul în documentul-sursă ↗
  136. Sursa 136: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 470 alin. (3) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 470 alin. (3)
    (3) Când adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  137. Sursa 137: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 402 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 402 alin. (2)
    (2) Dispozițiile titlului V privind obligația de întreținere se aplică în mod corespunzător.
    Textul în documentul-sursă ↗
  138. Sursa 138: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 17 alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 17 alin. (1)
    (1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
    Textul în documentul-sursă ↗
  139. Sursa 139: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 17 alin. (2) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 17 alin. (2)
    (2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
    Textul în documentul-sursă ↗
  140. Sursa 140: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 470 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 470 alin. (1)
    (1) Prin adopție se stabilesc filiația dintre adoptat și cel care adoptă, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  141. Sursa 141: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 473 alin. (5) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 473 alin. (5)
    (5) Pe baza hotărârii definitive de încuviințare a adopției, serviciul de stare civilă competent întocmește, în condițiile legii, un nou act de naștere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuți ca fiind părinții săi firești. Vechiul act de naștere se păstrează, menționându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
    Textul în documentul-sursă ↗
  142. Sursa 142: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 472 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 472
    Dacă adoptatorul este decăzut din exercițiul drepturilor părintești, instanța de tutelă, ținând seama de interesul superior al copilului, poate să instituie tutela sau una dintre măsurile de protecție prevăzute de lege. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  143. Sursa 143: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 49 · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 49
    Adopţiile încuviinţate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil rămân supuse, în ceea ce priveşte validitatea lor, legii în vigoare la data când au fost încuviinţate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  144. Sursa 144: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 5 alin. (2) · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (2)
    (2) Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  145. Sursa 145: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 220 alin. (1) · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 220 alin. (1)
    (1) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  146. Sursa 146: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 915 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 915 alin. (1)
    (1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  147. Sursa 147: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 915 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 915 alin. (2)
    (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.
    Textul în documentul-sursă ↗
  148. Sursa 148: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 28 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 28 alin. (2)
    (2) În cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a.
    Textul în documentul-sursă ↗
  149. Sursa 149: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 28 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 28 alin. (2)
    (2) În cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a.
    Textul în documentul-sursă ↗
  150. Sursa 150: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 94 teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 94 teza introductivă
    Judecătoriile judecă:
    Textul în documentul-sursă ↗
  151. Sursa 151: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 94 pct. 1 teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 94 pct. 1 teza introductivă
    1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
    Textul în documentul-sursă ↗
  152. Sursa 152: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 94 pct. 1 lit. a) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 94 pct. 1 lit. a)
    a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  153. Sursa 153: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 114 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 114 alin. (1)
    (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
    Textul în documentul-sursă ↗
  154. Sursa 154: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 133 alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 133 alin. (1)
    (1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  155. Sursa 155: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 133 alin. (2) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 133 alin. (2)
    (2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  156. Sursa 156: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 403 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 403
    În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  157. Sursa 157: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 403 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 403
    În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  158. Sursa 158: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 teza introductivă
    Cererea de chemare în judecată va cuprinde:
    Textul în documentul-sursă ↗
  159. Sursa 159: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. a) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. a)
    a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  160. Sursa 160: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. b) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. b)
    b) numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  161. Sursa 161: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. c) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. c)
    c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea și județul, strada și numărul, iar în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, precum și, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  162. Sursa 162: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. d) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. d)
    d) arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  163. Sursa 163: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 194 lit. f) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 194 lit. f)
    f) semnătura. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  164. Sursa 164: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 916 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 916 alin. (1)
    (1) Cererea de divorț va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, numele copiilor minori ai celor 2 soți ori adoptați de aceștia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  165. Sursa 165: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 916 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 916 alin. (3)
    (3) La cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie și, după caz, câte o copie a certificatelor de naștere ale copiilor minori.
    Textul în documentul-sursă ↗
  166. Sursa 166: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 916 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 916 alin. (4)
    (4) La cerere se poate alătura, după caz, înțelegerea soților rezultată din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei și, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  167. Sursa 167: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 199 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 199 alin. (1)
    (1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  168. Sursa 168: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 197 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 197
    În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  169. Sursa 169: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140 · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140
    Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, cu excepția celor prevăzute de art. 140^1 și 140^2, sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
    Textul în documentul-sursă ↗
  170. Sursa 170: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 199 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 199 alin. (1)
    (1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  171. Sursa 171: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 200 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 200 alin. (3)
    (3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).
    Textul în documentul-sursă ↗
  172. Sursa 172: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 200 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 200 alin. (4)
    (4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt și f), precum și art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  173. Sursa 173: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 200 alin. (5) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 200 alin. (5)
    (5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
    Textul în documentul-sursă ↗
  174. Sursa 174: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 200 alin. (6) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 200 alin. (6)
    (6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  175. Sursa 175: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 200 alin. (7) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 200 alin. (7)
    (7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).
    Textul în documentul-sursă ↗
  176. Sursa 176: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 200 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 200 alin. (4)
    (4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt și f), precum și art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  177. Sursa 177: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 201 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 201 alin. (1)
    (1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165.
    Textul în documentul-sursă ↗
  178. Sursa 178: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 201 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 201 alin. (2)
    (2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  179. Sursa 179: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 201 alin. (5) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 201 alin. (5)
    (5) În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcție de circumstanțele cauzei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  180. Sursa 180: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 201 alin. (6) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 201 alin. (6)
    (6) În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispozițiilor art. 156.
    Textul în documentul-sursă ↗
  181. Sursa 181: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 205 alin. (2) lit. c) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 205 alin. (2) lit. c)
    c) răspunsul la toate pretențiile și motivele de fapt și de drept ale cererii; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  182. Sursa 182: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 205 alin. (2) lit. d) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 205 alin. (2) lit. d)
    d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispozițiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  183. Sursa 183: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 208 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 208 alin. (2)
    (2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
    Textul în documentul-sursă ↗
  184. Sursa 184: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 209 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 209 alin. (4)
    (4) Cererea reconvențională se depune, sub sancțiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  185. Sursa 185: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 917 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 917 alin. (1)
    (1) Soțul pârât poate să facă și el cerere de divorț, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  186. Sursa 186: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 917 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 917 alin. (2)
    (2) Cererea pârâtului se va face la aceeași instanță și se va judeca împreună cu cererea reclamantului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  187. Sursa 187: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 917 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 917 alin. (3)
    (3) În cazul în care motivele divorțului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prima instanță și în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct la instanța învestită cu judecarea apelului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  188. Sursa 188: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 917 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 917 alin. (4)
    (4) Neintroducerea cererii în termenele arătate la alin. (1) și (3) atrage decăderea soțului pârât din dreptul de a cere divorțul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului a fost respinsă, soțul pârât poate cere divorțul pentru motive ivite ulterior.
    Textul în documentul-sursă ↗
  189. Sursa 189: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 921 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 921 alin. (1)
    (1) În fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, beneficiază de tutelă specială, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
    Textul în documentul-sursă ↗
  190. Sursa 190: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 922 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 922
    Dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută.
    Textul în documentul-sursă ↗
  191. Sursa 191: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 264 alin. (1) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 264 alin. (1)
    (1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  192. Sursa 192: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 264 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 264 alin. (2)
    (2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere și a primi orice informație, potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
    Textul în documentul-sursă ↗
  193. Sursa 193: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 264 alin. (3) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 264 alin. (3)
    (3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) și (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  194. Sursa 194: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 264 alin. (4) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 264 alin. (4)
    (4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  195. Sursa 195: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 29 alin. (2) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 29 alin. (2)
    (2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  196. Sursa 196: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 29 alin. (3) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 29 alin. (3)
    (3) Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere și de a primi orice informație pertinentă, de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
    Textul în documentul-sursă ↗
  197. Sursa 197: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 29 alin. (4) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 29 alin. (4)
    (4) În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate a copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  198. Sursa 198: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 29 alin. (5) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 29 alin. (5)
    (5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispozițiilor alin. (2) și (3). În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunța printr-o decizie motivată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  199. Sursa 199: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140³ alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140³ alin. (1)
    (1) În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133, instanța de judecată procedează la ascultarea minorului doar cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  200. Sursa 200: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140³ alin. (3) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140³ alin. (3)
    (3) Dacă ascultarea minorului s-a desfășurat cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, acesta va redacta un raport de constatare, care se va depune în mod obligatoriu la dosarul cauzei. Atunci când sunt necesare identificarea unei afecțiuni psihiatrice a copilului sau a unuia dintre părinți, constatarea în plan psihic a unor situații de abuz și existența unei legături de cauzalitate între un eventual abuz și urmările sale în plan psihic, se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
    Textul în documentul-sursă ↗
  201. Sursa 201: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140³ alin. (5) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140³ alin. (5)
    (5) Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătorești. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumții relative.
    Textul în documentul-sursă ↗
  202. Sursa 202: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140³ alin. (5) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140³ alin. (5)
    (5) Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătorești. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumții relative.
    Textul în documentul-sursă ↗
  203. Sursa 203: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140³ alin. (2) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140³ alin. (2)
    (2) Dispozițiile art. 231 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător audierii copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  204. Sursa 204: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 231 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 231 alin. (1)
    (1) Grefierul care participă la ședință este obligat să ia note în legătură cu desfășurarea procesului. Părțile pot cere citirea notelor și, dacă este cazul, corectarea lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  205. Sursa 205: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 231 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 231 alin. (2)
    (2) După terminarea ședinței de judecată, participanții la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  206. Sursa 206: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 231 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 231 alin. (3)
    (3) Notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  207. Sursa 207: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 231 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 231 alin. (4)
    (4) Instanța va înregistra ședințele de judecată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  208. Sursa 208: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 231 alin. (5) teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 231 alin. (5) teza introductivă
    (5) Instanța va elibera, la cerere, o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată:
    Textul în documentul-sursă ↗
  209. Sursa 209: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 231 alin. (5) lit. a) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 231 alin. (5) lit. a)
    a) părților, pe cheltuiala acestora, în ceea ce privește cauza lor; ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  210. Sursa 210: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140³ alin. (4) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140³ alin. (4)
    (4) Dispozițiile art. 332 alin. (1) și (3) , art. 334 și 337 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător raportului redactat de psihologul din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  211. Sursa 211: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 332 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 332 alin. (1)
    (1) Experții pot fi recuzați pentru aceleași motive ca și judecătorii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  212. Sursa 212: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 332 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 332 alin. (3)
    (3) Recuzările se judecă cu citarea părților și a expertului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  213. Sursa 213: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 334 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 334
    Dacă experții pot să-și exprime de îndată opinia, aceștia vor fi ascultați chiar în ședință, iar părerea lor se va consemna într-un proces-verbal, dispozițiile art. 323 aplicându-se în mod corespunzător.
    Textul în documentul-sursă ↗
  214. Sursa 214: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 337 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 337
    Dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicție între părerile experților, instanța, din oficiu sau la cererea părților, poate solicita experților, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze.
    Textul în documentul-sursă ↗
  215. Sursa 215: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140³ alin. (2) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140³ alin. (2)
    (2) Dispozițiile art. 231 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător audierii copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  216. Sursa 216: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140⁴ alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140⁴ alin. (1)
    (1) În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133, instanța de judecată poate dispune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Prevederile art. 330 -340 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
    Textul în documentul-sursă ↗
  217. Sursa 217: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140³ alin. (3) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140³ alin. (3)
    (3) Dacă ascultarea minorului s-a desfășurat cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, acesta va redacta un raport de constatare, care se va depune în mod obligatoriu la dosarul cauzei. Atunci când sunt necesare identificarea unei afecțiuni psihiatrice a copilului sau a unuia dintre părinți, constatarea în plan psihic a unor situații de abuz și existența unei legături de cauzalitate între un eventual abuz și urmările sale în plan psihic, se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
    Textul în documentul-sursă ↗
  218. Sursa 218: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140³ alin. (3) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140³ alin. (3)
    (3) Dacă ascultarea minorului s-a desfășurat cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, acesta va redacta un raport de constatare, care se va depune în mod obligatoriu la dosarul cauzei. Atunci când sunt necesare identificarea unei afecțiuni psihiatrice a copilului sau a unuia dintre părinți, constatarea în plan psihic a unor situații de abuz și existența unei legături de cauzalitate între un eventual abuz și urmările sale în plan psihic, se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
    Textul în documentul-sursă ↗
  219. Sursa 219: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 18 alin. (4) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (4)
    (4) Pentru restabilirea și menținerea relațiilor personale ale copilului, serviciul public de asistență socială și, după caz, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București au obligația de a dispune consiliere, acordată de specialiști din cadrul serviciilor publice de asistență socială sau al organismelor abilitate, atât copilului, cât și părinților săi, la solicitarea acestora sau din oficiu, iar când există suspiciune de înstrăinare părintească sau orice altă formă de violență asupra copilului și instanța de judecată a fost sesizată, au obligația să solicite acesteia efectuarea unei expertize.
    Textul în documentul-sursă ↗
  220. Sursa 220: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 258 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 258 alin. (1)
    (1) Probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  221. Sursa 221: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 330 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 330 alin. (1)
    (1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 336.
    Textul în documentul-sursă ↗
  222. Sursa 222: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 330 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 330 alin. (2)
    (2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  223. Sursa 223: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 331 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 331 alin. (1)
    (1) Dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii experților, ei se vor numi de către instanță, în mod aleatoriu, în sistem informatizat, dintre persoanele înscrise în evidența biroului local de expertiză și autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  224. Sursa 224: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 331 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 331 alin. (2)
    (2) Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunțe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului și, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop, instanța poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și termenul necesar efectuării expertizei. Tot astfel, instanța poate fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și termenul necesar efectuării expertizei. Poziția părților va fi consemnată în încheiere. În funcție de poziția expertului și a părților, instanța va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză și condițiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  225. Sursa 225: Legea nr. 139/2024 pentru modificarea art. 331 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilăLege · art. I, textul nou: alin. (1) · forma din 15 mai 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. I, textul nou: alin. (1)
    (1) Dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii experților, ei se vor numi de către instanță, în mod aleatoriu, în sistem informatizat, dintre persoanele înscrise în evidența biroului local de expertiză și autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  226. Sursa 226: Legea nr. 139/2024 pentru modificarea art. 331 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilăLege · art. II · forma din 15 mai 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. II
    Art. I intră în vigoare la un an de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Textul în documentul-sursă ↗
  227. Sursa 227: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 331 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 331 alin. (2)
    (2) Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunțe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului și, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop, instanța poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și termenul necesar efectuării expertizei. Tot astfel, instanța poate fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și termenul necesar efectuării expertizei. Poziția părților va fi consemnată în încheiere. În funcție de poziția expertului și a părților, instanța va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză și condițiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  228. Sursa 228: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140⁴ alin. (2) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140⁴ alin. (2)
    (2) Termenul maxim de finalizare și depunere la dosarul cauzei a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este de 45 de zile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  229. Sursa 229: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 336 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 336 alin. (1)
    (1) Constatările și concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris, care va fi depus cu cel puțin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. În cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi micșorat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  230. Sursa 230: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 338 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 338 alin. (1)
    (1) Pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert.
    Textul în documentul-sursă ↗
  231. Sursa 231: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 338 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 338 alin. (2)
    (2) O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.
    Textul în documentul-sursă ↗
  232. Sursa 232: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 332 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 332 alin. (2)
    (2) Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  233. Sursa 233: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140³ alin. (4) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140³ alin. (4)
    (4) Dispozițiile art. 332 alin. (1) și (3) , art. 334 și 337 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător raportului redactat de psihologul din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  234. Sursa 234: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 920 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 920
    Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  235. Sursa 235: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 920 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 920
    Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  236. Sursa 236: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140² alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140² alin. (1)
    (1) Atunci când instanța de judecată este învestită cu o cerere de ordonanță președințială în care urmează a fi dispuse măsuri cu privire la copil, altele decât cele prevăzute la art. 133, termenul maxim de soluționare este de 30 de zile de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  237. Sursa 237: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 140² alin. (2) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 140² alin. (2)
    (2) În cauzele prevăzute la alin. (1), citația părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.
    Textul în documentul-sursă ↗
  238. Sursa 238: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 39 alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 39 alin. (1)
    (1) Serviciul public de asistență socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situațiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinții săi, precum și pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinților și a violenței în familie.
    Textul în documentul-sursă ↗
  239. Sursa 239: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 134 alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 134 alin. (1)
    (1) Cauzele prevăzute la art. 133 se soluționează în regim de urgență, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcției generale de asistență socială și protecția copilului și cu participarea obligatorie a procurorului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  240. Sursa 240: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 134 alin. (5) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 134 alin. (5)
    (5) Ordonanța președințială de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii, este dată în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.
    Textul în documentul-sursă ↗
  241. Sursa 241: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 39 alin. (1) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 39 alin. (1)
    (1) Serviciul public de asistență socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situațiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinții săi, precum și pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinților și a violenței în familie.
    Textul în documentul-sursă ↗
  242. Sursa 242: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 204 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 204 alin. (1)
    (1) Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  243. Sursa 243: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 204 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 204 alin. (3)
    (3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
    Textul în documentul-sursă ↗
  244. Sursa 244: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (1)
    (1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  245. Sursa 245: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 24 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 24
    Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  246. Sursa 246: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 25 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 25 alin. (1)
    (1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
    Textul în documentul-sursă ↗
  247. Sursa 247: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 24 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 24
    Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  248. Sursa 248: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 46 · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 46
    Dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispoziţiilor art. 403 din Codul civil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  249. Sursa 249: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 50 · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 50
    Dispoziţiile art. 503 alin. (2) din Codul civil privind prezumţia de mandat tacit reciproc între părinţi sunt aplicabile în cazul actelor curente încheiate de unul dintre părinţi, după intrarea în vigoare a Codului civil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  250. Sursa 250: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 46 · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 46
    Dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispoziţiilor art. 403 din Codul civil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  251. Sursa 251: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilLege · art. 223 · forma din 1 octombrie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 223
    Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
    Textul în documentul-sursă ↗
  252. Sursa 252: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 26 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 26 alin. (1)
    (1) Legea care guvernează condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor preconstituite și a prezumțiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  253. Sursa 253: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 26 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 26 alin. (2)
    (2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  254. Sursa 254: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 200 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 200 alin. (1)
    (1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197.
    Textul în documentul-sursă ↗
  255. Sursa 255: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 200 alin. (8) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 200 alin. (8)
    (8) În caz de admitere, cauza se retrimite completului inițial învestit.
    Textul în documentul-sursă ↗
  256. Sursa 256: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 331 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 331 alin. (3)
    (3) Dovada plății onorariului se depune la grefa instanței de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanță potrivit alin. (2). Onorariul poate fi majorat, în condițiile prevăzute la art. 339 alin. (2).
    Textul în documentul-sursă ↗
  257. Sursa 257: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 339 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 339 alin. (2)
    (2) La cererea motivată a experților, ținându-se seama de lucrarea efectuată, instanța va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecțiuni sau a raportului suplimentar, după caz.
    Textul în documentul-sursă ↗
  258. Sursa 258: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (4) teza introductivă · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (4) teza introductivă
    (4) În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviințată:
    Textul în documentul-sursă ↗
  259. Sursa 259: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 254 alin. (4) lit. d) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 254 alin. (4) lit. d)
    d) să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviințat proba expertizei. ...
    Textul în documentul-sursă ↗
  260. Sursa 260: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 464 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 464 alin. (2)
    (2) Părintele sau părinții decăzuți din exercițiul drepturilor părintești ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului. În aceste cazuri, consimțământul celui care exercită autoritatea părintească este și el obligatoriu.
    Textul în documentul-sursă ↗
Ai nevoie de un avocat? Scrie-ne. Găsim pentru tine un avocat colaborator potrivit cazului tău, care te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Schimbarea măsurilor stabilite pentru copilC02 · 27 MIN · GHIDConsilierea și supravegherea socială a legăturilor cu copilulC02 · 19 MIN · GHIDExecutarea hotărârii privind copilul: cum începe și cum decurgeC02 · 23 MIN · GHIDMăsuri provizorii pentru copil și locuință în timpul divorțuluiC02 · 15 MIN · GHIDCum se stabilește pensia de întreținere pentru copilC03 · 18 MIN · GHIDOrdinul de protecție: cine îl poate cere, cererea, probele și judecataC04 · 11 MIN · GHID
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C02-001 · https://divortpartaj.org/ghiduri/autoritatea-parinteasca-dupa-divort-regula-si-exceptiile/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Ghidurile principale, checklisturile și glosarul rămân disponibile și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce se întâmplă.
    2. Echipa DivortPartaj.org citește mesajul și alege un avocat colaborator potrivit cazului tău.
    3. Avocatul te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Site-ul nu primește comision. Dacă vrei să continui după prima consultație, onorariul îl stabilești direct cu avocatul.

    Scrie pe scurt ce se întâmplă și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision