Ce lege se aplică autorității părintești după mutarea în alt stat
Legea aplicabilă depinde de întrebarea concretă: cine dobândește autoritatea părintească, cum se exercită aceasta, ce măsură ia o autoritate sau cum circulă o hotărâre între state. În România, art. 2.611 din Codul civil trimite la Convenția de la Haga din 1996. Pentru atribuirea autorității fără intervenția unei instanțe ori autorități administrative și pentru exercitarea ei, punctul de legătură principal este reședința obișnuită a copilului. [54] [12] [15] [3]
Autoritatea existentă conform legii vechii reședințe obișnuite continuă după mutarea reală a reședinței copilului în România. Legea noii reședințe guvernează exercitarea și poate atribui autoritate unei persoane care nu o avea anterior. O hotărâre sau altă măsură de protecție deja luată trebuie analizată separat, potrivit regulilor privind menținerea efectelor, recunoașterea și executarea. [17] [18] [3] [2] [23]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 17 minute
- CATEGORIE
- Copiii în relațiile transfrontaliere
Cuprins · 16 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 02Când părinții locuiesc în state diferite: punctul de pornire este situația copilului
- 03Unde este, în fapt, centrul vieții copilului
- 04Autoritatea dobândită în străinătate continuă după mutarea în România
- 05Ce se întâmplă cu o hotărâre sau altă măsură deja luată
- 06Legea aplicabilă și instanța competentă sunt întrebări distincte
- 07O deplasare ilicită nu șterge drepturile și competența anterioare
- 08Ce contează dacă statul străin nu este parte la Convenție
- 09Cum dovedesc legea străină și drepturile existente?
- 10Certificatul din art. 40 poate ajuta la demonstrarea calității
- 11Limite: ordinea publică, retrimiterea, bunurile copilului și actele cu terții
- 12Datele procedurii și ale măsurii pot schimba instrumentul aplicabil
- 13Cum formulez problema pentru autoritatea sau instanța care trebuie să o rezolve?
- 14Lista de pași
- 15Întrebări frecvente
- 16Surse și trimiteri
Cui se adresează
Stabilirea legii aplicabile autorității părintești când există legături cu mai multe state.
Stabilirea filiației, adopția și calculul pensiei de întreținere.
Când părinții locuiesc în state diferite: punctul de pornire este situația copilului
Reședința unui părinte și cetățenia familiei nu înlocuiesc criteriul prevăzut de Convenție. Pentru autoritatea care apare sau încetează direct prin efectul legii, fără intervenția unei autorități, se aplică legea statului reședinței obișnuite a copilului. Dacă atribuirea sau încetarea rezultă dintr-un acord ori act unilateral fără o asemenea intervenție, contează reședința obișnuită a copilului la momentul când actul produce efecte. [15] [16]
| Întrebarea de rezolvat | Regula relevantă |
|---|---|
| Cine are autoritate direct prin lege? | Legea reședinței obișnuite a copilului; art. 16 alin. (1). [15] |
| Ce efect are un acord sau un act unilateral fără intervenția autorității? | Legea reședinței obișnuite la momentul producerii efectelor; art. 16 alin. (2). [16] |
| Se păstrează autoritatea după schimbarea reședinței? | Autoritatea existentă potrivit legii vechii reședințe subzistă; art. 16 alin. (3). [17] |
| Poate dobândi autoritate încă o persoană? | Atribuirea direct prin lege unei persoane care nu o avea este guvernată de legea noii reședințe; art. 16 alin. (4). [18] |
| Cum se exercită autoritatea în prezent? | Legea reședinței obișnuite actuale; art. 17. [3] |
| Ce lege aplică autoritatea când ia o măsură de protecție? | În principiu, propria lege, în condițiile art. 15; sunt posibile excepțiile descrise mai jos. [12] [13] |
În acest ghid, „răspundere părintească” este termenul Convenției și include autoritatea părintească ori o relație analogă de autoritate care stabilește drepturile, puterile și obligațiile părinților, tutorilor sau altor reprezentanți legali față de persoana ori bunurile copilului. Nu înseamnă numai răspunderea pentru un prejudiciu. [9]
Unde este, în fapt, centrul vieții copilului
Reședința obișnuită trebuie stabilită din împrejurările concrete. În hotărârea C‑572/21, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că aceasta corespunde centrului efectiv al vieții copilului și presupune o apreciere globală a faptelor. Pe lângă prezența fizică, contează elemente care arată că șederea nu este doar temporară sau ocazională și că există integrare într-un mediu social și familial. Instanța națională verifică realitatea schimbării. [62]
Ca pregătire practică, întocmește o cronologie a locuirii efective, a școlii sau grădiniței, a îngrijirii zilnice, a legăturilor familiale și a motivului și duratei șederilor. Acestea sunt exemple de probe pentru analiza globală, nu o listă legală închisă și nici criterii care decid singure situația. Un domiciliu înscris în acte, un pașaport ori o călătorie nu răspund, singure, întregii întrebări juridice. [62]
Separă data plecării fizice de data la care, potrivit faptelor, se poate considera schimbată reședința obișnuită. Tocmai schimbarea acesteia declanșează regulile art. 16 alin. (3) și (4) și art. 17; simpla trecere a frontierei nu este formularea folosită de aceste texte. [17] [18] [3]
Autoritatea dobândită în străinătate continuă după mutarea în România
Atunci când este vorba despre autoritatea existentă potrivit legii statului vechii reședințe obișnuite, art. 16 alin. (3) îi asigură continuitatea după schimbarea reședinței în alt stat. Mutarea nu obligă, prin ea însăși, titularul să obțină o nouă atribuire a aceleiași autorități. Trebuie însă dovedite existența și întinderea drepturilor invocate. [17] [27] [28]
Exemplu schematic: copilul avea reședința obișnuită în statul A, iar legea acelui stat atribuia autoritate unei anumite persoane. Copilul își schimbă reședința obișnuită în România. Faptul că legea română ar fi tratat diferit atribuirea inițială nu șterge automat autoritatea existentă. Dacă legea noii reședințe atribuie direct autoritate și unei persoane care nu o avea, această dobândire se examinează potrivit art. 16 alin. (4). Exemplul descrie mecanismul Convenției, fără a afirma conținutul legii unui anumit stat străin. [17] [18]
Continuitatea titularului nu înseamnă păstrarea neschimbată a tuturor regulilor de exercitare. După schimbarea reședinței obișnuite, exercitarea este guvernată de legea noului stat. În plus, o măsură luată potrivit Convenției poate pune capăt autorității prevăzute de art. 16 ori poate modifica condițiile exercitării sale. [3] [4]
Pentru un acord parental sau un act unilateral, identifică exact dacă autoritatea a apărut fără intervenția unei instanțe ori autorități administrative. Art. 16 alin. (2) privește această ipoteză. Dacă drepturile decurg dintr-o măsură a unei autorități, trebuie parcursă și analiza măsurii și a recunoașterii ei; simpla denumire a documentului nu înlocuiește această calificare. [16] [2] [23]
Ce se întâmplă cu o hotărâre sau altă măsură deja luată
Măsurile luate în aplicarea art. 5–10 rămân în vigoare potrivit propriilor condiții chiar dacă schimbarea împrejurărilor a înlăturat temeiul inițial de competență, până când autoritățile competente potrivit Convenției le modifică, le înlocuiesc sau le încetează. Mutarea nu anulează automat o hotărâre existentă. Dacă noua reședință este într-un alt stat contractant, legea acestuia guvernează, din momentul schimbării, condițiile de aplicare a măsurilor luate în statul vechii reședințe. [2] [14]
Când o autoritate competentă în condițiile capitolului II ia o măsură, regula art. 15 este aplicarea propriei legi. Excepțional, dacă protecția persoanei ori bunurilor copilului o cere, poate aplica sau lua în considerare legea unui alt stat cu care situația are o legătură substanțială. Prin urmare, regula legii reședinței pentru autoritatea dobândită direct prin lege nu se aplică automat tuturor hotărârilor. [12] [13]
În circuitul Convenției, măsurile unui stat contractant sunt recunoscute de drept în celelalte state contractante, sub rezerva motivelor limitate de refuz. Printre acestea se află lipsa unui temei convențional de competență, anumite încălcări ale dreptului de a fi ascultat și incompatibilitatea manifestă cu ordinea publică, apreciată în raport cu interesul superior al copilului. Orice persoană interesată poate cere o decizie privind recunoașterea sau nerecunoașterea. [23] [44] [45] [46] [47] [48] [7]
Recunoașterea și executarea sunt etape diferite. Dacă măsura executorie în statul de origine trebuie executată în alt stat contractant, art. 26 cere, la solicitarea persoanei interesate, declararea caracterului executoriu sau înregistrarea pentru executare, potrivit procedurii statului solicitat. Procedura trebuie să fie simplă și rapidă. În circuitul Regulamentului (UE) 2019/1111, hotărârile beneficiază de regimul propriu de recunoaștere fără procedură specială și, pentru hotărârile executorii în materia răspunderii părintești, de executare fără o declarare separată a caracterului executoriu, numită exequatur. Procedura executării propriu-zise rămâne guvernată de dreptul statului de executare, sub rezerva regulamentului. Instrumentul aplicabil se stabilește înainte de alegerea procedurii. [24] [25] [67] [68] [69] [74]
Legea aplicabilă și instanța competentă sunt întrebări distincte
Convenția folosește reședința obișnuită și pentru competență: autoritățile statului contractant al reședinței obișnuite sunt, în principiu, competente, iar schimbarea acesteia într-un alt stat contractant atrage competența autorităților noului stat, sub rezerva regulii speciale pentru deplasarea sau reținerea ilicită. În raporturile acoperite de Regulamentul (UE) 2019/1111, art. 7 fixează regula competenței la reședința obișnuită din momentul sesizării, sub rezerva art. 8–10. Așadar, răspunsul privind legea exercitării autorității nu dovedește singur că un dosar trebuie mutat la altă instanță. [10] [11] [65] [66]
Există o precizare jurisprudențială relevantă pentru dosarele guvernate de vechiul Regulament (CE) nr. 2201/2003. În C‑572/21, hotărârea din 14 iulie 2022, Curtea de Justiție a decis că o instanță dintr-un stat membru nu păstrează competența întemeiată pe art. 8 alin. (1) dacă, în cursul procesului, reședința obișnuită a copilului a fost transferată legal într-un stat terț parte la Convenția din 1996. Hotărârea privește acel temei de competență și o mutare legală; ea nu legitimează o deplasare ilicită. [63] [64]
Pentru procedurile actuale, raportul dintre Regulamentul 2019/1111 și Convenție se verifică prin art. 97. Acesta cuprinde reguli speciale pentru competența convenită în favoarea unei instanțe dintr-un stat al Convenției în care regulamentul nu se aplică, pentru transferul de competență și pentru procesele deja pendinte în asemenea state. Data începerii procedurii rămâne decisivă pentru alegerea între regulamentul nou și cel vechi. [72] [73] [75] [76] [77] [78] [70] [71]
O deplasare ilicită nu șterge drepturile și competența anterioare
În sensul art. 7 din Convenție, deplasarea sau reținerea este ilicită dacă încalcă drepturi privind încredințarea atribuite potrivit legii vechii reședințe obișnuite și dacă acele drepturi erau exercitate efectiv ori ar fi fost exercitate fără deplasare sau reținere. Drepturile pot proveni din lege, dintr-o hotărâre sau decizie administrativă ori dintr-un acord cu efect juridic. Dreptul de a decide reședința copilului intră în sfera drepturilor privind încredințarea. [39] [40] [41] [42] [32]
În această situație, autoritățile statului contractant al vechii reședințe păstrează competența până la dobândirea unei reședințe obișnuite în alt stat și îndeplinirea uneia dintre alternativele art. 7 alin. (1): acceptarea de către fiecare titular al drepturilor privind încredințarea sau cumulul condițiilor privind șederea de cel puțin un an după cunoașterea ori posibilitatea cunoașterii locului copilului, lipsa unei cereri de înapoiere depuse în acea perioadă și încă pendinte și integrarea copilului în noul mediu. Împlinirea unui an, singură, nu transferă competența. [36] [37] [38]
Cât timp vechile autorități își păstrează competența, autoritățile statului contractant unde copilul a fost deplasat sau reținut pot lua numai măsurile urgente prevăzute de art. 11, necesare protecției persoanei ori bunurilor sale. Acest circuit este explicat în ghidul Măsuri urgente pentru copil în alt stat: Convenția de la Haga din 1996. Regulile privind continuitatea autorității și legea exercitării nu autorizează, prin ele însele, mutarea copilului. [43] [17] [3]
Ce contează dacă statul străin nu este parte la Convenție
Convenția privește copiii de la naștere până la împlinirea vârstei de 18 ani. Ea nu stabilește filiația, nu reglementează decizia de adopție ori desfacerea adopției și nu stabilește legea obligației de întreținere. Aceste subiecte au reguli proprii; Codul civil trimite separat, pentru întreținere, la reglementările dreptului Uniunii Europene. [1] [33] [34] [35] [55]
Regulile de conflict de legi din capitolul III au caracter universal: se aplică și când desemnează legea unui stat care nu este parte la Convenție. Astfel, în analiza efectuată în România, art. 16 poate conduce la legea unui asemenea stat. Această regulă nu transformă statul necontractant în parte la mecanismele de cooperare, recunoaștere sau executare. Pentru circulația unei măsuri trebuie verificat separat instrumentul care leagă statele implicate. [54] [5] [23] [24]
Nici apartenența la Uniunea Europeană nu rezolvă singură alegerea instrumentului: Regulamentul 2019/1111 nu se aplică Danemarcei. Trebuie verificată participarea statului la instrumentul folosit în cazul concret. [79]
Pentru circuitul convențional, verificarea cuprinde intrarea efectivă în vigoare, teritoriul vizat și, dacă un stat a aderat, existența eventualelor obiecții relevante. Art. 58 alin. (3) leagă efectele aderării în raporturile dintre state de lipsa unei obiecții în condițiile sale; simpla semnare nu echivalează cu intrarea în vigoare. Pentru România, tabelul oficial al Conferinței de la Haga de drept internațional privat (HCCH) indică intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2011. [31] [80]
Cum dovedesc legea străină și drepturile existente?
Într-un proces în România, conținutul legii străine se stabilește de instanță prin atestări ale organelor statului care a adoptat-o, aviz de expert sau alt mijloc adecvat. Partea care invocă legea străină poate fi obligată să îi dovedească conținutul. Legea se interpretează potrivit regulilor propriului sistem de drept. O traducere a unui singur articol poate fi insuficientă pentru a lămuri condițiile, excepțiile și efectele actului invocat. [50] [51] [53]
Ca pregătire practică, reunește actele care arată identitatea și filiația copilului, cronologia reședințelor, documentul sau evenimentul din care decurge autoritatea și orice măsură ulterioară care a modificat-o. Dacă drepturile rezultă direct din lege, documentează dispozițiile aplicabile la momentul relevant. Dacă rezultă dintr-un acord, prezintă textul său și momentul producerii efectelor; dacă rezultă dintr-o hotărâre, prezintă hotărârea și situația ei juridică actuală. Aceasta este o listă de pregătire legată de întrebările Convenției, nu un formular unic obligatoriu pentru toate statele. [15] [16] [2] [4] [50]
Autoritățile centrale pot furniza informații privind legile și serviciile de protecție a copilului. În evidența HCCH, autoritatea centrală a României pentru art. 29 este Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție. Această funcție de cooperare nu înlocuiește hotărârea instanței asupra unui litigiu. [26] [81] [50]
Codul civil prevede aplicarea legii române dacă nu se poate stabili conținutul legii străine într-un termen rezonabil. Este o soluție pentru imposibilitatea stabilirii conținutului, nu o libertate a părților de a evita legea străină prin simpla preferință pentru legea română. [52]
Certificatul din art. 40 poate ajuta la demonstrarea calității
Autoritățile statului contractant al reședinței obișnuite a copilului sau ale statului contractant unde s-a luat o măsură de protecție pot elibera, la cerere, un certificat care indică în ce calitate poate acționa persoana și ce puteri îi sunt conferite. Calitatea și puterile înscrise sunt prezumate până la proba contrară. Certificatul servește dovedirii lor; textul nu îl transformă în actul care acordă pentru prima dată autoritate și nici într-o garanție că drepturile nu au fost modificate ulterior. [27] [28] [4]
În România, autoritatea desemnată pentru acest certificat este Tribunalul București, potrivit Legii nr. 361/2007 și evidenței oficiale HCCH. Solicitarea certificatului și procedura privind recunoașterea ori executarea unei hotărâri sunt demersuri diferite, chiar dacă pot privi aceeași situație familială. [61] [82] [7] [24]
Documentele transmise sau eliberate în aplicarea Convenției sunt scutite de legalizare ori formalități similare. Limita textului contează: scutirea privește documentele din circuitul Convenției, nu orice înscris străin folosit într-un dosar. [8]
Limite: ordinea publică, retrimiterea, bunurile copilului și actele cu terții
Refuzul aplicării legii desemnate de capitolul III este posibil numai dacă aplicarea ar fi manifest contrară ordinii publice, ținând seama de interesul superior al copilului. Simplul fapt că soluția străină diferă de cea română nu este suficient pentru acest refuz. Normele speciale ale Convenției au prioritate față de regulile generale de drept internațional privat din Codul civil. [6] [49]
Prin „lege”, Convenția înțelege, în principiu, normele în vigoare ale statului desemnat, fără normele sale de conflict de legi. Există o excepție precisă: dacă art. 16 desemnează legea unui stat necontractant, iar normele de conflict ale acestuia trimit la legea unui alt stat necontractant care și-ar aplica propria lege, se aplică legea celui din urmă. Dacă acel al doilea stat nu și-ar aplica propria lege, rămâne aplicabilă legea desemnată de art. 16. Nu orice trimitere dintr-o lege străină produce astfel o nouă schimbare de lege. [21] [22]
Pentru bunurile copilului situate în România există rezerva română formulată în temeiul art. 55: România își rezervă competența de a lua măsuri pentru protejarea acestor bunuri și dreptul de a nu recunoaște autoritatea ori măsurile incompatibile cu măsurile luate de autoritățile sale referitor la ele. Rezerva este legată de bunuri; nu este o regulă generală care stinge autoritatea personală dobândită în alt stat. [83] [84] [17]
Art. 19 protejează, în condiții limitate, un terț care încheie un act cu o persoană ce ar avea dreptul de reprezentare potrivit legii locului actului. Actul și răspunderea terțului nu pot fi contestate numai pentru lipsa dreptului de reprezentare potrivit legii desemnate de Convenție, cu excepția cazului în care terțul știa sau trebuia să știe că autoritatea era guvernată de această din urmă lege. Regula se aplică numai persoanelor prezente pe teritoriul aceluiași stat la încheierea actului. Ea nu acordă o autoritate părintească generală celui care a semnat. [19] [20]
Datele procedurii și ale măsurii pot schimba instrumentul aplicabil
Pentru măsurile de protecție, art. 53 alin. (1) cere ca ele să fi fost luate după intrarea Convenției în vigoare pentru statul care le-a adoptat. Pentru recunoaștere și executare, alin. (2) cere ca măsura să fie ulterioară intrării în vigoare în raporturile dintre statul de origine și statul solicitat. Data română de 1 ianuarie 2011 nu rezolvă singură toate situațiile bilaterale. Aceste reguli privind măsurile nu trebuie confundate cu regula art. 16 privind autoritatea existentă direct potrivit legii. [29] [30] [80] [17]
Regulamentul (UE) 2019/1111 se aplică procedurilor judiciare inițiate, actelor autentice întocmite sau înregistrate formal și acordurilor înregistrate la 1 august 2022 ori ulterior. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 continuă să se aplice situațiilor anterioare descrise de art. 100 alin. (2). De aceea, data unei hotărâri recente nu dovedește singură că se aplică regulamentul nou: contează și data începerii procedurii. [70] [71]
Pentru raporturile vechi cu element de extraneitate, Legea nr. 71/2011 distinge cauzele introduse după intrarea în vigoare a Codului civil de cele deja aflate pe rol. Art. 207 păstrează reguli tranzitorii și o excepție pentru consecințe vădit injuste în raporturile stabilite anterior; modificările legislative din sistemul străin aplicabil se examinează și prin regulile sale tranzitorii. Aceste dispoziții interne se aplică sub rezerva priorității tratatelor și a dreptului Uniunii Europene, nu în locul lor. [56] [57] [58] [59] [60] [49]
Cum formulez problema pentru autoritatea sau instanța care trebuie să o rezolve?
Pregătește o prezentare scurtă care răspunde, în această ordine, la cinci întrebări:
- Unde avea copilul reședința obișnuită atunci când a apărut autoritatea și unde o are acum? Atașează cronologia și dovezile relevante pentru centrul vieții sale. [15] [3] [62]
- Autoritatea rezultă din lege, dintr-un acord sau act unilateral fără intervenția autorității ori dintr-o hotărâre sau altă măsură? Indică actul și momentul relevant. [15] [16] [2]
- Soliciți constatarea calității, clarificarea exercitării, modificarea unei măsuri, recunoașterea sau executarea ei? Identificarea scopului permite alegerea procedurii potrivite. [3] [4] [7] [24] [27]
- Există un dosar în curs ori o susținere că mutarea sau reținerea copilului a fost ilicită? Prezintă aceste date înainte de a trage o concluzie asupra competenței. [36] [43] [78]
- Ce instrument se aplică între state și la datele relevante? Separă legea aplicabilă de recunoașterea măsurii și de executarea ei. [5] [29] [30] [31] [70] [71]
Art. 16 alin. (3) nu stabilește o cerere obligatorie de „reacordare” a autorității la fiecare mutare și nici un termen general pentru o asemenea cerere. Dacă există un litigiu, o măsură de modificat sau o hotărâre de executat, obiectul concret determină demersul necesar; continuitatea dreptului nu înlătură acele proceduri. [17] [4] [7] [24]
Lista de pași
Întrebări frecvente
Dacă ambii părinți sunt români, se aplică întotdeauna legea română?
Autoritatea dobândită în străinătate dispare când copilul se stabilește în România?
Autoritatea existentă potrivit legii vechii reședințe obișnuite subzistă după schimbarea reședinței. Exercitarea urmează legea noii reședințe, iar o măsură competent adoptată poate modifica drepturile ori le poate pune capăt în condițiile Convenției. Pentru o autoritate atribuită prin hotărâre trebuie verificat și regimul acelei măsuri. [17] [3] [4] [2]
Celălalt părinte poate dobândi autoritate după mutare?
Da, este posibil dacă legea noii reședințe obișnuite atribuie direct autoritate unei persoane care nu o avea deja. Art. 16 alin. (4) stabilește legea acestei atribuiri; nu spune că mutarea acordă automat autoritate tuturor și nu șterge, prin ea însăși, drepturile păstrate potrivit alin. (3). [18] [17]
Faptul că statul străin nu este parte la Convenție exclude aplicarea legii sale?
Nu. Art. 20 dă caracter universal regulilor de conflict de legi din capitolul III, astfel încât ele pot desemna și legea unui stat necontractant. Recunoașterea, executarea și cooperarea trebuie analizate separat; acest caracter universal nu creează o relație convențională cu statul respectiv. [5] [23] [24]
O hotărâre străină trebuie judecată din nou doar din cauza mutării?
Mutarea nu anulează automat o măsură menținută în condițiile art. 14. În circuitul Convenției, recunoașterea este de drept, sub rezerva motivelor de refuz; executarea în alt stat are cerințe proprii. În circuitul Regulamentului 2019/1111 se aplică regimul acestuia. Continuarea efectelor și eventuala modificare a măsurii sunt întrebări distincte de rejudecarea automată. [2] [23] [44] [24] [67] [68]
Este certificatul din art. 40 o condiție pentru a păstra autoritatea?
Textul prevede un certificat care poate fi eliberat la cerere și care creează o prezumție privind calitatea și puterile înscrise. Continuitatea este prevăzută de art. 16 alin. (3), nu condiționată în acel text de obținerea certificatului. În România, autoritatea desemnată pentru certificat este Tribunalul București. [27] [28] [17] [61] [82]
Dacă a trecut un an de la mutare, se schimbă automat instanța competentă?
Nu. În cazul deplasării sau reținerii ilicite, art. 7 cere schimbarea reședinței obișnuite și îndeplinirea alternativelor și condițiilor prevăzute expres. Termenul de un an este legat de cunoașterea ori posibilitatea cunoașterii locului copilului și se combină cu lipsa unei cereri de înapoiere depuse în acel interval și încă pendinte și cu integrarea în noul mediu. [36] [37] [38]
Pașii și documentele din lista practică
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 30 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2 · textul original, în limba englezăThe Convention applies to children from the moment of their birth until they reach the age of 18 years.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 14 · textul original, în limba englezăThe measures taken in application of Articles 5 to 10 remain in force according to their terms, even if a change of circumstances has eliminated the basis upon which jurisdiction was founded, so long as the authorities which have jurisdiction under the Convention have not modified, replaced or terminated such measures.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 17 · textul original, în limba englezăThe exercise of parental responsibility is governed by the law of the State of the child's habitual residence. If the child's habitual residence changes, it is governed by the law of the State of the new habitual residence.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 18 · textul original, în limba englezăThe parental responsibility referred to in Article 16 may be terminated, or the conditions of its exercise modified, by measures taken under this Convention.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 20 · textul original, în limba englezăThe provisions of this Chapter apply even if the law designated by them is the law of a non-Contracting State.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 22 · textul original, în limba englezăThe application of the law designated by the provisions of this Chapter can be refused only if this application would be manifestly contrary to public policy, taking into account the best interests of the child.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 24 · textul original, în limba englezăWithout prejudice to Article 23, paragraph 1, any interested person may request from the competent authorities of a Contracting State that they decide on the recognition or non-recognition of a measure taken in another Contracting State. The procedure is governed by the law of the requested State.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 43 · textul original, în limba englezăAll documents forwarded or delivered under this Convention shall be exempt from legalisation or any analogous formality.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1 alin. (2) · textul original, în limba engleză(2) For the purposes of this Convention, the term ‘parental responsibility' includes parental authority, or any analogous relationship of authority determining the rights, powers and responsibilities of parents, guardians or other legal representatives in relation to the person or the property of the child.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 5 alin. (1) · textul original, în limba engleză(1) The judicial or administrative authorities of the Contracting State of the habitual residence of the child have jurisdiction to take measures directed to the protection of the child's person or property.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 5 alin. (2) · textul original, în limba engleză(2) Subject to Article 7, in case of a change of the child's habitual residence to another Contracting State, the authorities of the State of the new habitual residence have jurisdiction.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 15 alin. (1) · textul original, în limba engleză(1) In exercising their jurisdiction under the provisions of Chapter II, the authorities of the Contracting States shall apply their own law.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 15 alin. (2) · textul original, în limba engleză(2) However, in so far as the protection of the person or the property of the child requires, they may exceptionally apply or take into consideration the law of another State with which the situation has a substantial connection.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 15 alin. (3) · textul original, în limba engleză(3) If the child's habitual residence changes to another Contracting State, the law of that other State governs, from the time of the change, the conditions of application of the measures taken in the State of the former habitual residence.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 16 alin. (1) · textul original, în limba engleză(1) The attribution or extinction of parental responsibility by operation of law, without the intervention of a judicial or administrative authority, is governed by the law of the State of the habitual residence of the child.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 16 alin. (2) · textul original, în limba engleză(2) The attribution or extinction of parental responsibility by an agreement or a unilateral act, without intervention of a judicial or administrative authority, is governed by the law of the State of the child's habitual residence at the time when the agreement or unilateral act takes effect.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 16 alin. (3) · textul original, în limba engleză(3) Parental responsibility which exists under the law of the State of the child's habitual residence subsists after a change of that habitual residence to another State.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 16 alin. (4) · textul original, în limba engleză(4) If the child's habitual residence changes, the attribution of parental responsibility by operation of law to a person who does not already have such responsibility is governed by the law of the State of the new habitual residence.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 19: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 19 alin. (1) · textul original, în limba engleză(1) The validity of a transaction entered into between a third party and another person who would be entitled to act as the child's legal representative under the law of the State where the transaction was concluded cannot be contested, and the third party cannot be held liable, on the sole ground that the other person was not entitled to act as the child's legal representative under the law designated by the provisions of this Chapter, unless the third party knew or should have known that the parental responsibility was governed by the latter law.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 20: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 19 alin. (2) · textul original, în limba engleză(2) The preceding paragraph applies only if the transaction was entered into between persons present on the territory of the same State.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 21: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 21 alin. (1) · textul original, în limba engleză(1) In this Chapter the term "law" means the law in force in a State other than its choice of law rules.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 22: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 21 alin. (2) · textul original, în limba engleză(2) However, if the law applicable according to Article 16 is that of a non-Contracting State and if the choice of law rules of that State designate the law of another non-Contracting State which would apply its own law, the law of the latter State applies. If that other non-Contracting State would not apply its own law, the applicable law is that designated by Article 16.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 23: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 23 alin. (1) · textul original, în limba engleză(1) The measures taken by the authorities of a Contracting State shall be recognised by operation of law in all other Contracting States.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 24: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 26 alin. (1) · textul original, în limba engleză(1) If measures taken in one Contracting State and enforceable there require enforcement in another Contracting State, they shall, upon request by an interested party, be declared enforceable or registered for the purpose of enforcement in that other State according to the procedure provided in the law of the latter State.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 25: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 26 alin. (2) · textul original, în limba engleză(2) Each Contracting State shall apply to the declaration of enforceability or registration a simple and rapid procedure.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 26: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 30 alin. (2) · textul original, în limba engleză(2) They shall, in connection with the application of the Convention, take appropriate steps to provide information as to the laws of, and services available in, their States relating to the protection of children.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 27: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 40 alin. (1) · textul original, în limba engleză(1) The authorities of the Contracting State of the child's habitual residence, or of the Contracting State where a measure of protection has been taken, may deliver to the person having parental responsibility or to the person entrusted with protection of the child's person or property, at his or her request, a certificate indicating the capacity in which that person is entitled to act and the powers conferred upon him or her.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 28: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 40 alin. (2) · textul original, în limba engleză(2) The capacity and powers indicated in the certificate are presumed to be vested in that person, in the absence of proof to the contrary.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 29: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 53 alin. (1) · textul original, în limba engleză(1) The Convention shall apply to measures only if they are taken in a State after the Convention has entered into force for that State.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 30: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 53 alin. (2) · textul original, în limba engleză(2) The Convention shall apply to the recognition and enforcement of measures taken after its entry into force as between the State where the measures have been taken and the requested State.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 31: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 58 alin. (3) · textul original, în limba engleză(3) Such accession shall have effect only as regards the relations between the acceding State and those Contracting States which have not raised an objection to its accession in the six months after the receipt of the notification referred to in sub-paragraph b of Article 63. Such an objection may also be raised by States at the time when they ratify, accept or approve the Convention after an accession. Any such objection shall be notified to the depositary.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 32: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 lit. b) · textul original, în limba englezăb) rights of custody, including rights relating to the care of the person of the child and, in particular, the right to determine the child's place of residence, as well as rights of access including the right to take a child for a limited period of time to a place other than the child's habitual residence;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 33: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 4 lit. a) · textul original, în limba englezăa) the establishment or contesting of a parent-child relationship;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 34: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 4 lit. b) · textul original, în limba englezăb) decisions on adoption, measures preparatory to adoption, or the annulment or revocation of adoption;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 35: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 4 lit. e) · textul original, în limba englezăe) maintenance obligations;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 36: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (1) teza introductivă · textul original, în limba engleză(1) In case of wrongful removal or retention of the child, the authorities of the Contracting State in which the child was habitually resident immediately before the removal or retention keep their jurisdiction until the child has acquired a habitual residence in another State, and
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 37: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (1) lit. a) · textul original, în limba englezăa) each person, institution or other body having rights of custody has acquiesced in the removal or retention; or
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 38: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (1) lit. b) · textul original, în limba englezăb) the child has resided in that other State for a period of at least one year after the person, institution or other body having rights of custody has or should have had knowledge of the whereabouts of the child, no request for return lodged within that period is still pending, and the child is settled in his or her new environment.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 39: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (2) teza introductivă · textul original, în limba engleză(2) The removal or the retention of a child is to be considered wrongful where -
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 40: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (2) lit. a) · textul original, în limba englezăa) it is in breach of rights of custody attributed to a person, an institution or any other body, either jointly or alone, under the law of the State in which the child was habitually resident immediately before the removal or retention; and
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 41: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (2) lit. b) · textul original, în limba englezăb) at the time of removal or retention those rights were actually exercised, either jointly or alone, or would have been so exercised but for the removal or retention.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 42: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (2) teza finală · textul original, în limba englezăThe rights of custody mentioned in sub-paragraph a above, may arise in particular by operation of law or by reason of a judicial or administrative decision, or by reason of an agreement having legal effect under the law of that State.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 43: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (3) · textul original, în limba engleză(3) So long as the authorities first mentioned in paragraph 1 keep their jurisdiction, the authorities of the Contracting State to which the child has been removed or in which he or she has been retained can take only such urgent measures under Article 11 as are necessary for the protection of the person or property of the child.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 44: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 23 alin. (2) teza introductivă · textul original, în limba engleză(2) Recognition may however be refused -
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 45: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 23 alin. (2) lit. a) · textul original, în limba englezăa) if the measure was taken by an authority whose jurisdiction was not based on one of the grounds provided for in Chapter II;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 46: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 23 alin. (2) lit. b) · textul original, în limba englezăb) if the measure was taken, except in a case of urgency, in the context of a judicial or administrative proceeding, without the child having been provided the opportunity to be heard, in violation of fundamental principles of procedure of the requested State;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 47: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 23 alin. (2) lit. c) · textul original, în limba englezăc) on the request of any person claiming that the measure infringes his or her parental responsibility, if such measure was taken, except in a case of urgency, without such person having been given an opportunity to be heard;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 48: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 23 alin. (2) lit. d) · textul original, în limba englezăd) if such recognition is manifestly contrary to public policy of the requested State, taking into account the best interests of the child;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 49: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2.557 alin. (3)(3) Dispozițiile prezentei cărți sunt aplicabile în măsura în care convențiile internaționale la care România este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispozițiile din legile speciale nu stabilesc o altă reglementare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 50: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2.562 alin. (1)(1) Conținutul legii străine se stabilește de instanța judecătorească prin atestări obținute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 51: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2.562 alin. (2)(2) Partea care invocă o lege străină poate fi obligată să facă dovada conținutului ei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 52: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2.562 alin. (3)(3) În cazul imposibilității de a stabili, într-un termen rezonabil, conținutul legii străine, se aplică legea română.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 53: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2.563Legea străină se interpretează și se aplică potrivit regulilor de interpretare și aplicare existente în sistemul de drept căruia îi aparține.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 54: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2.611Legea aplicabilă se stabilește potrivit Convenției privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996, ratificată prin Legea nr. 361/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 28 decembrie 2007.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 55: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2.612Legea aplicabilă obligației de întreținere se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 56: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 207 alin. (1)(1) Dispozițiile cărții a VII-a "Dispoziții de drept internațional privat" a Codului civil se aplică numai în cauzele deduse instanței judecătorești sau autorității competente după data intrării în vigoare a Codului civil, având ca obiect raporturi juridice cu elemente de extraneitate, indiferent de data și locul încheierii actelor ori producerii sau săvârșirii faptelor generatoare ale respectivelor raporturi juridice.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 57: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 207 alin. (2)(2) În cazul raporturilor de drept internațional privat stabilite anterior intrării în vigoare a Codului civil, competența legii determinate potrivit alin. (1) poate fi înlăturată dacă aplicarea sa conduce la consecințe vădit injuste.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 58: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 207 alin. (3)(3) În cauzele privind raporturi cu elemente de extraneitate aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau al autorităților competente, legea aplicabilă se determină conform normelor de drept internațional privat aplicabile până la data intrării în vigoare a Codului civil.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 59: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 207 alin. (4)(4) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător ori de câte ori ar interveni o modificare a regulilor de drept internațional privat stabilite în cartea a VII-a a Codului civil.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 60: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civilTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 208 alin. (2)(2) Dacă în dreptul străin stabilit conform regulilor cărții a VII-a a Codului civil ca fiind dreptul aplicabil în cauză a avut loc o tranziție legislativă, normele de drept substanțial aplicabile în cauză se determină potrivit regulilor de drept tranzitoriu prevăzute în acest sistem de drept.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 61: Legea nr. 361/2007 pentru ratificarea Convenției de la Haga din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2 alin. (1) lit. c)c) în temeiul alin. (3) al art. 40 din Convenţie, autoritatea română competentă să elibereze certificatul prevăzut la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol este Tribunalul Bucureşti;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 62: Hotărârea CJUE din 14 iulie 2022, cauza C-572/21, CCTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 24Cu titlu introductiv, trebuie să se arate, pe de o parte, că întrebarea adresată se întemeiază pe constatarea că M, a cărui încredințare face în principal obiectul procedurii în fața instanțelor suedeze, și‑a transferat efectiv, în cursul procesului, reședința obișnuită pe teritoriul unui stat terț, și anume Federația Rusă, care este parte la Convenția de la Haga din 1996. Având în vedere că, în conformitate cu jurisprudența Curții, reședința obișnuită a copilului, care corespunde locului în care se situează, în fapt, centrul vieții sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2018, HR, C‑512/17, EU:C:2018:513, punctul 42), trebuie să fie stabilită pe baza unei analize globale a împrejurărilor de fapt proprii fiecărei spețe în parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2018, HR, C‑512/17, EU:C:2018:513, punctele 42 și 54), nu este de competența Curții, ci de cea a instanțelor naționale să se asigure cu privire la realitatea deplasării reședinței obișnuite menționate în afara teritoriului statului membru în cauză. În această privință, trebuie amintit că, în afară de prezența fizică a copilului pe teritoriul unui stat membru, trebuie să fie reținuți și alți factori de natură să demonstreze că această prezență nu are nicidecum un caracter temporar sau ocazional și că ea exprimă o anumită integrare a copilului într‑un mediu social și familial (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2018, HR, C‑512/17, EU:C:2018:513, punctul 41 și jurisprudența citată).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 63: Hotărârea CJUE din 14 iulie 2022, cauza C-572/21, CCTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 25Pe de altă parte, din dosarul de care dispune Curtea nu reiese că M, care, de la nașterea sa, s‑a aflat în încredințarea exclusivă a lui CC, ar fi fost deplasat în mod ilicit pe teritoriul Federației Ruse.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 64: Hotărârea CJUE din 14 iulie 2022, cauza C-572/21, CCTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 44Având în vedere considerațiile care precedă, articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003 coroborat cu articolul 61 litera (a) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că o instanță dintr‑un stat membru, sesizată cu un litigiu în materia răspunderii părintești, nu păstrează competența de a se pronunța cu privire la acest litigiu în temeiul acestui articol 8 alineatul (1) atunci când reședința obișnuită a copilului în cauză a fost transferată în mod legal, în cursul procesului, pe teritoriul unui stat terț care este parte la Convenția de la Haga din 1996.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 65: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (1)(1) Instanțele dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în respectivul stat membru la momentul sesizării instanței.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 66: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (2)(2) Alineatul (1) din prezentul articol se aplică sub rezerva articolelor 8-10.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 67: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 30 alin. (1)(1) Hotărârile pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 68: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 34 alin. (1)(1) Hotărârile pronunțate într-un stat membru în materia răspunderii părintești care sunt executorii în acel stat membru sunt executorii și în celelalte state membre fără să fie necesară încuviințarea executării.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 69: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 51 alin. (1)(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei secțiuni, procedura de executare a hotărârilor pronunțate într-un alt stat membru este reglementată de dreptul statului membru de executare. Fără a aduce atingere articolelor 41, 50, 56 și 57, o hotărâre pronunțată într-un stat membru care este executorie în statul membru de origine se execută în statul membru de executare în aceleași condiții ca o hotărâre pronunțată în respectivul stat membru.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 70: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 100 alin. (1)(1) Prezentul regulament se aplică numai procedurilor judiciare inițiate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod formal și acordurilor înregistrate la 1 august 2022 sau după această dată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 71: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 100 alin. (2)(2) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 continuă să se aplice hotărârilor pronunțate în procedurile judiciare inițiate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod formal și acordurilor care au devenit executorii în statul membru în care au fost încheiate înainte de 1 august 2022 și care intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 72: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 97 alin. (1) teza introductivă(1) În relațiile cu Convenția de la Haga din 1996, prezentul regulament se aplică:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 73: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 97 alin. (1) lit. a)(a) sub rezerva alineatului (2) din prezentul articol, atunci când copilul își are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 74: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 97 alin. (1) lit. b)(b) în ceea ce privește recunoașterea și executarea unei hotărâri pronunțate de o instanță dintr-un stat membru pe teritoriul unui alt stat membru, chiar dacă respectivul copil își are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat care este parte contractantă la convenția menționată anterior și în care prezentul regulament nu se aplică.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 75: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
- Sursa 76: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 97 alin. (2) lit. a)(a) în cazul în care părțile au convenit asupra competenței unei instanțe dintr-un stat care este parte la Convenția de la Haga din 1996 și în care prezentul regulament nu se aplică, se aplică articolul 10 din convenția menționată;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 77: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 97 alin. (2) lit. b)(b) în ceea ce privește transferul competenței între o instanță dintr-un stat membru și o instanță dintr-un stat care este parte la Convenția de la Haga din 1996 și în care prezentul regulament nu se aplică, se aplică articolele 8 și 9 din convenția menționată;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 78: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 97 alin. (2) lit. c)(c) în cazul în care, în fața unei instanțe dintr-un stat care este parte la Convenția de la Haga din 1996 și în care prezentul regulament nu se aplică, este în derulare o procedură în materia răspunderii părintești în momentul în care în fața unei instanțe dintr-un stat membru se inițiază o procedură referitoare la același copil și având același obiect și aceeași cauză, se aplică articolul 13 din convenția menționată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 79: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
considerentul (96)(96) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 80: HCCH — Tabelul statelor contractante la Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
tabelul statelor — rândul Romania; coloanele S/R/Type/EIF · textul original, în limba englezăRomania | 15-XI-2006 | 8-IX-2010 | R | 1-I-2011 | | 3 | D,Res 23,26,34,52,55
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 81: HCCH — Autoritatea centrală a României pentru Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
Romania — Central Authority (Art. 29) · textul original, în limba englezăNational Authority for the Protection of the Rights of the Child and Adoption (NAPCRA)
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 82: HCCH — Autoritatea competentă a României pentru certificatul prevăzut la art. 40 din Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
Romania — competent authority (Art. 40), numele autorității · textul original, în limba englezăTribunalul Bucuresti
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 83: HCCH — Declarațiile și rezervele României la Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
rezerva din 8 septembrie 2010, lit. a) · textul original, în limba englezăa) the competence of its authorities to take measures for the protection of the child's goods situated on its territory;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 84: HCCH — Declarațiile și rezervele României la Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
rezerva din 8 septembrie 2010, lit. b) · textul original, în limba englezăb) the right not to recognize the parental responsibility or measures which are incompatible with the measures taken by its authorities concerning these goods.
Textul în documentul-sursă ↗